Dictionar Prima pagina | Contact    









   Definitii pentru cutez
bizui, BIZUÍ, bízui, vb. IV. Refl. 1. A se încrede, a se întemeia, a se baza. 2. (Pop.) A cuteza, a se încumeta sa... – Din magh. bizni.
bravadă, BRAVÁDĂ, bravade, s.f. Actiune sau vorba prin care bravezi pe cineva sau ceva; cutezanta, sfidare. – Din fr. bravade.
intrepid, INTREPÍD, -Ă, intrepizi, -de, adj. (Livr.) Care nu da înapoi în fata greutatilor, care înfrunta pericolul; brav, curajos, îndraznet, cutezator. – Din fr. intrépide, lat. intrepidus.
intrepiditate, INTREPIDITÁTE, intrepiditati, s.f. (Livr.) Însusirea celui intrepid; curaj, cutezanta. îndrazneala. – Din fr. intrépidité.
încumeta, ÎNCUMETÁ, încúmet, vb. I. Refl. 1. A îndrazni; a cuteza. 2. (Urmat de determinari introduse prin prep. "în") A se bizui, a se încrede în ceva. [Var.: (reg.) încuméte vb. III] – Cf. lat. c o m m i t t e r e.
încumetare, ÎNCUMETÁRE s.f. Actiunea de a se încumeta si rezultatul ei; cutezanta. – V. încumeta.
îndrăzneală, ÎNDRĂZNEÁLĂ, îndrazneli, s.f. Atitudine sau purtare îndrazneata; curaj, cutezanta, îndraznire. ♦ Fapta îndrazneata. – Îndrazni + suf. -eala.
îndrăzneţ, ÎNDRĂZNÉŢ, -EÁŢĂ, îndrazneti, -e, adj. Care nu se teme de greutati si de pericole; curajos, cutezator, îndraznitor. ♦ (Adesea adverbial) Original; excentric. ♦ Care îsi îngaduie prea multe; obraznic. – Îndrazni + suf. -et.
îndrăzni, ÎNDRĂZNÍ, îndraznesc, vb. IV. Tranz. A avea curaj; a nu se teme, a cuteza sa... – În + drazni (înv. "a îndrazni" < sl.).
înfipt, ÎNFÍPT, -Ă, înfipti, -te, adj. 1. Nemiscat, neclintit, teapan. 2. (Fam.) Îndraznet, cutezator; p. ext. obraznic. ♦ (Adverbial) De-a dreptul, direct. – V. înfige.
upercuta, UPERCUTÁ, upercutez, vb. I. Intranz. A aplica adversarului (la box) un upercut. – Din upercut.
percuta, PERCUTÁ, percutez, vb. I. Tranz. 1. A izbi capsa unui cartus, a unui focos etc. cu percutorul pentru a provoca aprinderea încarcaturii. 2. A examina un bolnav prin percutie. – Din fr. percuter.
vultureşte, VULTURÉSTE adv. Ca vulturul (1), cu iuteala, cu agerime de vultur; foarte repede; p. ext. în mod îndraznet, cutezator. – Vultur + suf. -este.
vulturesc, VULTURÉSC, -EÁSCĂ, vulturesti, adj. De vultur (1); ca de vultur; p. ext. ager, sprinten; puternic; îndraznet, cutezator. – Vultur + suf. -esc.
dârz, DÂRZ, -Ă, dârji, -ze, adj. (Despre fiinte sau manifestarile lor) 1. Îndraznet, curajos, cutezator. ♢ Aprig, înversunat. Lupta dârza. 2. Neînduplecat, neclintit; p. ext. îndaratnic, încapatânat. 3. Mândru, semet, tantos. [Pl. si: (m.) dârzi, (f.) dârze] – Din sl. drúzú.
dârzenie, DÂRZÉNIE s.f. Faptul de a fi dârz; fire sau manifestare dârza. 1. Îndrazneala, curaj, hotarâre, cutezanta. ♦ Înversunare. 2. Neînduplecare, perseverenta; p. ext. îndaratnicie, încapatânare. 3. Mândrie, semetie. [Var.: (reg.) dârjénie s.f.]. – Dârz + suf. -enie.
