Dictionar Prima pagina | Contact    









   Definitii pentru dispretuitor
dispreţuitor, DISPREŢUITÓR, -OÁRE, dispretuitori, -oare, adj. (Adesea adverbial) Care dispretuieste, care exprima sau dovedeste dispret. [Pr.: --tu-i-] – Dispretui + suf. -tor.
dispreţuitor, DISPREŢUITÓR, -OÁRE adj., (si adv.) care dispretuieste. (< dispretui + -tor)
dispreţuitor, DISPREŢUITÓR adj. 1. batjocoritor. (Ton ~.) 2. v. pe-iorativ.
dispreţuitor, dispretuitór adj. m. (sil. -tu-i-), pl. dispretuitóri; f. sg. si pl. dispretuitoáre
dispreţuitor, DISPREŢUITÓR2 adv. Cu lipsa totala de stima si de interes; cu dispret. [Sil. -tu-i-] /a dispretui + suf. ~tor
dispreţuitor, DISPREŢUIT//ÓR1 ~oáre (~óri, ~oáre) Care dispretuieste; care manifesta dispret. Ton ~. [Sil. -tu-i-] /a dispretui + suf. ~tor
dispreţuitor, DISPREŢUITÓR, -OÁRE adj. Care dispretuieste. // adv. Cu dispret. [< dispretui + -tor].
  Directoare Web © 2009 dictionar.cc