Dictionar Prima pagina | Contact    









   Definitii pentru frumos
frumos, FRUMÓS, -OÁSĂ, frumosi, -oase, adj., adv., s.n. I. Adj. 1. (Adesea substantivat; despre fiinte si parti ale lor, despre lucruri din natura, obiecte, opere de arta etc.) Care place pentru armonia liniilor, miscarilor, culorilor etc.; care are valoare estetica; estetic. ♢ Arte frumoase = pictura, sculptura, gravura (în trecut si arhitectura, poezie, muzica, dans) ♦ (Substantivat, f. pl. art.) Ielele. 2. Care place, care trezeste admiratia din punct de vedere moral. ♢ Expr. (Substantivat) A lua (pe cineva) cu frumosul = a trata (pe cineva) blajin, cu menajamente. 3. (Despre timp) Senin, calm (din punctul de vedere al starii atmosferice). 4. (Despre lucruri sau fapte) Important, considerabil, remarcabil. II. Adv. 1. În mod placut, armonios, estetic. 2. Potrivit, bine; asa cum se cuvine. ♢ Expr. A sta (sau a sedea) frumos = (despre obiecte de îmbracaminte) a i se potrivi (cuiva), a-i veni bine; (despre purtari) a fi asa cum trebuie, cum se cere. A face frumos = (despre câini) a sta sluj. A fi frumos (din partea cuiva) = a se cuveni, a fi cuviincios; a fi laudabil. III. S.n. Categorie fundamentala a esteticii prin care se reflecta însusirea omului de a simti emotie în fata operelor de arta, a fenomenelor si a obiectelor naturii etc. si care are ca izvor obiectiv dispozitia simetrica a partilor obiectelor, îmbinarea specifica a culorilor, armonia sunetelor etc. – Lat. formosus.
frumos, Frumos ≠ hidos, nearatos, oribil, ridicol, slut, urâcios, urât, hâd, neplacut
frumos, FRUMÓS adj. 1. v. estetic. 2. aratos, chipes, (pop.) chipos, falos, mândru, ochios, (înv. si reg.) vederos, (reg.) marghiol, tâmbus, (Transilv.) hires, (prin vestul Transilv.) musat, (Transilv.) nialcos, (înv.) ghizdav, iscusit, (fam.) gigea, (arg.) misto. (Un flacau ~.) 3. aratos, aspectuos, falnic, impozant, (pop.) mândru. (O casa ~oasa.) 4. v. placut. 5. bun, favorabil, prielnic. (Timp ~.) 6. însorit, senin, (rar) soros, (pop.) sorit. (O zi ~oasa.) 7. senin, (înv.) seninos. (Nopti ~oase.) 8. v. bun.
frumos, frumós adj. m., s. m., pl. frumósi; f. sg. frumoása, g.-d. art. frumoásei, pl. frumoáse
frumos, frumós s. n.
frumos, FRUM//ÓS3 ~oása (~ósi, ~oáse) 1) Care este plin de armonie; cu valoare estetica; estetic. Fata ~oasa. 2) Care provoaca admiratie sau satisfactie sufleteasca. Fapta ~oasa. /<lat. formosus
frumos, FRUMÓS1 adv. 1) Într-un mod care place. A scrie ~. 2) Asa cum trebuie; bine. A se purta ~. /<lat. formosus
frumos, FRUMÓS2 n. Însusire a obiectelor naturale si a creatiilor omenesti care provoaca emotie estetica. /<lat. formosus
frumos, frumos,haios, simpatic(om misto : om simpatic)
frumos, frumos, interesant din GER "mit Stock"
frumos, frumos, interesant din GER "mit Stock" (cu baston,-adica nobil)
frumos, frumos , placut de ceilalti
frumos, frumos
frumos, frumós (frumoása), adj. – 1. Care place, care trezeste admiratia. – 2. (S.m.) Categorie fundamentala a esteticii prin care se reflecta însusirea omului de a simti emotie în fata operelor de arta etc. – 3. (Adv.) În mod placut, armonios, estetic. – 4. (Adv.) Bine, potrivit, perfect. – 5. (S.f. pl.) În mitologia populara, ielele. Lat. formōsus (Puscariu 665; Candrea-Dens., 655; REW 3450; DAR), cf. it., port. formoso (calabr. fumusu), prov. formos, sp. hermoso. În mr. si megl., musat (‹ •frumusat). Der. frumusel, adj. (dragut; adv., bine, comod), cf. Pascu, Suf., 27; frumusete, s.f. (însusirea a ceea ce este frumos), var. frum(u)seta, frîm(u)seata; înfrumusa, vb. (înv., Trans. si Mod., a face sa fie frumos); (în)frîm(u)seta, (în)frîmseti, vb. (a face sa fie frumos); înfrumusetitor, adj. (care înfrumuseteaza). Din rom. trebuie sa provina v. pol. frymušny, frymu(s)zny "capricios, delicat, mofturos" si, de asemenea, "ciudat, neobisnuit", pe care Berneker 286 îl considera de origine necunoscuta.
  Directoare Web © 2009 dictionar.cc