intrepid, INTREPÍD, -Ă adj. cutezator, curajos, brav; (p. ext.) tenace. (< fr. intrépide, lat. intrepidus)
meşi, MESI s.m. pl. Un fel de încaltaminte fara toc, confectionata din piele subtire si purtata în trecut de barbati, peste ciorapi. ♢ Expr. (Fam.) A nu-i da (cuiva) mesii = a nu-i conveni (cuiva); a nu avea curaj, a nu cuteza. A-l tine (pe cineva) mesii = a fi în stare, a putea. – Din tc. mest.
nas, NAS, nasuri, s.n. 1. Parte proeminenta a fetei, situata între obraji, frunte si gura, servind ca organ al respiratiei si al mirosului. ♢ Loc. adv. Sub (sau, rar, în) nasul cuiva sau sub nas = în imediata apropiere, în fata, sub ochii cuiva. (În legatura cu verbe ca "a vorbi", "a cânta" etc.) pe nas = cu timbru nazal. ♢ Expr. A avea nas sau a-si ridica nasul = a îndrazni, a cuteza. (Fam.) A-si lua nasul la purtare = a deveni prea îndraznet, a se obraznici. A (nu-) si cunoaste (sau vedea, sti) lungul nasului = a (nu-) si da seama cât e în stare sa faca cu puterile proprii; a (nu-) si da seama de masura pe care trebuie s-o pastreze fata de altii; a (nu) se comporta cuviincios. (Fam.) A-i cadea (sau a-i pica) nasul cuiva = a-si pierde îndrazneala sau îngâmfarea, a ramâne rusinat, umilit. (Fam.) Nu-ti cade (sau pica) nasul daca... = nu ti se întâmpla nimic, nu-ti pierzi demnitatea daca... Nu-i ajungi (nici) cu prajina la nas = e foarte încrezut. (A umbla sau a fi, a se tine) cu nasul (pe) sus = a (fi) încrezut, sfidator. A strâmba din nas = a fi nemultumit. A da nas (cuiva) = a îngadui prea multe (cuiva). A taia (sau a scurta) nasul (cuiva) sau a da (cuiva) peste nas = a pedepsi, a rusina, a umili, a pune la locul lui (pe cineva). A-i scoate (cuiva ceva) pe nas = a-i reprosa (cuiva ceva) (cu rautate). A (nu) fi (sau face) de nasul cuiva = a (nu) fi potrivit cu cineva, a (nu) corespunde cuiva, a (nu) fi pentru cineva, a (nu) i se cuveni cuiva. A-i veni (cuiva) mustarul la nas sau a-i tremura (cuiva) nasul = a se supara; a se enerva, a se înfuria. A fi cu nasul de ceara = a fi foarte susceptibil. A lasa (sau a pune) nasul în jos sau în pamânt = a se rusina, a se simti vinovat. A se întoarce (de undeva) cu nasul în jos = a se întoarce rusinat. (Fam.) Sa-ti fie în nas! = sa-ti fie rusine! (Fam.) A-si baga (sau a-si vârî) nasul în ceva (sau undeva, în toate, unde nu-i fierbe oala) = a se amesteca într-o afacere, într-o problema (care nu-l priveste). A duce (sau a purta) de nas (pe cineva) = a) a domina, a stapâni, a conduce (pe cineva), determinându-l sa faca ceva (care nu este în interesul sau); b) a amagi, a însela (pe cineva). A scoate panglici pe nas = a exagera; a minti. A(-i) trece (cuiva) pe la (sau pe lânga) nas = a(-i) trece pe dinaintea ochilor; a pierde un prilej favorabil. A da (cuiva) cu ceva pe la nas = a tenta (pe cineva). (Fam.) A arunca (cuiva ceva) în nas = a spune (cuiva ceva) direct, fara menajamente. A-i râde cuiva în nas = a râde cuiva în fata, batându-si joc de el. (Fam.) A-i iesi (sau a-i da) pe nas = a o pati, a i se înfunda. (Fam.) A(-i) întoarce nasul (cuiva) = a ignora ostentativ (pe cineva), a întoarce spatele (cuiva). A trânti (sau a închide cuiva) usa în nas = a) a refuza sa primeasca (pe cineva); b) a pleca suparat de la cineva, închizând usa cu putere. A se împiedica de nas = avea nasul excesiv de lung. A nu vedea de nas = a fi neatent. A nu vedea mai departe decât lungul nasului = a fi marginit. A da cu nasul (pe undeva) = a trece (pe undeva) în graba sau întâmplator. (Fam.) A-si arata sau a(-si) scoate nasul (la iveala) = a aparea, a