Dictionar Prima pagina | Contact    









   Definitii pentru dor
dor, DOR, doruri, s.n. 1. Dorinta puternica de a vedea sau de a revedea pe cineva sau ceva drag, de a reveni la o îndeletnicire preferata; nostalgie. ♢ Loc. adv. Cu dor = duios; patimas. 2. Stare sufleteasca a celui care tinde, râvneste, aspira la ceva; nazuinta, dorinta. 3. Suferinta pricinuita de dragostea pentru cineva (care se afla departe). 4. (Pop.) Durere fizica. Dor de dinti. 5. Pofta, gust (de a mânca sau de a bea ceva). De dorul fragilor (sau capsunilor) manânci si frunzele. 6. Atractie erotica. 7. (Pop.; în loc. adv.) În dorul lelii = fara tinta hotarâta, fara rost, la întâmplare. – Lat. pop. dolus (< dolere "a durea").
dor, DOR s. 1. alean, nostalgie. (Cânta ca sa-si mai potoleasca ~ul.) 2. v. aspiratie.
dor, DOR s. v. durere.
dor, dor s. n., pl. dóruri
dor, DOR ~uri n. 1) Sentiment de melancolie produs de dorinta de a vedea pe cineva sau ceva drag; alean; nostalgie. ~ de parinti. 2) Suferinta din dragoste; dorinta de a revedea persoana iubita. A duce ~ul. 3) Gust de mâncare (sau bautura); pofta. ~ de cirese. 4): În ~ul lelii la întâmplare; într-o doara. /<lat. dolus
dor, dor (dóruri), s.n. – 1. Durere, chin, mîhnire. – 2. Dorinta înfrigurata, tristete, nostalgie. – 3. Dragoste, pasiune, framîntare sentimentala. – Mr., megl. dor. Lat. dolus (Puscariu 542; Candrea-Dens., 526; REW 2727; Densusianu, GS, II, 2; Philippide, Principii, 61; Pascu, I, 78), cf. it. duolo, fr. deuil, sp. duelo, port. dó. Cipariu, Gram., 135 si Meyer, Alb. St., IV, 99, plecau în mod eronat de la lat. dolor. Este cuvînt general (ALR 243). – Der. dori, vb. (a tinde, a rîvni, a vrea); dorit, adj. (rîvnitor); dorinta, s.f. (nazuinta, dor, aspiratie); doritor, adj. (care doreste); dornic, adj. (doritor); dornic, adj. (doritor); nedorit, adj. (care nu este dorit).
  Directoare Web © 2009 dictionar.cc