Dictionar Prima pagina | Contact    









   Definitii pentru flamabil
acetonă, ACETÓNĂ, acetone, s.f. Lichid incolor, volatil, inflamabil, folosit ca solvent în industrie. – Din fr. acétone.
alcool, ALCOÓL, (1) alcooli, s.m., (2, 3) alcooluri, s.n. 1. Derivat obtinut prin înlocuirea unui atom de hidrogen din molecula unei hidrocarburi cu un oxidril. 2. Lichid incolor, inflamabil, cu miros si gust specific, obtinut prin fermentarea zaharurilor din cereale, fructe etc. sau pe cale sintetica si folosit la prepararea bauturilor spirtoase, ca dezinfectant, combustibil, dizolvant etc; etanol, alcool etilic, spirt. ♢ Alcool denaturat = alcool brut sau rafinat caruia i s-au adaugat denaturanti pentru a-l face impropriu consumului alimentar, dar care este folosit în industrie sau ca combustibil menajer. Alcool rafinat = alcool brut din care au fost îndepartate impuritatile prin rectificare. Alcool sanitar = alcool colorat cu albastru de metilen si denaturat cu salicilat de metil, întrebuintat ca dezinfectant extern. Alcool solidificat = polimer al acetaldehidei, insolubil în apa, greu solubil în alcool si eter, întrebuintat drept combustibil solid. 3. Bautura alcoolica. [Pr.: -co-ol] – Din fr. alcool.
azbest, AZBÉST s.n. Minereu fibros si matasos de culoare alba, din care se fac diferite piese si tesaturi neinflamabile si izolatoare. [Acc. si: ázbest – Var.: asbést s.n.] – Din fr. asbeste.
benzină, BENZÍNĂ, benzine, s.f. Lichid incolor, usor inflamabil, cu miros caracteristic, produs petrolier sau de sinteza, folosit mai ales drept combusibil la motoarele cu explozie. – Din fr. benzine.
butanonă, BUTANÓNĂ, butanone, s.f. (Chim.) Lichid inflamabil cu miros de acetona, utilizat în industria chimica si farmaceutica; metilacetona, metiletilcetona. – Din fr. butanone.
catapultă, CATAPÚLTĂ, catapulte, s.f. 1. Masina de razboi, folosita mai ales la atacul cetatilor, care servea, în antichitate si la începutul evului mediu, la aruncarea pietrelor sau a butoaielor cu substante inflamabile asupra inamicului. 2. Dispozitiv pentru lansarea unei aeronave care, la decolare, trebuie sa atinga o viteza mare pe un spatiu redus. 3. Dispozitiv pentru aruncarea din avion a pilotului împreuna cu scaunul sau cu cabina, în vederea parasutarii lui în caz de pericol. – Din fr. catapulte, lat. catapulta.
celafibră, CELAFÍBRĂ, celafibre, s.f. Fibra textila artificiala din categoria fibrelor celulozei, putin higroscopica, permeabila pentru radiatiile ultraviolete si usor inflamabila. – Din fr. celafibre.
celoidină, CELOIDÍNĂ s.f. Solutie concentrata de piroxilina, inflamabila, solubila în alcool si în eter, folosita la sectionarea fina a tesuturilor pentru examinarea lor microscopica. [Pr.: -lo-i-] – Din germ. Keloidine.
celuloid, CELULOÍD s.n. Materie solida, incolora, uneori transparenta, lucioasa, flexibila si plastica, usor inflamabila, obtinuta din nitroceluloza si camfor, folosita la fabricarea filmelor fotografice, a lacurilor si a unor obiecte uzuale. – Din fr. celluloïd.
chibrit, CHIBRÍT, chibrituri, s.n. Betisor de lemn având la un capat o gamalie din material usor inflamabil, care se aprinde prin frecare, folosit pentru a face focul, a aprinde tigara etc.; p. ext. cutie care contine asemenea betisoare. – Din tc. kĩbrĩt.
ciclopropan, CICLOPROPÁN s.n. Gaz incolor inflamabil si exploziv. – Din fr. cyclopropane.
gazoscop, GAZOSCÓP, gazoscoape, s.n. Aparat pentru detectarea prezentei gazelor inflamabile în galeriile subterane din mine. – Din fr. gazoscope.
metilic, METÍLIC, -Ă adj. (despre corpuri) derivat din metan. o alcool ~ = alcool inflamabil toxic, obtinut prin distilarea uscata a lemnului; metanol. (< fr. méthylique)
grizu, GRIZÚ s.n. Amestec natural gazos, inflamabil si explozibil, în care predomina metanul si care se degaja în timpul lucrarilor miniere. – Din fr. grisou.
heliu, HÉLIU. s.n. Element chimic din familia gazelor nobile, rar, inert, incolor si inodor, cel mai usor dintre gazele din atmosfera, întrebuintat la umplerea baloanelor dirijabile, fiind neinflamabil. – Din fr. hélium.
heptan, HEPTÁN, heptani, s.m. Hidrocarbura saturata din clasa parafinelor, cu sapte atomi de carbon în molecula, care se prezinta ca un lichid inflamabil, folosita drept carburant. – Din fr. heptane.
hidrogen, HIDROGÉN s.n. Element chimic gazos mult mai usor decât aerul, incolor, inodor, insipid si inflamabil, care, combinat cu oxigenul în anumite proportii, formeaza o molecula de apa. ♢ Hidrogen fosforat = combinatie a fosforului cu hidrogenul, care se prezinta ca un gaz incolor, foarte toxic; fosfina. Hidrogen greu = deuteriu. Hidrogen sulfurat = combinatie a sulfului cu hidrogenul, care se prezinta ca un gaz incolor, cu miros de oua stricate, toxic; acid sulfuric. – Din fr. hydrogène.
inflamabil, INFLAMÁBIL, -Ă, inflamabili, -e, adj. Care se aprinde usor, care ia foc si arde repede. ♦ (Chim.) Care produce, la o temperatura relativ joasa, gaze sau vapori care împreuna cu aerul atmosferic pot da un amestec de combustibil. – Din fr. inflammable.
