Dictionar Prima pagina | Contact    









   Definitii pentru greu
greu, GREU, GREA, grei, grele, adj., GREU, adv., s.n. I. Adj. 1. Care apasa cu greutate asupra suprafetei pe care sta; care are greutate (mare); care cântareste mult. Corp greu. ♢ Aur greu = aur masiv. Artilerie grea = artilerie care are în dotarea unitatilor sale tunuri si obuziere de mare calibru. Industrie grea = totalitatea ramurilor industriale care produc în general mijloace de productie. (Sport) Categorie grea = categorie în care intra boxerii, luptatorii, halterofilii etc. cu cea mai mare greutate. ♢ Expr. Pas greu = moment dificil, initiativa plina de greutati. Bani grei = suma mare de bani. Cuvânt greu = cuvânt decisiv. 2. Care este împovarat, îngreuiat, încarcat. Sac greu. ♢ Familie (sau casa) grea = familie numeroasa si greu de întretinut. ♦ (Pop.; la f.) Gravida. ♦ (Despre nori) De culoare neagra, aducator de ploaie si de furtuna. II. Adj. 1. (Despre parti ale corpului) Care pare ca apasa (din cauza oboselii, bolii, starii sufletesti etc.). Are capul greu. ♢ Expr. A-i fi (cuiva) inima grea = a fi îngrijorat, îndurerat; a avea presimtiri rele. A avea mâna grea = a) a lovi tare cu palma sau cu pumnul; b) (fam.; despre medici) a lucra neîndemânatic, grosolan, producând dureri pacientilor. 2. (Despre alimente) Care produce usor indigestie; care se asimileaza cu greutate. 3. (Despre mirosuri) Care produce o senzatie de neplacere, de insuficienta respiratorie etc.; (despre aer) care miroase rau; încarcat; p. ext. apasator, coplesitor. ♢ Atmosfera grea = atmosfera apasatoare care preceda declansarea unei furtuni, unei ploi torentiale; fig. atmosfera încarcata de griji, de certuri etc. ♦ (Despre somn) Adânc. 4. (Despre noapte, ceata etc.) Dens, compact. III. Adj. 1. Care se face cu greutate, care cere eforturi mari; anevoios. Munca grea. ♦ (Despre drumuri) Care poate fi strabatut cu greutate. ♦ Care se întelege, se învata cu eforturi deosebite. Poezie grea. 2. (Despre suferinte, necazuri, împrejurari etc.) Care se suporta cu mari suferinte, cu mare greutate; (despre boli) care aduce mari suferinte si se vindeca cu mare greutate sau nu se mai vindeca; grav. ♢ Zile grele sau viata grea = trai anevoios, plin de lipsuri. Lovitura grea = lovitura morala dureroasa. ♢ Expr. (Adverbial) Greu la deal cu boii mici sau greu la deal si greu la vale, se spune când cineva este silit sa faca fata unei situatii dificile cu posibilitati (materiale) reduse. ♦ (Despre insulte, pedepse etc.) Serios, grav. ♢ Vorba grea = insulta, jignire. IV. Adv. 1. Cu greutate (mare), cu toata greutatea. S-a lasat greu. ♢ Expr. A-i cadea (cuiva) greu la stomac = a-i produce (cuiva) indigestie. ♦ Mult (din punctul de vedere al greutatii, cantitatii). Cântareste greu. 2. În mod dificil, anevoios, cu dificultate, cu truda; anevoie. Munceste greu. ♢ Expr. A-i fi greu (sa)... = a simti dificultatea initierii unei actiuni. A-i veni (cuiva) greu (sa...) = a-i fi neplacut (sa...), a-i displacea; a se jena (sa...). A-i fi greu (de cineva sau de ceva) = a) a-i fi sila, a fi satul (de cineva sau de ceva); b) a se rusina (de cineva sau de ceva). A-i fi (sau a o duce) greu = a trai în lipsuri materiale, a avea o situatie materiala precara. ♦ Încet (si neplacut). Orele trec greu. 3. Rau, grav, tare. E greu bolnava. ♢ Expr. A ofta (sau a suspina) greu = a ofta (sau a suspina) din adâncul inimii, profund (de durere, necaz etc.). A plati greu = a) a plati scump, cu mari sacrificii; b) a nu plati la timp. V. S.n. 1. Greutate, dificultate; împrejurare dificila; impas. ♢ Loc. adv. Din greu = a) cu mult efort, întâmpinând mari dificultati; b) adânc, profund. La greu = când este vorba de o treaba anevoioasa. A greu = cu neplacere. ♢ Expr. Acu-i greul = a sosit momentul decisiv. A da de greu = a întâmpina greutati. 2. Povara, sarcina; p. ext. partea cea mai grea, cea mai dificila a unei munci, a unei situatii etc. 3. Partea mai numeroasa dintr-un ansamblu de elemente; gros. Greul armatei. – Lat. grevis (= gravis).