se înfatisa. A da nas(ul) cu cineva = a se întâlni cu cineva pe neasteptate (si fara a dori). (A se întâlni) nas în nas (cu cineva) = (a se întâlni) fata în fata (cu cineva). Nu miroase a nas de om = nu e fapta de om vrednic. (Ir.) Îi curge untura (sau grasimea) pe nas = e foarte slab. ♦ Fig. Miros dezvoltat, fin; simt de orientare în împrejurari dificile, capacitate de intuire exacta a unei situatii. ♦ (Rar) Fata, obraz, cap. 2. Proeminenta a unei piese, care serveste la fixarea piesei într-o anumita pozitie sau la ghidarea, ridicarea sau distantarea unei alte piese. 3. Partea anterioara a fuzelajului unui avion sau a corpului unei nave. – Lat. nasus.
electrocuta, ELECTROCUTÁ, electrocutez, vb. I. Tranz. si refl. A omorî sau a muri prin electrocutare. – Din fr. électrocuter.
tăia, TĂIÁ, tai, vb. I. I. Tranz. A desparti, a separa ceva în mai multe bucati, cu ajutorul unui obiect taios. ♢ Expr. A taia nodul gordian = a gasi solutia unei probleme grele, a rezolva, a clarifica o situatie încurcata. Poti sa tai lemne pe dânsul = doarme bustean. ♦ A desprinde, a desface filele unei carti unite la margini. ♦ A diviza un solid sau a desprinde parti din el prin procedee tehnice, chimice, electrice etc. 2. Tranz. A despica, a spinteca. ♢ Expr. A (-si) taia drum (sau cale, carare) = a-si face loc, a-si croi drum. 3. Tranz. A suprima (un text sau o parte din el). ♢ Expr. A taia raul de la radacina = a stârpi radical o manifestare negativa a vietii. 4. Tranz. A brazda. 5. Tranz. (Rar) A croi un obiect de îmbracaminte. ♦ A sapa, a sculpta. Pe-un jilt taiat în stânca sta... preotul cel pagân. (EMINESCU) 6. (Înv.) A fabrica bani, a bate moneda. 7. Tranz.A strabate; A traversa; a desparti. Drumul catre sat Taie-n lung padurea (TOPÎRCEANU). ♢ Expr. A taia drumul (sau calea) cuiva. = a iesi înaintea cuiva pentru a-l opri. ♦ A lua drumul cel mai scurt, a scurta drumul. ♢ Intranz. Taiaram la dreapta prin hugeacuri (HOGAS). 8. Refl. A se întretaia. 9. Refl. (Despre tesaturi) A se destrama, a se rupe în directia firului tesut. 10. Refl. (Despre lapte) A se coagula, a se brânzi (fiind alterat); (despre anumite preparate culinare) a capata aspectul de lapte brânzit. II. 1. Tranz si refl. A (se) spinteca, a (se) omorî, a (se) ucide. 2. Tranz. si intranz. (Înv.) A ataca; a bate; a izbi. Taie tu marginile, Eu sa tai mijloacele (ALECSANDRI). ♢ Expr. (Tranz.) A taia si a spânzura = a se purta samavolnic, a proceda arbitrar si abuziv. ♦ A provoca o durere fizica ♦ Tranz. A înjunghia, a sacrifica un animal. III. 1. Tranz. si refl. A (se) curma, a (se) opri, a (se) întrerupe. ♢ Expr. A se taia cuiva drumurile (sau cararile) = a fi în încurcatura. 2. Tranz. A face sa slabeasca sau sa înceteze, a micsora, a slabi, a opri. ♢ Expr. A-i taia (sau, refl., a i se taia) cuiva (toata) pofta. = a nu mai avea chef sau a nu mai cuteza sa faca un lucru. (Refl.) A i se taia cuiva (mâinile si) picioarele = a-i slabi, a i se muia cuiva (mâinile si) picioarele. ♦ A distruge, a sterge efectul. 3. Tranz. A consfinti încheierea unui târg (prin desfacerea mâinilor unite ale negociatorilor); a pecetlui. ♦ (La jocurile de carti) A desparti în doua pachetul de carti, punând jumatatea de dedesubt deasupra; a juca tinând banca împotriva tuturor celorlalti jucatori. 4. Tranz. A spune, a inventa minciuni, vorbe etc. 5. Tranz. (În expr.) A-l taia pe cineva capul = a întelege, a se pricepe sa faca un lucru. 6. Tranz. (Fam., în expr.) A taia pe cineva = a întrece pe cineva, a i-o lua înainte, a-l învinge. – Lat. taliare.