inflamabilitate, INFLAMABILITÁTE s.f. Proprietate a unei substante, a unui corp de a fi inflamabil. – Din fr. inflammabilité.
kevlar, KEVLÁR s.n. Material compozit foarte usor, foarte rezistent la soc si la coroziune, neinflamabil, care nu permite propagarea fisurilor si amortizeaza vibratiile, folosit în aeronautica. – Denumire comerciala.
flamba, FLAMBÁ, flambez, vb. I. Tranz. 1. A trece un obiect neinflamabil prin flacara în scopul sterilizarii. 2. A încovoia un corp solid (în forma de bara, tub, placa), supunându-l actiunii unor sarcini exterioare. – Din fr. flamber.
foc, FOC1, focuri, s.n. I.1. Ardere violenta cu flacara si cu dezvoltare de caldura; (concr.) materie în curs de ardere. ♢ (În exclamatii sau imprecatii, adesea glumet sau fam.) Se facu frumoasa, arz-o focul. ♢ Foc de artificii = ardere de materii inflamabile care produc jerbe de flacari colorate. ♢ Expr. A lua foc = a se aprinde. A pune pe cineva pe foc = a cere cuiva ceva cu prea mare staruinta; a insista prea mult ca cineva sa actioneze într-un anumit sens. A se arunca (sau a intra) în foc (pentru cineva sau ceva) = a-si expune viata (pentru cineva sau ceva). A lua focul cu mâna altuia sau a scoate castanele din foc cu mâna altuia = a pune pe altcineva sa întreprinda o actiune primejdioasa, a fugi de raspundere, lasând munca pe seama altuia. A(-si) pune sau a(-si) baga mâna în foc (pentru cineva) = a garanta pentru faptele, pentru cinstea cuiva. A lua (sau a prinde) foc cu gura sau a mânca foc (pentru cineva) = a face tot posibilul, a fi gata la orice sacrificii (în favoarea cuiva), a apara cu tarie pe cineva. Harnic (sau iute, etc.) (de manânca) foc = foarte harnic (sau iute, etc.) A se face (sau a se mânia, a se supara) foc (si para) = a se înfuria, a turba de mânie. ♢ (Ajuta la formarea superlativului absolut, tinând locul lui " foarte ") Jucarii frumoase foc. ♢ Expr. De mama focului = strasnic, grozav. ♦ Arderea din vatra, cuptor, soba, etc., facuta prin degajare de caldura. ♦ Fig. Lumina rosiatica, asemanatoare cu flacarile. ♦ Fig. Stralucire (a unei pietre scumpe, a unui metal pretios, etc.). ♦ Dispozitiv de ardere (la o lampa). 2. Incendiu. ♢ Expr. A trece (o tara, un oras, etc.) prin foc si sabie = a incendia, a distruge cu forta armata. 3. Împuscatura; p. ext. salva, tir. ♢ Arma de foc = arma care foloseste pulbere exploziva. Foc! = comanda militara pentru începerea unei trageri. ♢ Expr. A deschide focul = a începe sa traga cu arma. A fi (sau a sta) între doua focuri = a fi încoltit din doua parti. ♦ Fig. Lupta, razboi. 4. Lumina, far sau flacara care reprezinta un anumit semnal în navigatia pe apa. II. Fig. 1. Entuziasm, avânt, înflacarare. ♢ Loc. adj. (Plin) de foc = înfocat, înflacarat, aprins. ♢ Loc. adv. Cu foc = cu înflacarare, cu entuziasm, cu aprindere. ♢ Expr. (Urmat de un genitiv) În focul... = în momentele de mare intensitate, în faza culminanta a unei actiuni. 2. Agilitate, vioiciune, neastâmpar. 3. Durere, chin, jale, necaz. ♢ Expr. A-si varsa focul = a se destainui, a-si descarca sufletul, a-si spune durerea; a-si descarca nervii, a se racori. A-si scoate un foc de la inima = a) a se razbuna pe cineva; b) a scapa de o suferinta. ♦ Nenorocire, pacoste, urgie. ♢ Expr. (Fam.) N-o fi foc = nu e nici o nenorocire. – Lat. focus.
fosfor, FÓSFOR s.n. Element chimic otravitor, usor inflamabil, care se gaseste în natura numai în compusi. [Acc. si fosfór] – Din fr. phosphore.
pârâi, PÂRÂÍ, pers. 3 pấrâie, vb. IV. Intranz. 1. (Despre corpuri tari, dure, neelastice) A produce un zgomot surd, usor prelungit, prin rupere, frângere, taiere, zdrobire etc.; a trosni, a pocni. 2. (Despre încheieturi, p. ext. despre oase) A produce prin întindere un zgomot asemanator cu cel produs prin frângerea unui corp dur; a trosni, a pocni. 3. (Despre scânduri, podele etc., p. anal. despre corpuri metalice sau despre obiecte prevazute cu arcuri, balamale etc.) A produce un zgomot strident prin apasare, prin lovire sau prin frecare; a scârtâi. ♦ (Despre obiecte din lemn) A începe sa se desfaca din încheieturi cu un zgomot caracteristic. ♦ (Despre pepeni) A produce un trosnet usor prin strângere în mâini; a trosni. 4. (Despre foc sau despre un corp inflamabil care arde) A produce pocnete scurte si repetate. 5. (Despre arme de foc, p. ext. despre proiectile) A produce un zgomot ritmic prin declansari succesive ori simultane; a bubui, a pacani, a rapai, a suiera. [Var.: (reg.) pâraí vb. IV] – Pâr1 + suf. -âi.
aruncător, ARUNCĂTÓR, -OÁRE, aruncatori, -oare, subst. 1. S.m. si f. Atlet specializat în aruncarea discului, sulitei, greutatii etc. 2. S.n. Arma de foc cu teava neghintuita, cu pereti subtiri, usor transportabila, cu care se arunca mine; brand. ♢ Aruncator de flacari = arma care serveste la aruncarea unui lichid inflamabil (care ia foc în aer) asupra obiectivelor inamice mai apropiate. – Arunca + suf. -ator.
petrosin, PETROSÍN s.n. Lichid incolor, usor inflamabil, cu miros caracteristic, obtinut dintr-un amestec de benzine usoare, folosit mai ales în gospodarie (2). – Denumire comerciala.