greu, Greu ≠ usor, lesne
greu, GREU s. v. gros, multime.
greu, GREU adj., s., adv. 1. adj. (înv. si reg.) povarnic. (Un obiect foarte ~.) 2. s. v. povara. 3. adv. mult. (Pachetul atârna, cântareste ~.) 4. adj. v. încarcat. 5. adj. v. împovarat. 6. adj. adânc, compact, dens, des, gros. (Ceata ~.) 7. adj. v. indigest. 8. adj. v. neplacut. 9. adj. v. irespirabil. 10. adj. v. profund. 11. adj. v. dificil. 12. s. dificultate, greutate. (A dus tot ~ul actiunii.) 13. adj. v. dificil. 14. s. v. încercare. 15. adj. v. dificil. 16. adv. v. difIcil. 17. adj. anevoios, mizerabil, necajit, prost, rau, (înv. si pop.) necajos. (A dus un trai ~.) 18. adj. apasator, chinuit, rau. (O viata ~.) 19. adj. v. apasator. 20. adj. v. aspru. 21. adj. v. critic. 22. adj. v. grav. 23. adv. v. grav. 24. adj. v. critic. 25. adj. complicat, dificil. (O problema ~ la matematica.) 26. adj. v. anevoios. 27. adv. v. abia. 28. adv. anevoie, (prin Transilv.) sichis. (I-a restituit ~ împrumutul.) 29. adj. aspru, brutal, tare, violent, (fig.) dur. (Vorbe ~ele.) 30. adv. v. încet.
greu, greu adj. m., pl. grei; f. sg. grea, art. greáua, g.-d. art. grélei, pl. gréle
greu, greu s. n., art. gréul
greu, GREU3 n. 1) Ambianta nefavorabila. A învinge ~l. A fugi de ~. ♢ Din ~ a) cu mare efort; b) cu intensitate; adânc; profund. La ~ unde se cere multa munca. A da de ~ a întâmpina greutati. 2) Munca grea si istovitoare; truda. ♢ A duce ~l a face ce este mai greu. /<lat. grevis
greu, GREU2 grea (grei, gréle) 1) (în opozitie cu usor) Care cântareste mult; de greutate mare. ♢ Artilerie grea artilerie înzestrata cu tunuri de mare calibru si de mare greutate. Industrie grea. v. INDUSTRIE. Categorie grea categorie de sportivi (luptatori, boxeri, halterofili) cu cea mai mare greutate. Pas ~ pas hotarâtor. Cuvânt ~ cuvânt decisiv. Bani grei bani multi. A avea mâna grea, (a fi ~ la mâna) a) a avea mâna puternica; b) a face ceva fara îndemânare. 2) Care este încarcat (cu ceva). Livada grea de rod. ♢ Nori grei nori întunecati, care aduc furtuna. 3) (despre parti ale corpului) Care pare ca apasa cu greutate, provocând o senzatie neplacuta. A avea picioarele grele de oboseala. ♢ Somn ~ somn profund. A avea (sau a-i fi) inima grea a) a fi îndurerat; b) a se îngrijora. 4) pop. (despre femei) Care este gravida; însarcinata. 5) (despre alimente) Care se asimileaza îndelung si anevoios. 6) (despre miros) Care este neplacut. 7) (despre aer) Care sta neîmprospatat de mult timp; statut; închis. 8) (despre sentimente, suferinte etc.) Care este dificil de suportat; care apasa; apasator. ♢ Atmosfera grea a) atmosfera înabusitoare (care prevesteste ploaie); b) atmosfera, stare de spirit apasatoare, datorita grijilor, neîntelegerilor. 9) Care cere mari eforturi; dificil. Însarcinare grea. Problema grea. ♢ A fi ~ de (sau la) cap v. CAP. Viata grea viata plina de lipsuri. 10) (despre boli, rani etc.) Care prezinta un pericol; periculos. 11) Care se caracterizeaza printr-un moment de criza; critic. Situatie grea. Vremuri grele. ♢ Iarna grea iarna lunga si geroasa. 12) (despre insulte, pedepse etc.) Care poate avea consecinte serioase. /<lat. grevis
