Dictionar Prima pagina | Contact    









   Definitii pentru darnica
fântână, FÂNTẤNĂ, fântâni, s.f. 1. Constructie alcatuita dintr-o groapa cilindrica sau prismatica (cu peretii pietruiti) cu ghizduri împrejur, sapata în pamânt pâna la nivelul unui strat de apa si care serveste la alimentarea curenta cu apa în mediul rural; put. ♢ Expr. A cara apa la fântâna = a întreprinde o actiune zadarnica, a depune o munca inutila. ♦ Constructie de zid, de piatra etc. care adaposteste o sursa de apa (venita prin conducta), servind la distribuirea apei sau ca element arhitectonic decorativ (în parcuri, pe strazi etc.). 2. (Reg.) Izvor. [Pl. si: (rar) fântâne] – Lat. fontana.
ciur, CIUR, ciururi, s.n. 1. Unealta de cernut materiale pulverulente sau granulare, facuta dintr-o retea deasa de sârma sau dintr-o bucata de tabla ori de piele perforata, fixata pe o rama. V. sita. ♢ Expr. A vedea ca prin ciur = a vedea neclar. A trece (sau a da, a cerne) prin ciur si prin dârmon = a) a cerceta, a examina în amanunt, cu atentie; b) a cleveti, a bârfi pe cineva (scotându-i la iveala cât mai multe defecte); c) (mai ales cu verbul la participiu) a trece prin multe încercari, experiente, a capata multa experienta. A cara (sau a duce) apa cu ciurul = a face o munca zadarnica, a lucra fara spor; a nu face nici o treaba. ♦ Cantitate de material câta încape într-un ciur (1). ♦ Unealta speciala pentru sortarea pe dimensiuni a unor materiale granulare, formata dintr-o rama mare de lemn pe care este întinsa o retea de sârma, o tabla perforata etc. 2. Rama în forma de cerc pe care se întinde materialul ce se brodeaza. 3. Una dintre cele patru despartituri ale stomacului animalelor rumegatoare. – Lat. cibrum (= cribum).
darnic, dárnic adj. m., pl. dárnici; f. sg. dárnica, pl. dárnice
zadarnic, zadárnic adj. m., pl. zadárnici; f. sg. zadárnica, pl. zadárnice
speranţă, SPERÁNŢ//Ă ~e f. 1) Sentiment al unei persoane care spera; credinta în posibilitatea realizarii unei dorinte sau a unei actiuni; nadejde. ~ zadarnica. ♢ În ~a ca sperând ca; nadajduind ca. A avea ~ a spera; a nadajdui. A nutri ~a a spera în adâncul sufletului. A pierde orice ~ a înceta cu totul de a mai spera; a se descuraja complet. Nu mai este nici o ~ totul este pierdut. 2) Persoana sau lucru care constituie obiectul acestui sentiment; nadejde. Unica ~. [G.-D. sperantei] /<it. speranza
zădărnicie, ZĂDĂRNICÍE f . 1) Actiune zadarnica; lucru fara rost; desertaciune; nimicire. 2) înv. Atitudine de înfumurare sfidatoare si dispretuitoare; vanitate; trufie. /zadarnic + suf. ~ie
bedarnic, bedárnic, bedárnica, bedárnici, bedárnice, adj. (reg.) rau, periculos.
neblagodarnic, neblagodárnic, neblagodárnica, adj. (înv.) nemultumit, ingrat.
plodarnic, plodárnic, plodárnica, adj. (înv. si pop.; despre fiinte) fecund, prolific.
  Directoare Web © 2009 dictionar.cc