praf, PRAF, (2, 3) prafuri, s.n. 1. Material format din particule solide foarte fine, provenite din farâmitarea naturala a scoartei terestre, a unor corpuri solide, din unele procese biologice ale vietuitoarelor etc.; pulbere, colb. ♦ Exp. A face (pe cineva sau ceva) praf = a) a sfarâma în bucati; a distruge; b) (cu privire la bunuri materiale) a irosi, a cheltui fara rost; c) (fam.) a învinge pe cineva într-o discutie în contradictoriu, a-i anula argumentele; a impresiona profund (prin cele ce spune sau face); a epata. A (se) face praf si pulbere sau a (se) preface în praf = a (se) distruge complet, a nu mai ramâne nimic. A se alege praful sau nu se alege nici praful, a nu ramâne nici praf = a fi complet distrus, nimicit; a fi ucis. A arunca (cu) praf în ochii cuiva = a încerca sa însele pe cineva, dându-i iluzia ca lucrurile sunt altfel decât sunt în realitate, a induce în eroare. A se face praf pentru cineva = a-i purta cuiva o mare grija, a face tot posibilul pentru cineva. Praful de pe toba = nimic. 2. (De obicei urmat de determinari) Nume dat diferitelor materiale solide reduse la starea de particule foarte fine si care sunt folosite în diferite scopuri. ♢ Praf de pusca = pulbere formata dintr-un amestec de azotat de potasiu, sulf si carbune de lemn, folosita ca explozibil. Praf de spuma = preparat care produce în contact cu apa o spuma si care se foloseste pentru stingerea incendiilor. Praf de copt = preparat care se întrebuinteaza în patiserie pentru a face sa creasca aluaturile, prin bioxidul de carbon pe care îl degajeaza. Lapte praf = lapte sub forma de pulbere, obtinut prin eliminarea apei din componenta lui. Praf de bronz = pulbere care se amesteca cu ulei sau cu lac si formeaza vopsele care imita metalul. Praf de matase = substanta cu aspect lucios, preparata din mica1 pisata, folosita la zugraveli. Praf hidrofob = material pulverulent, neinflamabil si imputrescibil, obtinut din cenusa de la termocentrale cu adaosuri de pacura, folosit pentru hidroizolari. 3. Spec. Substanta toxica sau medicamentoasa în forma de pulbere; (pop.) doza dintr-un astfel de medicament. ♢ (Arg.) Praf alb = cocaina. 4. (Pop.) Polen. [Var.: (înv. si reg.) prav s.n.] – Din sl. prachŭ.
izobutenă, IZOBUTÉNĂ s. f. hidrocarbura olefinica cu catena ramificata, gaz incolor, inflamabil, prin cracarea petrolului, folosit în benzina de polimerizare, în carburantii sintetici cu cifra octanica mare. (< fr. isobutène)
izobutan, IZOBUTÁN s. m. izomer al butanului, gaz inflamabil incolor, folosit lichefiat drept combustibil casnic. (< fr. isobutane)
toluen, TOLUÉN s.n. Hidrocarbura aromatica lichida, incolora, inflamabila, din gudroanele de huila, folosit ca solvent, la fabricarea unor coloranti, medicamente, etc.; metilbenzen. [Sil. -lu-en] (din fr. toluène)
fitil, FITÍL, fitiluri, s.n. 1. Fir de bumbac rasucit sau tesut, în forma de sfoara, siret, panglica sau tub, care se introduce, spre a fi aprins, în mijlocul lumânarilor, într-un lichid inflamabil din aparatele de iluminat etc. ♦ Fir de bumbac rasucit sau tesut care serveste, împreuna cu cremenea si amnarul, la aprins. 2. Snur muiat într-o substanta inflamabila, servind altadata la transmiterea focului pentru aprinderea încarcaturilor la armele de foc, iar azi pentru aprindrca încarcaturilor de exploziv în mine, în cariere etc.; tub facut din metal sau dintr-un material textil si umplut cu material inflamabil, servind în acelasi scop. ♢ Expr. (Fam.) A baga (sau a vârî) un fitil (sau fitiluri) = a provoca intrigi, discordie. – Din tc. fitil.
faclă, FÁCLĂ, facle, s.f. Bat (la un capat cu câlti îmbibati cu o substanta inflamabila) care serveste la luminat, mai ales la procesiuni sau la cortegii; torta. ♦ (Rar) Faclie. – Din bg. fakla.
fachie, FÁCHIE, fachii, s.f. (Rar) Faclie alcatuita dintr-un manunchi de stuf uscat sau de fâsii de lemn, unse cu un material inflamabil. – Lat. fac(u)la.
eter, ETÉR, (1, 2, 4) eteri, s.m. (3) eteruri, s.n. 1. S.m. Combinatie organica lichida, incolora, foarte volatila si inflamabila, cu miros aromatic specific, obtinuta din alcooli sau din fenoli, cu numeroase folosiri în industrie. 2. S.m. Substanta ipotetica (a carei existenta nu este admisa de fizica moderna) având proprietati fizice contradictorii, care ar umple întregul spatiu si ale carei oscilatii ar constitui undele electromagnetice. 3. S.n. Fig. Aer, atmosfera, cer, vazduh. 4. S.m. (În conceptia unor filozofi greci antici) Al cincilea element al universului (alaturi de foc, apa, pamânt si aer) din care ar fi alcatuite corpurile ceresti. – Din fr. éther, lat. aether.
etenă, ETÉNĂ, etene s.f. Hidrocarbura nesaturata cu o dubla legatura în molecula, gazoasa, inflamabila, obtinuta din gazele de cocserie, gazele de cracare si prin descompunerea termica a etanului si a propanului, constituind o materie prima importanta pentru producerea polietilenei, a alcoolului etilic, a cauciucului sintetic etc.; etilena. – Din fr. éthène.
metacrilat, METACRILÁT, metacrilati, s.m. Sare sau ester al acidului metacrilic. ♢ Metacrilat de metil = ester al acidului metacrilic cu alcoolul metilic, lichid incolor, inflamabil, folosit la fabricarea plexiglasului. – Din fr. métacrylate.