greu, GREU1 adv. 1) Cu mari eforturi. A citi ~. A trai ~. ♢ A-i veni ~ a) a-i fi neplacut; b) a ezita. 2) Încet si cu osteneala. Timpul trece ~. 3) Cu (toata) greutatea; greoi. A se lasa ~ pe pat. 4) Foarte tare; rau; grav. A fi ~ bolnav. /<lat. grevis
greu, greu de explicat
greu, gréu (-éa), adj. – 1. Grav, cu greutate. – 2. Grav, serios, de temut. – 3. Important, mare, numeros. – 4. Dificil, anevoios. – 5. Suparator. – 6. Adînc. – 7. Aspru, dur, taios. – 8. (Adj. f.) Însarcinata, gravida. – 9. (Adv.) Anevoie, dificil, cu mare efort. – 10. (Înv.) Rau, detestabil. – 11. (S.m.) Greutate, povara, chin. – Mr. greu, greao; megl. greu, gręo; istr. greu, grę. Lat. gravis, prin intermediul unei forme pop. •grevis (Diez, I, 223; Densusianu, Hlr., 504; Puscariu 735; Candrea-Dens., 756; Philippide, Principii, 33; REW 3855; DAR; Rosetti, I, 57), cf. it. greve, prov., cat., gal. greu, fr. grief, sp., port. grave. Este dublet al lui grav, adj., din fr. grave; pentru semantismul sensului 8, cf. lat. gravida. Schimbarea de terminatie se explica de catre Candrea, Éléments, 19, prin paralelismul cu mea – meu, considerîndu-se, deci, grea ca punct de plecare; Pascu, Beiträge, 17, prefera de la un lat. •grevus. Der. greoi, adj. (care se misca cu greu, lipsit de vioiciune, mocait), cu suf. -oi; greutate, s.f. (însusirea unui corp de a fi greu; povara; dificultate; importanta, gravitate; putere, eficacitate; lest; haltera; asprime; gros, parte cea mai importanta, majoritatea), cu suf. -(t)ate, ca în putinatate, singuratate, strainatate (der. directa dintr-un lat. •grevitatēm, pe care o propun Puscariu 736; Candrea-Dens., 757 si DAR, pare mai putin probabila); greime (var. greuime), s.f. (înv., greutate, povara); greuinta, s.f. (înv., greutate); greumînt, s.n. (înv., chin); greunatate, s.f. (Trans., greutate); îngreuia, vb. (a agrava, a încarca, a face mai greu; a coplesi, a împovara; a încurca, a stînjeni; înv., a deranja; a lasa grea o femeie), de la greu sau dupa DAR de la greoi (dupa Puscariu 858 si Candrea-Dens., 759, din lat. ingrevāre; dupa REW 4428, de la ingraviāre); îngreuietor, adj. (coplesitor, împovarator); îngreuna, vb., cu aceleasi sensuri ca îngreuia, al carui dublet expresiv pare a fi pe baza suf. -uni, -una, cf. miau › mieuna, schiau › scheuna (dupa Puscariu 859; Candrea-Dens., 760 si DAR, de la un lat. •ingrevĭnāre); îngreunator, adj. (coplesitor; agravant); greunatic, adj. (Trans. de Vest, corpolent); îngreutati, vb. (a împovara, a îngreuna), de la greutate; îngreca, vb. (a împovara, a lasa grea; a concepe, a zamisli), der. expresiv de la greu, cf. mr., megl. (a)ngrec, (a)ngricare (dupa Puscariu 857; Candrea-Dens., 861 si DAR, din lat. •ingrevĭcāre). Draganu, Dacor., IV, 741 îl cita pe gracina, vb. (Olt., a suporta, a suferi), cuvînt rar, pe care îl deriva dintr-un lat. •ingrevĭcĭnāre, a carui explicare pare dificil de admis.
  Directoare Web © 2009 dictionar.cc