Dictionar Prima pagina | Contact    









   Definitii pentru cutie
cutie, CUTÍE, cutii, s.f. 1. Obiect de lemn, de metal, de carton etc. în forma de cub, de paralelipiped etc., gol în interior, în care se pastreaza sau care protejeaza diverse lucruri. ♢ Expr. (Scos) ca din cutie = foarte îngrijit îmbracat sau prezentat. (Fam.) (Baga) capul la cutie! = (la jocul "de-a capra") fereste-ti capul, propteste-l în piept! fig. fii prudent, pazeste-te! Cutie de scrisori = cutie speciala, plasata pe strada de catre organele postale, în care expeditorii introduc scrisorile; cutie particulara în care factorii postali depun corespondenta adusa la domiciliu. 2. Aparat, dispozitiv, organ special etc. având forma unei cutii (1). Cutie de viteze. Cutie de rezonanta. 3. (În sintagma) Cutie craniana = cavitate osoasa în care se afla creierul; teasta capului, craniu. 4. Sertar. 5. (Înv.) Casa de bani; caseta. – Din tc. kutu, ngr. kutí, bg., scr. kutija.
cutie, CUTÍE s. v. cos, lada.
cutie, CUTÍE s. 1. (rar) pixida, (înv. si reg.) sicriu, (Transilv.) scatula, (latinism înv.) capsa. (Pune butonii într-o ~.) 2. sertar. (~ de la tejghea.) 3. (ANAT.) cutie craniana v. craniu; cutie toracica v. torace.
cutie, cutíe s. f., art. cutía, g.-d. art. cutíei; pl. cutíi, art. cutíile
cutie, CUTÍ//E ~i f. 1) Obiect (de lemn, de metal, de carton etc.) gol pe dinauntru, în care se pastreaza sau se transporta diferite obiecte. ♢ Scos ca din ~ îmbracat elegant. 2): ~ craniana oasele care înconjoara creierul; craniu; teasta. 3): ~ toracica scheletul din regiunea toracelui unde se afla inima, plamânii etc. 4): ~ de rezonanta cutie care amplifica sunetele. 5): ~ de viteze cutie la automobil unde se afla mecanismul schimbatorului de viteza. [Art. cutia; G.-D. cutiei; Sil. -ti-e] /<turc. kutu, ngr. kutí
cutie, cutie, în special de metal, veche, hârb, tinichea
cutie, cutíe (cutíi), s.f. – 1. Obiect de lemn, metal etc., în care se pastreaza diferite lucruri. – 2. Etui, toc, trusa. – 3. Sertar. – 4. Cufar, lada. – Cutia milelor, institut national de binefacere, fundat în 1775 de catre domnitorul Alexandru Ipsilanti, condusa din 1793 de marele vornic de cutie si alimentata de bunurile persoanelor care au decedat fara a lasa mostenitori, si o treime de la cei care decedau fara sa lase testament. – Cutia sateasca, specie de piata de grîne fundata în sec. XVIII. – 5. Orfelinat. – Copil de cutie, orfan, copil gasit. – Mr. cutie, megl. cutiia. Tc. kutu, kuti (Seineanu, II, 151; Miklosich, Türk. Elem., I, 338; Berneker 653; Lokotsch 1271; Ronzevalle 139); cf. gr. ϰουτί, bg., sb. kutija, alb. kuti. – Der. cutier, s.m. (perceptor; negustor ambulant).
cutie, cutie paralelipipedica din tabla, cu fundul ciuriut, cu partea superioara rabatabila, cu coada lunga din lemn sau metal, în care în Moldova, în zona Neamt – Iasi, se faceau si cred ca se mai fac "cucosi" (floricele de porumb).
  Directoare Web © 2009 dictionar.cc