metilic, METÍLIC, -Ă, metilici, -ce, adj. (Despre compusi) Care deriva din metan. – ♢ Alcool metilic = lichid incolor, inflamabil, toxic, obtinut prin distilarea lemnelor sau prin sinteza si folosit ca dizolvant în industria colorantilor etc.; metanol. – Din fr. méthylique.
clormetan, CLORMETÁN s.n. (Chim.) Gaz incolor, inflamabil, folosit ca agent frigorific, dizolvant, anestezic local etc. – Din fr. chlorméthane.
neinflamabil, NEINFLAMÁBIL, -Ă, neinflamabili, -e, adj. Care nu se aprinde (usor). – Ne- + inflamabil.
nitroceluloză, NITROCELULÓZĂ, nitroceluloze, s.f. Substanta solida inflamabila, de culoare alba, cu aspect fibros, asemanatoare cu bumbacul, obtinuta prin tratarea celulozei cu un amestec de acid azotic si acid sulfuric, întrebuintata ca exploziv, la fabricarea celuloidului, a unor lacuri etc.; azotat de celuloza. – Din fr. nitrocellulose.
neon, NEÓN s.n. Element chimic, gaz nobil neinflamabil, fara miros si fara culoare, folosit la umplerea unor lampi electrice. [Pr.: ne-on] – Din fr. néon.
inflamabilitate, INFLAMABILITÁTE s. f. calitatea a ceea ce este inflamabil. (< fr. inflammabilité)
inflamabil, INFLAMÁBIL, -Ă adj. 1. (despre corpuri, substante) care se aprinde usor. 2. (fig.) înfocat, entuziast, aprins. (< fr. inflammable)
explozimetru, EXPLOZIMÉTRU, explozimetre, s.n. Aparat electronic pentru semnalizarea pericolului de explozie în medii cu gaze si vapori inflamabili. – Din engl. explosimeter.
ignifuga, IGNIFUGÁ vb. tr. a impregna un material inflamabil cu o substanta ignifuga. (< fr. ignifuger)
toluen, TOLUÉN s.n. Hidrocarbura aromatica lichida, incolora, inflamabila, din seria benzenului, extrasa din gazele de cocserie si din gudroanele carbunilor de pamânt si întrebuintata la prepararea unor coloranti, a unor medicamente etc. [Pr.: -lu-en] – Din fr. toluène.
tricloretilenă, TRICLORETILÉNĂ s.f. Lichid incolor, cu miros de cloroform, solubil în apa, neinflamabil, toxic în stare de vapori, utilizat ca solvent, ca agent frigorific, în diverse sinteze etc. – Din fr. trichloréthylène.
răşină, RĂSÍNĂ, rasini, s.f. Nume generic dat unor substante lipicioase, inflamabile, secretate de diferite plante, mai ales conifere, sau produse pe cale sintetica. – Lat. resina.
ricin, RICÍN, ricini, s.m. Planta erbacee sau arborescenta originara din Africa, cu radacina pivotanta, puternica, cu tulpina înalta de 1-2 m, cu flori verzi, rosii sau violete; capusa (Ricinus communis). ♢ Ulei (sau unt) de ricin = ulei extras din semintele acestei plante, cu proprietati purgative, nesicativ, neinflamabil, pastrându-si aceeasi consistenta la variatii mari de temperatura, folosit în industria farmaceutica sau ca lubrifiant la motoarele de avion, precum si în industria pielariei, a cauciucului sintetic etc.; ricina. – Din lat. ricinus, germ. Rizinus.
hidrogen, HIDROGÉN s. n. gaz incolor, inodor, insipid si inflamabil, care împreuna cu oxigenul intra în compozitia apei. o ~ greu = deuteriu; ~ sulfurat = combinatie a sulfului cu hidrogenul, sub forma de gaz incolor, rau mirositor, toxic; acid sulfhidric. (< fr. hydrogène)
ruberoid, RUBEROÍD s.n. Carton elastic si neinflamabil, impregnat cu asfalt, întrebuintat ca material pentru acoperisuri si pentru izolarea partior subterane ale cladirilor. – Din fr. rubéroïde, engl. ruberoid, germ. Ruberoid.
hexan, HEXÁN s. m. hidrocarbura saturata, cu sase atomi de carbon în molecula, lichid inflamabil, folosit ca dizolvant. (< fr. hexane)
heliu, HÉLIU s. n. gaz inert, inodor, neinflamabil si foarte usor. (< fr. hélium)
grizu, GRIZÚ s. n. amestec natural de metan si de alte hidrocarburi gazoase, inflamabil si detonant (în minele de carbuni). (< fr. grisou)
gazoscop, GAZOSCÓP s. n. aparat pentru detectarea prezentei gazelor inflamabile în galeriile subterane din mine. (< fr. gazoscope)
fosfor, FÓSFOR1 s. n. element chimic otravitor, inflamabil, care nu se gaseste liber în natura. (< fr. phosphore)
explozimetru, EXPLOZIMÉTRU s. n. aparat electronic pentru semnalizarea pericolului de explozie în medii cu gaze si vapori inflamabili. (< fr. explosimètre)
eter, ETÉR1 I. s. m. 1. (ant.) al cincilea element consecutiv al cosmosului (alaturi de foc, apa, aer si pamânt). 2. compus organic rezultat, prin elimintarea apei, din combinarea unui alcool cu un acid. 3. compus organic obtinut prin fierberea alcoolului etilic cu acid sulfuric, lichid incolor, foarte volatil si inflamabil, cu miros aromatic specific, folosit ca solvent în industrie, în medicina etc. II. s. n. (fig.) aer, atmosfera, cer, vazduh. (< fr. éther, lat. aether, gr. aither, cer)
etenă, ETÉNĂ s. f. hidrocarbura nesaturata gazoasa, incolora, inflamabila, obtinuta prin deshidratarea alcoolului de catre acidul sulfuric; etilena. (< fr. éthène)
inflamabil, INFLAMÁBIL adj. (înv.) aprinzacios, aprinzator. (Material ~.)