temerar, TEMERÁR, -Ă, temerari, -e, adj. Îndraznet (peste masura), cutezator. – Din fr. téméraire, lat. temerarius.
temeritate, TEMERITÁTE, temeritati, s.f. Îndrazneala mare, cutezanta. – Din fr. témérité, lat. temeritas, -atis.
tupeu, TUPÉU, (rar) tupeuri, s.n. Îndrazneala, cutezanta care întrece limita cuvenita; obraznicie, impertinenta. – Din fr. toupet.
risca, RISCÁ, risc, vb. I. Tranz. si intranz. A(-si) pune în primejdie viata, onoarea etc.; a (se) expune unui pericol posibil. ♦ Intranz. A participa la o actiune nesigura, a actiona la noroc. ♦ Refl. (înv.) A cuteza, a îndrazni, a se încumeta. – Din fr. risquer.
curea, CUREÁ, curele, s.f. 1. Fâsie lunga din piele, cânepa, material plastic etc.; spec. o astfel de fâsie folosita ca cingatoare. ♢ Expr. A-l tine (pe cineva) cureaua (sau curelele) = a avea curaj; a cuteza; a fi în stare (sa...). 2. (În sintagma) Curea de transmisie = a) banda de piele sau de pânza continua, flexibila si rezistenta, cu ajutorul careia se poate transmite miscarea de rotatie si puterea corespunzatoare de la un scripete (sau un arbore) de masina la altul; b) fig. ceea ce serveste ca intermediar pentru a transmite ceva. 3. (Înv. si pop.) Masura de lungime egala cu circa 16 picioare; p. ext. fâsie lunga si îngusta de pamânt. – Lat. corrigia.
cuta, CUTÁ, cutez, vb. I. 1. Tranz. A încreti, a îndoi (adânc) un material textil, a-i face falduri, cute, creturi; a plia, a drapa. ♦ Refl. (Despre scoarta pamântului) A suferi o cutare2. 2. Refl. (Despre piele, mai ales despre cea de pe obraz) A se zbârci; a se rida; p. ext. (despre oameni) a îmbatrâni. – Din cuta.
cuteza, CUTEZÁ, cutez, vb. I. Tranz. A îndrazni, a se încumeta. – Lat. pop. cottizare.
cutezanţă, CUTEZÁNŢĂ, cutezante, s.f. Îndrazneala, curaj, temeritate. – Cuteza + suf. -anta.
cutezare, CUTEZÁRE, cutezari, s.f. (Rar) Faptul de a cuteza; cutezanta, temeritate. – V. cuteza.
cutezător, CUTEZĂTÓR, -OÁRE, cutezatori, -oare, adj., s.m. si f. (Persoana) care cuteaza; (om) îndraznet, curajos, temerar. – Cuteza + suf. -ator.
cuteza, A cuteza ≠ a se jena, a se intimida, a se rusina, a se sfii, a se teme
temerar, TEMERÁR adj. v. brav, curajos, cutezator, dârz, inimos, îndraznet, neînfricat, semet, viteaz.
suflet, SÚFLET s. v. animator, ardoare, avânt, barbatie, bohoci, bravura, chip, curaj, cutezanta, dârzenie, elan, fata, figura, impetuozitate, individ, ins, încumetare, îndrazneala, însufletitor, locuitor, neînfricare, om, omenie, persoana, rasuflare, respiratie, semetie, suflare, temeritate, temperament.
