Dictionar Prima pagina | Contact    









   Definitii pentru durui
durui, DURUÍ, dúrui, vb. IV. 1. Intranz. (Despre vehicule, rotile unui vehicul etc.; la pers. 3) A face zgomot mare în timpul mersului; a hurui. 2. Intranz. si tranz. Fig. A vorbi repede, fara întrerupere (si cu glas ridicat); a turui. – Dur2 + suf. -ui.
durui, DURUÍ vb. v. hurui.
durui, duruí vb., ind. si conj. prez. 1 sg. dúrui, 3 sg. si pl. dúruie, imperf. 3 sg. duruiá
durui, A DURUÍ dúrui intranz. pop. 1) (despre vehicule, motoare si obiecte în miscare) A produce un zgomot asurzitor continuu; a hurui. 2) A vorbi mult si fara rost; a flecari; a trancani; a palavragi. [Sil. -ru-i] /dur + suf. ~ui
  Directoare Web © 2009 dictionar.cc