clormetan, CLORMETÁN s. n. gaz incolor, inflamabil, agent frigorific, dizolvant si anestezic local; clorura de metil. (< fr. chlorméthane)
aprinzător, APRINZĂTÓR adj. v. inflamabil.
aprinzăcios, APRINZĂCIÓS adj. v. inflamabil.
ciclopropan, CICLOPROPÁN s. m. gaz incolor, inflamabil si exploziv, cu miros si gust caracteristic, folosit în inhalatii cu anestezic general. (< fr. cyclopropane)
celuloid, CELULOÍD s. n. material plastic solid, usor inflamabil, din camfor si azotat de celuloza. (< fr. celluloïd)
celafibră, CELAFÍBRĂ s. f. fibra textila artificiala, pe baza de celuloza, putin higroscopica, permeabila pentru radiatiile ultraviolete si usor inflamabila. (< fr. célafibre)
inflamabil, inflamábil adj. m., pl. inflamábili; f. sg. inflamábila, pl. inflamábile
inflamabilitate, inflamabilitáte s. f., g.-d. art. inflamabilitatii
neinflamabil, neinflamábil adj. m. (sil. ne-in-), pl. neinflamábili; f. sg. neinflamábila, pl. neinflamábile
nitroceluloză, NITROCELULÓZĂ f. Substanta alba sau galbuie, cu aspect fibros, usor inflamabila, întrebuintata, mai ales, la fabricarea explo-zivelor; nitrat de celuloza. /<fr. nitrocellulose
napalm, NAPÁLM n. Produs gelatinos inflamabil, folosit pentru bombele incendiare si aruncatoarele de flacari. /<fr., engl. napalm
metilic, METÍLI//C ~ca (~ci, ~ce) Care contine metil; cu metil în componenta. ♢ Acid ~ lichid toxic incolor, inflamabil, obtinut prin distilarea lemnelor sau prin sinteza si folosit ca dizolvant în industrie. /<fr. méthylique
metan, METÁN n. Gaz incolor si inodor, inflamabil, folosit drept combustibil si ca materie prima în industria chimica. /<fr. méthane
inflamabilitate, INFLAMABILITÁTE f. 1) Caracter inflamabil. 2) Comportare de om inflamabil. /<fr. inflammabilité
inflamabil, INFLAMÁBIL ~a (~i, ~e) 1) Care se poate aprinde cu usurinta. 2) fig. (despre persoane) Care manifesta o emotivitate sporita; aprins; înfocat. /<fr. inflammable
ignifug, IGNIFÚ//G ~ga (~gi, ~ge) si substantival (despre materiale, substante) Care este neinflamabil; care se aprinde greu. /<fr. ignifuge
hidrogen, HIDROGÉN n. Gaz incolor si inodor, inflamabil, mai usor decât aerul care, împreuna cu oxigenul, formeaza apa, având diferite întrebuintari (în industria chimica, la sudarea si taierea metalelor, în energetica nucleara etc.). ♢ Bomba cu ~ bomba care explodeaza în urma unei reactii termonucleare produse într-un mediu de hidrogen; bomba termonucleara. /<fr. hydrogene
hexan, HEXÁN ~i n. Lichid inflamabil folosit ca dizolvant, provenind dintr-o hidrocarbura saturata. /<fr. hexane
heliu, HÉLIU n. Gaz nobil, neinflamabil, incolor si foarte usor, întrebuintat, mai ales, la obtinerea temperaturilor joase. [Sil. -liu] /<fr. hélium
grizu, GRIZÚ n. Substanta gazoasa, inflamabila si explozibila, constând dintr-un amestec natural de metan si alte hidrocarburi, care se formeaza, mai ales, în minele de carbune. /<fr. grisou
gazoscop, GAZOSC//ÓP ~oápe n. Aparat pentru detectarea gazelor inflamabile în galeriile subterane din mine. /<fr. gazoscope
gaz, GAZ1 ~e n. 1) Substanta în stare fluida, cu densitate mica, expansibila si compresibila, care ia volumul si forma spatiului disponibil. ♢ ~e naturale gaze formate în natura. ~e artificiale gaze obtinute pe cale industriala. ~e combustibile gaze folosite ca sursa de energie calorica. ~ de iluminat (sau aerian) gaz obtinut prin distilarea huilei, folosit la iluminat. ~ inert a) gaz care nu arde; b) gaz care nu reactioneaza chimic, folosit la fabricarea becurilor cu incandescenta si a tuburilor cu descarcari electrice luminoase. ~ lichefiat gaz transformat în lichid. ~ perfect (sau ideal) gaz rarefiat pentru care produsul dintre presiune si volum este invariabil la orice temperatura. ~ detonant material explozibil constând dintr-un amestec de hidrogen si oxigen. ~ de balta gaz incolor, inodor si inflamabil, obtinut din zacaminte naturale si folosit drept combustibil sau ca materie prima în industrie; metan. ~ nobil (sau rar) gaz inert, incolor si inodor, situat în grupa zero a sistemului periodic. 2) mai ales la pl. Substanta toxica, asfixianta sau iritanta, folosita ca arma de lupta. 3) la pl. pop. Emanatie (cu miros neplacut) degajata de stomac sau de intestine. /<fr. gaz
fosfor, FÓSFOR n. Nemetal, care prezinta mai multe stari alotropice, aflat în natura în compusi si având diferite întrebuintari. ♢ ~ alb substanta alba sau galbena, moale ca ceara, translucida, foarte inflamabila, toxica, luminescenta. ~ rosu praf amorf, rosu sau cafeniu-închis, putin inflamabil, netoxic, neluminescent. /<fr. phosphore
fitil, FITÍL ~uri n. 1) Produs textil din fire moi, care absoarbe cu usurinta lichidele si este folosit la obiectele de iluminat. 2) Snur impregnat cu o substanta inflamabila, folosit pentru aprinderea încarcaturilor explozive. /<turc. fitil
etilenă, ETILÉNĂ f. Hidrocarbura gazoasa, incolora, inflamabila, având diferite întrebuintari (la fabricarea polietilenei, a cauciucului sintetic etc.); etena. [G.-D. etilenei] /<fr. éthylene