semeţire, SEMEŢÍRE s. v. aroganta, barbatie, bravura, curaj, cutezanta, dârzenie, fala, fudulie, infatuare, încumetare, îndrazneala, înfumurare, îngâmfare, mândrie, neînfricare, orgoliu, semetie, temeritate, trufie, vanitate.
semeţi, SEMEŢÍ vb. v. baza, bizui, conta, cuteza, fundamenta, îmbarbata, împotrivi, încrede, încumeta, încuraja, îndemna, îndrazni, însufleti, întemeia, opune, rascula, razvrati, revolta, ridica, sprijini, stimula, sustine.
risca, RISCÁ vb. v. cuteza, încumeta, îndrazni.
petulanţă, PETULÁNŢĂ s. v. barbatie, bravura, curaj, cutezanta, dârzenie, încumetare, în-drazneala, neînfricare, semetie, teme-ritate.
petulant, PETULÁNT adj. v. brav, curajos, cutezator, dârz, inimos, îndraznet, neînfricat, semet, viteaz.
permite, PERMÍTE vb. 1. v. aproba. 2. v. îngadui. 3. v. îndreptati. 4. v. prilejui. 5. a da, a îngadui. (Nu e ~ oricui sa faca asa ceva.) 6. v. astepta. 7. a cuteza, a îndrazni, a-si îngadui. (Cum îti ~ una ca asta ?)
neînfricoşat, NEÎNFRICOSÁT adj. v. brav, curajos, cuteza-tor, dârz, inimos, îndraznet, neînfricat, semet, viteaz.
mărinimie, MĂRINIMÍE s. v. barbatie, bravura, curaj, cutezanta, dârzenie, încumetare, îndrazneala, neînfricare, semetie, temeritate.
întinde, ÎNTÍNDE vb. v. cuteza, încumeta, îndrazni, obraznici.
îndrăznire, ÎNDRĂZNÍRE s. v. barbatie, bravura, curaj, cutezanta, dârzenie, încumetare, în-drazneala, neînfricare, semetie, te-meritate.
îndrăzni, ÎNDRĂZNÍ vb. 1. a cuteza, a se încumeta, (astazi rar) a se semeti, (pop.) a se bizui, (înv.) a ispiti, a se risca, (rar fig.) a se întinde. (Cine nu ~ nu izbuteste.) 2. a cuteza, a se încumeta, a pofti. (Sa ~ el sa nu vina la timp!) 3. v. permite.
încumeta, ÎNCUMETÁ vb. 1. v. îndrazni. 2. a cuteza, a îndrazni, a pofti. (Sa nu te ~ sa întârzii!)
ispiti, ISPITÍ vb. v. afla, analiza, cerceta, chestiona, cuteza, descoperi, examina, gasi, interoga, încerca, încumeta, îndrazni, întreba, masura, observa, proba, scruta, studia, urmari, verifica.
intrepiditate, INTREPIDITÁTE s. v. barbatie, bravura, curaj, cutezanta, dârzenie, încumetare, în-drazneala, neînfricare, semetie, teme-ritate.
intrepid, INTREPÍD adj. v. brav, curajos, cutezator, dârz, inimos, îndraznet, neînfricat, semet, viteaz.
inimă, ÍNIMĂ s. v. abdomen, barbatie, bravura, burta, caracter, centru, curaj, cutezanta, dârzenie, esenta, fire, fond, încumetare, îndrazneala, materie, miez, mijloc, natura, neînfricare, om, pântece, semetie, stomac, structura, temeritate, temperament.
hrăbor, HRĂBÓR adj. v. brav, curajos, cutezator, dârz, inimos, îndraznet, neînfricat, semet, viteaz.
dârzie, DÂRZÍE s. v. barbatie, bravura, curaj, cutezanta, dârzenie, încumetare, îndrazneala, neînfricare, semetie, temeritate.
cutezător, CUTEZĂTÓR adj. v. curajos.
cutezanţă, CUTEZÁNŢĂ s. v. curaj.
