Dictionar Prima pagina | Contact    









   Definitii pentru generoasa
dăruitor, DĂRUITÓR, -OÁRE, daruitori, -oare, s.m. si f. (Rar) Persoana care face un dar2; p. ext. persoana generoasa. [Pr.: -ru-i-] – Darui + suf. -tor.
generos, GENERÓS, -OÁSĂ, generosi, -oase, adj. (Despre oameni si manifestarile lor) Care este gata sa ajute în mod dezinteresat pe altii; marinimos; darnic. ♦ însufletit de sentimente alese, de idei progresiste. ♦ Fig. Bogat, fertil. Regiune generoasa. – Din fr. généreux, lat. generosus.
utopie, UTOPÍE, utopii, s.f. 1. Ideal, conceptie politica sau sociala generoasa, dar irealizabila (din cauza conditiilor obiective date). 2. Proiect imaginar, fantezist, irealizabil. – Din fr. utopie.
generos, generós adj. m., pl. generósi; f. sg. generoása, pl. generoáse
largheţe, LARGHÉŢE f. Atitudine generoasa; generozitate; darnicie; marinimie; galantomie. [G.-D. larghetei] /<it. larghezza
generozitate, GENEROZIT//ÁTE ~ati f. 1) Caracter generos; marinimie; darnicie; galantonie; larghete. 2) Atitudine generoasa; marinimie; darnicie; larghete; galantomie. /<fr. générosité
utopie, UTOPÍE s.f. 1. Opera literara, filozofica sau politica în care se imagineaza o lume ideala. 2. Proiect irealizabil; dorinta irealizabila; fantezie, himera, vis. 3. Conceptie politica sau sociala generoasa, progresista, dar irealizabila pentru ca nu tine seama de conditiile istorice-concrete date si de legile obiective ale dezvoltarii societatii. [Gen. -iei. / < fr. utopie, lat. utopia, cf. Utopia – titlul operei principale a lui Thomas Morus < gr. ou topos – loc care nu exista].
bun, bun (-na), adj. – 1. Care are calitati, cu fire generoasa sau cu inima miloasa. – 2. Favorabil, propice. – 3. Inspirat, fericit, care produce satisfactie. – 4. Potrivit, adecvat. – 5. Desavîrsit, de calitate. – 6. Adevarat, sincer. – 7. Legitim, autentic, veritabil. – 8. Direct, de gradul întîi. – 9. De neam mare, nobil. – 10. Capabil. – 11. Puternic, mare, în cantitate suficienta. – 11. Puternic, mare, în cantitate suficienta. – 12. (Antepus unui adj.) Complet, definitiv. – 13. (S.n.) Parte buna a ceva. – 14. Bogatie, avere. – 15. (Înv.) Bunatate. – 16. (Adv.) Introduce o propozitie printr-un acord sau o concesie retorica (se prefera, cu aceasta functie, adv. bine). – 17. Element de compunere care se combina cu unele substantive, pentru a le adauga notiunea de "desavîrsit, perfect, autentic": buna credinta, buna cuviinta, bun gust, bun plac, bunastare, Buna-Vestire, etc. – Mr., megl. bun, istr. bur. Lat. bŏnus (Puscariu 237); REW 1208; Candrea-Dens., 195; DAR); cf. it. buono, prov. bo(n), fr. bon, sp. bueno, port. bom. Cf. bun "bunic", bunatate. Der. bunete, s.f. (înv., bunatate); îmbuna (var. îmbuni), vb. (a îmbunatati; a împaca, a linisti; înv., a adula, a lingusi); îmbunator, adj. (înv., lingusitor); îmbunaciune, s.f. (adulare; bunavointa); îmbunatati (var. bunatata), vb. (a face ca ceva sa devina mai bun); îmbunatura, s.f. (înv., adulare, lingusire); nebun, adj. (dement, smintit; nemaipomenit; bufon; piesa de sah); nebunarita, s.f. (maselarita, Hyosciamus niger); nebunatic, adj. (neastîmparat, nazdravan); nebuneala, s.f. (dementa, sminteala, ticneala); nebunesc, adj. (de nebun, nebun); nebuneste, adv. (ca un nebun); nebunie, s.f. (dementa, sminteala; nazdravanie, pozna; aiureala, trazneala); nebuni (var. înnebuni), vb. (a-si pierde mintile; a se prapadi, a se da în vînt dupa ceva); rasbuna, vb. (a-si face singur dreptate), al carui semantism ("a îmbunatati") se potriveste cu cel al lui vindicare › vindeca "a lecui"; rasbunator, adj. (vindicativ; care razbuna). Din rom. provine bg., sb., rut. bunika (Hyosciamus niger), cf. nebunarita (Capidan, Raporturile, 219).
generos, generós (generoása), s.f. – 1. (Înv.) Nobil, principal. – 2. Marinimos, darnic. – Var. (înv.) gheneros. Lat. generosus (sec. XVII) si mai tîrziu din fr. généreux. – Der. generozitate, s.f. (darnicie), din fr. générosité.
  Directoare Web © 2009 dictionar.cc