etenă, ETÉNĂ f. Hidrocarbura gazoasa, incolora, inflamabila, având diferite întrebuintari (la fabricarea polietilenei, a cauciucului sintetic etc.); etilena. /<fr. éthene
eter, ETÉR ~i m. 1) Compus organic volatil si inflamabil, obtinut prin fierberea alcoolului etilic cu acid sulfuric, care este folosit în industria materialelor plastice, a fibrelor sintetice si în medicina. 2) Mediu material care ar umple spatiul din univers. 3) fig. Învelis gazos care înconjoara Pamântul; aer; atmosfera; vazduh; cer. /<fr. éther, lat. aether
chibrit, CHIBRÍT ~uri n. Betisor de lemn cu gamalie din material inflamabil, care serveste la aprins focul. /<turc. kibrit
celuloid, CELULOÍD n. Produs industrial plastic, flexibil, usor inflamabil, obtinut din celuloza, care are diferite întrebuintari. [Sil. -lo-id] /<fr. celluloïd
catapultă, CATAPÚLT//Ă ~e f. 1) (în antichitate) Masina de razboi cu care se aruncau la distanta pietre, butoaie cu substante inflamabile etc. asupra inamicului. 2) Dispozitiv pentru lansarea avioanelor de pe bordul unui portavion. 3) Mecanism pentru lansarea pilotului din avion în vederea parasutarii lui în caz de pericol. [G.-D. catapultei]/<fr. catapulte, lat. catapulta
benzină, BENZÍNĂ f. Amestec lichid de hidrocarburi, usor inflamabil, cu miros caracteristic, obtinut prin distilarea petrolului sau produs prin sinteza si folosit, mai ales, drept combustibil pentru motoarele cu explozie. /<fr. benzine
alcool, ALCOÓL1 ~i m. Lichid incolor volatil, usor inflamabil, obtinut prin distilarea unor substante zaharoase fermentate, folosit la prepararea bauturilor spirtoase, ca dezinfectant etc. ~ etilic. [Sil. -co-ol] /<fr. alcool
aflogistic, AFLOGÍSTI//C ~ca (~ci, ~ce) (despre substante sau corpuri) Care este neinflamabil. /<fr. aphlogistique
propan, PROPÁN n. Gaz incolor si inodor, inflamabil, aflat în stare naturala în titei sau obtinut în urma cracarii, având diferite întrebuintari (drept combustibil pentru uzul casnic, în industria chimica etc.). /<fr. propane
răşină, RĂSÍN//Ă ~i f. Substanta amorfa vâscoasa si inflamabila, secretata de unele plante conifere sau obtinuta pe cale sintetica, având diverse întrebuintari (în prepararea lacurilor, cleiurilor, la obtinerea maselor plastice, ca adeziv etc.). ~ naturala. ~ sintetica. /<lat. resina
sulfură, SULFÚR//Ă ~i f. 1) Sare sau ester al acidului sulfuric. 2) Combinatie a sulfului cu un metal, cu un metaloid sau cu un radical organic. ♢ ~ de fier combinatie a sulfului cu fierul, întrebuintata, mai ales, la obtinerea acidului sulfuric. ~ de carbon combinatie a sulfului cu carbonul, foarte inflamabila si toxica, întrebuintata, mai ales, la fabricarea unor insecticide. /<fr. sulfure
teflon, TEFLÓN n. Material plastic rezistent la actiunea agentilor corosivi, folosit la fabricarea tesaturilor neinflamabile, a izolatoarelor electrice si a garniturilor supuse coroziunii. [Sil. te-flon] /<fr. téflon
torţă, TÓRŢ//Ă ~e f. 1) Mijloc rudimentar de iluminare, constând dintr-un bat înfasurat la un capat cu câlti îmbibati cu o substanta inflamabila; facla. 2) Descarcare electrica (pe conductoare de înalta frecventa), având aspectul unei flacari de lumânare. [G.-D. tortei] /<it. torcia
azbest, AZBÉST s.n. Silicat de calciu si de magneziu natural, rau conducator de electricitate, folosit pentru confectionarea de garnituri, de tesaturi neinflamabile etc. [Pl. -turi. / < fr. asbeste, cf. lat. asbestus, gr. asbestos – nestins].
ciclopropan, CICLOPROPÁN s.n. (Chim.) Gaz incolor, inflamabil si exploziv, cu miros si gust caracteristic, folosit în instalatii si ca anestezic general. [< fr. cyclopropane].
etilenă, ETILÉNĂ s.f. (Chim.) Gaz incolor si inflamabil compus din carbon si din hidrogen, care se foloseste în industrie. [< fr. éthylène].
flogistic, FLOGÍSTIC, -Ă adj. (Liv.) De ardere; provenind din ardere. // s.n. 1. Substanta inexistenta, imaginata de alchimisti pentru a explica arderea. 2. Agent capabil sa produca o inflamatie. [< fr. phlogistique, cf. gr. phlogistos – inflamabil].
heliu, HÉLIU s.n. Gaz nobil, neinflamabil si foarte usor. [Pron. -liu, var. helium s.n. / cf. fr. hélium, germ. Helium < gr. helios – soare].
izobutan, IZOBUTÁN s.n. Gaz inflamabil incolor, folosit ca materie prima la producerea benzinei pentru avioane. [Var. isobutan s.n. / < fr. isobutane].
butanonă, BUTANÓNĂ s. f. lichid inflamabil cu miros de acetona, derivat din butan, folosit în industria chimica si farmaceutica. (< fr. butanone)
octan, OCTÁN s.m. Hidrocarbura din seria parafinelor cu opt atomi de carbon în molecula, lichid inflamabil, incolor, în forme izomere. (cf. fr. octane, germ. Oktan)
pirotehnie, PIROTEHNÍE s.f. 1. Tehnica producerii si folosirii focului. 2. Tehnica fabricarii materialelor explozibile si inflamabile. 3. Fabrica de munitii. [Gen. -iei. / < fr. pyrotechnie, cf. gr. pyr – foc, techne – arta, mestesug].
planfilm, PLANFÍLM s.n. Suport semirigid transparent, confectionat din material sintetic neinflamabil, pe care se afla o emulsie fotosensibila. [< germ. Planfilm].