cutezare, CUTEZÁRE s. v. barbatie, bravura, curaj, cutezanta, dârzenie, încumetare, în-drazneala, neînfricare, semetie, te-meritate.
cuteza, CUTEZÁ vb. 1. v. îndrazni. 2. a se încumeta, a îndrazni, a pofti. (Sa ~ sa nu vina la timp!) 3. v. permite.
curajos, CURAJÓS adj., adv. 1. adj. brav, cutezator, dârz, inimos, îndraznet, neînfricat, semet, viteaz, (livr.) intrepid, petulant, temerar, (rar) barbat, (înv. si pop.) voinic, (înv.) hrabor, neînfricosat. (Om ~.) 2. adj. barbatesc, viteaz, vitejesc, (reg.) barbatos. (Atitudine, fapta ~oasa.) 3. adv. barbateste, eroic, vitejeste, (pop.) voiniceste. (S-a luptat ~.)
curaj, CURÁJ s. 1. barbatie, bravura, cutezanta, dârzenie, încumetare, îndrazneala, neînfricare, semetie, temeritate, (livr.) intrepiditate, petulanta, (rar) cutezare, (pop. si fam.) suflet, (pop.) inima, voinicie, (înv.) dârzie, îndraznire, marinimie, semetire, (grecism înv.) taros. (Dovedeste un mare ~ în actiunile sale.) 2. v. vitejie.
bizui, BIZUÍ vb. v. cuteza, încumeta, îndrazni.
bărbat, BĂRBÁT adj. v. brav, curajos, cutezator, dârz, inimos, îndraznet, neînfricat, semet, viteaz.
voinic, VOINÍC adj. v. brav, curajos, cutezator, dârz, inimos, îndraznet, neînfricat, semet, viteaz.
voinicie, VOINICÍE s. v. armata, barbatie, bravura, curaj, cutezanta, dinamism, dârzenie, energie, eroism, forta, haiducie, impe-tuozitate, încumetare, îndrazneala, militarie, neînfricare, putere, robuste-te, semetie, tarie, temeritate, vigoare, vitalitate, vitejie, vlaga.
cuteza, cutezá vb., ind. prez. 1 sg. cutéz, 3 sg. si pl. cuteáza
cutezanţă, cutezánta s. f., g.-d. art. cutezántei; pl. cutezánte
cutezare, cutezáre s. f., g.-d. art. cutezarii
cutezător, cutezatór adj. m., s. m., pl. cutezatóri; f. sg. si pl. cutezatoáre
electrocuta, electrocutá vb., ind. prez. 1 sg. electrocutéz, 3 sg. si pl. electrocuteáza
percuta, percutá vb., ind. prez. 1 sg. percutéz, 3 sg. si pl. percuteáza
repercuta, repercutá vb., ind. prez. 3 sg. repercuteáza; conj. prez. 3 sg. si pl. repercutéze
upercuta, upercutá vb., ind. prez. 1 sg. upercutéz, 3 sg. si pl. upercuteáza
obraz, OBRÁ//Z1 ~ji m. Fiecare dintre cele doua parti laterale care formeaza fata. ♢ A avea ~ subtire a fi fin, sensibil. A fi gros de ~ a fi nesimtit, obraznic. A-i plesni (sau a-i crapa) cuiva ~zul de rusine a se simti extrem de jenat. (A fi) fara (de) ~ (a fi) lipsit de rusine; obraznic. A-si pune ~zul (pentru) cineva a raspunde cu onoarea proprie pentru faptele sau pentru comportarea cuiva. A da cuiva în ~ a reproba purtarea cuiva fatis. A trage cu ~zul a pati o rusine. A (mai) avea înca ~ a (mai) îndrazni; a cuteza. Cu ce ~? Cum de mai îndrazneste? [Sil. o-braz] /<sl. obrazu
îndrăzneală, ÎNDRĂZN//EÁLĂ ~éli f. Caracter îndraznet; barbatie; curaj; cutezanta. ~eala stilului sau. [G.-D. îndraznelii; Sil. în-draz-] /a îndrazni + suf. ~eala
