Dictionar Prima pagina | Contact    









   Definitii pentru genune
genune, GENÚNE, genuni, s.f. (Livr.) Prapastie adânca, abis, hau1. – Et. nec.
genune, GENÚNE s. v. abis, adânc, mare, prapastie.
genune, genúne s. f., g.-d. art. genúnii; pl. genúni
genune, GENÚN//E ~i f. livr. Adâncime foarte mare; prapastie; abis; neant. /<lat. gyro, ~onis
genune, genúne (genúni), s.f. – 1. (Înv.) Mare. – 2. Ochi de apa linistita, alinatura. 3. Prapastie. – 4. (Înv.) Multime, puzderie. – Var. genuna, gerune, (înv.) gerure, (înv.) geroe. Lat. caerŭla "mare, albastrul marii" (var. geroe se explica prin var. lat. caerŭlea). Sensul 2 provine de la culoarea caracteristica, albastra-verzuie, a alinaturilor, cf. lat. caerulea fons; sensul 4 este o metafora, ca în mare. Rezultatul normal, gerure, a fost disimilat în gerune, care se mai aude înca în Trans. de Nord; genune se datoreaza unei asimilari sau, mai curînd, unui fals de-rotacism. Apare de la primele texte din sec. XVI si a fost reactualizat poetic de Eminescu. – Dupa Cihac, II, 580, din lat. tîrzie gehenna, ipoteza putin probabila. Candrea-Dens., 924, propunea lat. •gironem "vîrtej", cf. REW 3938 si DAR; Rosetti, Rhotacisme, 20. Dupa Hasdeu, Cuv. din Batrîni, II, 201, ar fi cuvînt dacic.
  Directoare Web © 2009 dictionar.cc