brulot, BRULÓT s. n. 1. (ant.) masina de razboi cu care se lansau torte aprinse. 2. vechi vas de razboi cu materiale inflamabile aprinse, împinse catre corabiile dusmane. (< fr. brûlot)
trampare, TRAMPÁRE s.f. Actiunea de a trampa. ♦ Operatie de aplicare a pastei inflamabile pe betele de chibrit. [< trampa].
artificiu, ARTIFÍCIU s. n. 1. mijloc prin care se urmareste sa se schimbe realitatea în mod nefiresc; mestesug, abilitate. o ~ de calcul = procedeu prin care se ajunge la rezultatul unui calcul pe o cale mai scurta. 2. (pl.) amestec de materii usor inflamabile, care produc efecte de lumina si culori. (< lat. artificium, dupa fr. artifice)
grizu, GRIZÚ s. n. Amestec natural de metan si de alte hidrocarburi gazoase, inflamabil si detonant (în minele de cĂ�rbuni). -Din fr. Grisou
aflogistic, AFLOGÍSTIC, -Ă adj. (Despre substante, corpuri) Neinflamabil. [< fr. aphlogistique, cf. gr. a – privativ, phlox – flacara].
aflogistic, AFLOGÍSTIC, -Ă adj. neinflamabil. (< fr. aphlogistique)
artificiu, ARTIFÍCIU s.n. 1. Mijloc prin care se urmareste sa se schimbe realitatea în mod nefiresc; mestesug, abilitate, procedeu mestesugit. ♢ Artificiu de calcul = procedeu prin care se ajunge la rezultatul unui calcul pe o cale mai scurta. 2. (La pl.) Compozitie de materii usor inflamabile, care prin aprindere produc efecte luminescente variate. [Pron. -ciu. / < it. artificio, lat. artificium < ars – arta, facere – a face, cf. fr. artifice].
acetonă, ACETÓNĂ s. f. derivat al cetonelor, lichid incolor, cu miros eteric, volatil, inflamabil, solvent pentru materii grase, lacuri si vopsele etc. (< fr. acétone)
acetilceluloză, ACETILCELULÓZĂ s. f. ester acetic al celulozei, masa plastica, incolora, mai putin inflamabila decât nitroceluloza. (< fr. acétylcellulose)
celuloid, CELULOÍD s.m. Material plastic solid, usor inflamabil, care se obtine din camfor si azotat de celuloza. [Pron. -lo-id. / < fr. celluloid, cf. lat. cellula – celula, gr. eidos – aspect].
azbest, ÁZBEST s. n. silicat natural de magneziu, cu contextura fibroasa, neinflamabil, la fabricarea tesaturilor si izolatorilor termici. (< fr. asbeste, gr. asbestos)
aprinde, aprínde (aprínd, apríns), vb. – 1. A arde, a se propaga focul. – 2. A da foc. – 3. A face lumina. – 4. A se înflacara, a se rosi la fata. – 5. A încinge, a atîta. – 6. A se înflacara, a se pasiona, a se însufleti. – 7. A face febra. – Mr. aprindu, megl. prind, istr. aprindu. Lat. apprĕndĕre, de la apprĕnhĕndĕre (Seineanu, Semasiol., 181; Puscariu 100; Candrea-Dens., 1448; REW 554; DAR), de unde provin, cu sensuri diferite, si it. apprendere, prov. aprendre, fr. apprendre, sp., port. aprender. Totusi, sensul rom. este deja romanic, cf. fr. prendre cu functie intranzitiva (le feu a pris), it. il fuoco é appreso, sp. prender. Trasaturi ale sensului romanic al lui apprendere (a aprinde) sînt atestate la Grégoire de Tours (cf. Densusianu, HLr., 186), în v. fr. apprendre si în it. apprendersi d’amore (paralel cu fr. s’éprendre). Der. aprinjor, s.n. (Trans., chibrit); aprinjoara, s.f. (Trans., chibrit); aprinsura, s.f. (Trans., inflamatie); aprinzacios, adj. (inflamabil); aprinzatoare, s.f. (bricheta; sul de hîrtie aprins cu care se fac glume proaste în cazarmi si licee, punîndu-l între degetele celor care dorm); aprinzator, adj. (inflamabil).
fosfor, FÓSFOR s.n. Element chimic otravitor, inflamabil, care nu se gaseste liber în natura. [< fr. phosphore, cf. gr. phos – lumina, phoros – purtator].
gazoscop, GAZOSCÓP s.n. Aparat pentru detectarea prezentei gazelor inflamabile în galeriile subterane din mine. [< fr. gazoscope].
grizu, GRIZÚ s.n. Amestec natural de metan si de alte hidrocarburi gazoase etc., inflamabil si explozibil, care se formeaza mai ales în minele de carbuni. [< fr. grisou].
hidrogen, HIDROGÉN s.n. Gaz incolor, inodor, insipid si inflamabil, care împreuna cu oxigenul intra în compozitia apei. ♢ Hidrogen greu = deuteriu; hidrogen sulfurat – combinatie a sulfului cu hidrogenul, care se prezinta ca un gaz incolor, rau mirositor, toxic; acid sulfhidric. [< fr. hydrogène, cf. gr. hydor – apa, gennan – a produce].
ignifuga, IGNIFUGÁ vb. I. tr. A impregna sau a acoperi un material inflamabil cu o substanta ignifuga. [Cf. fr. ignifuger].
inflamabil, INFLAMÁBIL, -Ă adj. 1. Care ia foc, care se aprinde usor. 2. (Fig.) Înfocat, entuziast, aprins. [Cf. fr. inflammable].
inflamabilitate, INFLAMABILITÁTE s.f. Calitatea a ceea ce este inflamabil. [Cf. fr. inflammabilité].
parascântei, PARASCÂNTÉI s.n. 1. Ecran izolant, neinflamabil, care împiedica formarea arcurilor electrice între doua piese metalice sau deteriorarile pe care le-ar putea provoca ele. 2. Dispozitiv montat la un cos pentru retinerea scânteilor si a prafului antrenat de gazele de ardere din anumite cuptoare, din focarul unei locomotive etc. [< para- + scântei, dupa fr. pare-étincelles].