îndrăzneţ, ÎNDRĂZN//ÉŢ ~eáta (~éti, ~éte) 1) Care da dovada de curaj; cutezator; viteaz; brav; curajos. 2) (despre actiuni sau despre manifestari ale oamenilor) Care se deosebeste prin noutate si cutezanta. Atitudine ~eata. Raspuns ~. Conduita ~eata. 3) depr. Care îsi permite prea multe; lipsit de decenta; fara rusine; obraznic; nerusinat. /a îndrazni + suf. ~et
îndrăzni, A ÎNDRĂZN//Í ~ésc intranz. (urmat mai ales de o propozitie complementara cu conjunctivul) A risca biruind frica sau jena; a cuteza; a se încumeta. Cine nu ~este, nu izbuteste. Sa ~easca sa nu vina. /în + sl. driznonti
încumeta, A SE ÎNCUMETÁ ma încúmet intranz. 1) (urmat, mai ales, de o propozitie complementara cu conjunctiv) A se expune unui risc biruind frica sau jena; a cuteza; a îndrazni. 2) A avea toata nadejdea; a se încrede. /în + lat. cumeta
electrocuta, A ELECTROCUT//Á ~éz tranz. A face sa se electrocuteze. /<fr. électrocuter
deliu, DELÍ//U1 ~e (~i) înv. Care vadeste îndrazneala si curaj; viteaz; brav; cutezator; îndraznet; curajos. [Sil. de-liu] /<turc. deli
cutezător, CUTEZĂT//ÓR ~oáre (~óri, ~oáre) Care da dovada de curaj; curajos; îndraznet; brav; viteaz. /a cuteza + suf. ~ator
cuteza, A CUTEZÁ cutéz tranz. A risca biruind frica sau jena; a îndrazni; a se încumeta. /<lat. cottizare
cutezanţă, CUTEZÁNŢĂ f. Comportare sau atitudine de om cutezator; îndrazneala; barbatie. /a cuteza + suf. ~anta
cuta, A CUT//Á ~éz tranz. 1) (rochii, fuste, tesaturi) A înzestra cu cute; a plisa. 2) A face sa se cuteze. /Din cuta
curajos, CURAJ//ÓS ~oása (~ósi, ~oáse) Care este plin de curaj; fara teama; îndraznet; brav; cutezator. /<fr. courageux
brav, BRAV ~a (~i, ~e) Care da dovada de barbatie si curaj; îndraznet; cutezator; curajos; viteaz. /<fr. brave, it. bravo
bărbăţie, BĂRBĂŢÍE f. 1) Vârsta matura a barbatului. 2) Totalitate de caractere fizice si sexuale ale barbatului. 3) Forta fizica proprie barbatilor; vigoare de barbat. 4) Comportare sau atitudine de om curajos; îndrazneala; cutezanta. [Art. barbatia; G.-D. barbatiei; Sil. -ti-e] /barbat + suf. ~ie
risca, A SE RISCÁ ma risc refl. înv. A se expune unui risc, biruind frica sau jena; a îndrazni; a se încumeta; a cuteza. /<fr. risquer
viteaz, VIT//EÁZ ~eáza (~éji, ~éze) Care da dovada de barbatie si curaj; plin de curaj; curajos; îndraznet; brav; cutezator. /<sl. vitenzi
intrepid, INTREPÍD, -Ă adj. Cutezator, curajos, brav. ♦ Tenace. [< fr. intrépide, cf. lat. intrepidus].
temeritate, TEMERITÁTE s.f. Îndrazneala, cutezanta mare, nesocotinta. [Cf. fr. témérité, lat. temeritas].
tupeu, TUPÉU s.n. 1. Îndrazneala obraznica; cutezanta, impertinenta, nerusinare. II. (Teatru) Suvita de par de diferite culori, care se lipeste la marginea parului, pe frunte si se piaptana cu parul propriu. [< fr. toupet].
bravadă, BRAVÁDĂ s.f. Provocare cutezatoare; sfidare. [< fr. bravade].