chibrit, chibrít (chibríturi), s.n. – Betisor de lemn cu gamalie din material inflamabil care se aprinde prin frecare. Tc. (arab., per.) kibrit "sulf", de unde si sp. alcrebite (Roesler 596; Seineanu, II, 109; Meyer 224; Lokotsch 1171; Ronzevalle 144). Inventia dateaza aproximativ din 1830; prima fabrica româna din 1879 (din 1886, monopol de Stat). Însa cuvîntul circula înainte, la începutul sec. XIX, ca turcism, cu acceptia "ardoare, mînie". Cf. alb., bg. kibrit, cu sensul rom., ngr. ϰιμπρίτης "slab ca un bat". – Der. chibritelnita, s.f. (suport de cutie de chibrituri).
tetraclorură, TETRACLORÚRĂ s.f. Combinatie a clorului cu un corp simplu tetravalent. ♦ Tetraclorura de carbon = lichid greu, incolor, cu miros dulceag, întrebuintat în unele aparate de stins incendiile sau ca solvent neinflamabil. [< fr. tétrachlorure].
toluen, TOLUÉN s.n. Hidrocarbura lichida, incolora, inflamabila, care se extrage din gudronul de huila; metilbenzen. [Pron. -lu-en. / < fr. toluène].
neinflamabil, NEINFLAMÁBIL, -Ă adj. care nu se aprinde (usor). (< ne- + inflamabil)
parascântei, PARASCÂNTÉI s. n. 1. ecran izolat neinflamabil, care împiedica formarea arcurilor electrice între doua piese metalice sau deteriorarile pe care le-ar putea provoca ele. 2. dispozitiv montat la un cos pentru retinerea scânteilor si a prafului antrenat de gazele de ardere din anumite cuptoare, din focarul unei locomotive etc. (dupa fr. pare-étincelles)
petrosin, PETROSÍN s. n. lichid incolor, usor inflamabil, cu miros caracteristic, obtinut dintr-un amestec de benzine usoare. (n. com.)
pirotehnie, PIROTEHNÍE s. f. 1. tehnica a fabricarii si utilizarii materialelor explozibile si inflamabile, a focului de artificii etc.; pirotehnica. 2. fabrica de munitii. (< fr. pyrotechnie)
planfilm, PLANFÍLM s. n. suport semirigid transparent, din material sintetic neinflamabil, pe care se afla o emulsie fotosensibila. (< germ. Planfilm, fr. plan-film)
tetraclorură, TETRACLORÚRĂ s. f. combinatie a clorului cu un element tetravalent. o ~ de carbon = compus organic lichid, incolor, cu miros placut, în unele aparate de stins incendiile, ca solvent neinflamabil, la fabricarea lacurilor, a insecticidelor etc. (< fr. tétrachlorure)
trampa, TRAMPÁ vb. tr. 1. a stropi cu un lichid; a îmbiba cu un lichid. ♢ a însiropa un tort. 2. (tehn.) a înmuia (ceva) scufundându-l într- un lichid. ♢ a aplica pasta inflamabila pe betele de chibrit. (< fr. tremper)
foame, foáme s.f. – 1. Nevoia de a mînca. – 2. Dorinta nestavilita, pofta, lacomie. – Mr. foame, istr. fome. Lat. fames (Puscariu 630; Candrea-Dens., 622; REW 3178; DAR). cf. it. fame, fr. faim, sp. hambre, port. fome. Rezultatul oa (în loc de a, care ar fi normal) a dat nastere multor discutii. Densusianu, Hlr., 72, semnala ca port. nu poate servi drept referinta pentru rom., dar cf. vegl. fum, engad., lomb. fom (Schuchardt, Vok., I, 169), si schimbarea identica a lui natare › it. notare, rom. (în)nota, corvcada ‹ corvada, si probabil doara ‹ dara, si în sens contrar afara ‹ ad foras, sfarma ‹ •exformare. S-a explicat schimbarea de timbru prin influenta labialei (Tiktin; DAR); prin încrucisarea cu fŏmes (Philippide, Principii, 40; Densusianu, Hlr., 72; Puscariu 630; Candrea-Dens., 622), sau prin influenta unei forme atone, ca fometos ‹ •fametos, unde schimbarea de timbru ar fi posibila; însa autorii care sustin aceasta influenta (Graur, BL, III, 49; Rosetti, I, 57) sînt aceeasi care resping, pe buna dreptate, posibilitatea unei influente a formelor secundare, ca frasinet de la frasin sau beata de la beat (Graur, BL, V, 119). Prezenta lui foamete, s.f. (foame; penurie, saracie, lipsa de alimente) alaturi de foame demonstreaza ca este vorba de un cuvînt imparisilabic, cum sînt cap-capete, nora-nurori, oaspete-oaspeti, etc. Fames nu putea duce la acest dublu rezultat (DAR considera gresit ca foamete provine de la foame, ca foamene, forma extrem de îndoielnica). Este posibil, prin urmare, ca fames sa se fi încrucisat în lat. pop. cu fomes, fomitem "materie inflamabila" (de la foveo, "a ocroti"), cf. Puscariu 631; Candrea-Dens., 623, datorita unui paralelism cu esca "aliment" si iasca. Der. fometos, adj. (flamînd); înfometat, adj. (flamînd), creatie artificiala a lui Delavrancea; înfometa, vb. (a face ca altii sa sufere de foame).
nesicativ, NESICATÍV adj. v. RICIN. Planta erbacee sau arborescenta originara din Africa, cu radacina pivotanta, puternica, cu tulpina înalta de 1-2 m, cu flori verzi, rosii sau violete; capusa (Ricinus communis). ♢ Ulei (sau unt) de ricin = ulei extras din semintele acestei plante, cu proprietati purgative, nesicativ, neinflamabil, pastrându-si aceeasi consistenta la variatii mari de temperatura, folosit în industria farmaceutica sau ca lubrifiant la motoarele de avion, precum si în industria pielariei, a cauciucului sintetic etc.; ricina. [DEX '98]
  Directoare Web © 2009 dictionar.cc