împulpa, împulpá, împulpéz, vb. I refl. (reg.) 1. a prinde putere, a se întrema dupa o boala. 2. a prinde curaj, a-si face inima, a cuteza, a îndrazni. 3. a-si pune toate puterile; a se opinti. 4. a se îndesa; a râvni.
nesfială, nesfiála s.f. (înv.) lipsa de sfiala; îndrazneala, cutezanta, curaj.
nesfiit, nesfiít, -a, adj. (înv.) lipsit de sfiala; îndraznet, cutezator, curajos.
paliu, palíu3, -íe, adj. (reg.) viteaz, cutezator.
preaîndrăzneţ, preaîndraznét, -eáta, adj. (înv.) foarte cutezator, extrem de temerar.
presumet, presumét, presuméti, s.m. (înv.) om foarte semet, foarte îndraznet, foarte cutezator.
spresărire, spresaríre, spresaríri, s.f. (înv.) grabire; cutezare.
temerar, TEMERÁR, -Ă adj. Îndraznet, cutezator peste masura, pâna la nesocotinta. [Cf. fr. téméraire, lat. temerarius].
cuteza, cutezá (-z, -at), vb. – A îndrazni, a se încumeta. – Mr. cutedz, cutidzare, megl., istr. cutez. Gr. ϰοττίζω "a juca zaruri" prin intermediul unei forme lat. pop. •cottizāre (Densusianu, Rom., XXVIII, 66; Puscariu 472; Candrea-Dens., 467; REW 2287; DAR; Sandfeld 30; Rosetti, II, 67; Philippide, II, 711); cf. alb. kudzoń, ven. scotezar, rovign. kutisa, aquil. skuttia. – Der. cutezator, adj. (îndraznet); necutezator, adj. (timid); cutezanta, s.f. (temeritate), formatiune moderna, cu suf. neol. -anta; necutezanta, s.f. (timiditate).
temerar, TEMERÁR, -Ă adj. îndraznet, cutezator (peste masura), curajos. (< fr. téméraire, lat. temerarius)
temeritate, TEMERITÁTE s. f. îndrazneala mare, cutezanta. (< fr. témérité, lat. temeritas)
tupeu, TUPÉU s. n. 1. îndrazneala obraznica; cutezanta, impertinenta, nerusinare. II. (teatru) suvita de par de diferite culori, care se lipeste la marginea parului, pe frunte, si se piaptana cu parul propriu. (< fr. toupet)
încumeta, încumetá (încumetát, át), vb. refl. – 1. A se întemeia, a se sprijini. – 2. A îndrazni, a cuteza. – Var. încumete, (în)cumeti. Lat. committĕre (Philippide, Principii, 141; Tiktin; Candrea-Dens., 434; DAR); cf. sp. acometer. Este dublet al lui comite, vb., din fr. commettre. Part. circula de asemenea, find mai ales înv., în forma încumes.
îndrăzni, îndrazní (îndraznésc, îndraznít), vb. – 1. (Înv.) A prinde curaj, a se însufleti. – 2. A îndrazni, a se încumeta, a avea curajul de a întreprinde ceva. – Var. îndrasni. Sl. drŭznati, de la drŭzŭ "îndraznet", cf. Puscariu, Dacor., VIII, 349, unde cuvîntul este considerat, împotriva tuturor aparentelor, drept un termen de cultura). – Der. îndraznitor, adj. (cutezator, curajos); neîndraznet, adj. (timid); îndrazneala, s.f. (cutezanta, curaj).
dârz, DÂRZ, -Ă, adj. 1. curajos, hotarât, cutezator, aprig, înverșunat, brav, inimos. 2. neclintit, neînduplecat, perseverent, îndaratnic, încapațânat, obstinent
dârz, DÂRZ, -Ă, dârji, -ze, adj. 1. Îndraznet, curajos, cutezator. ♦ Aprig, înversunat. 2. Neînduplecat, neclintit; p. ext. îndaratnic, încapatânat. 3. Mândru, semet, tantos. [Pl. si: (m.) dârzi, (f.) dârje] – Slav (v. sl. drǔzǔ).
obraz, obráz (obráji), s.m. – 1. Individ, persoana. – 2. Fata, figura. – 3. Fiecare dintre cele doua parti laterale ale fetei. – 4. Rang, categorie. – 5. Importanta, consideratie, influenta. – 6. Îndrazneala, cutezanta, vioiciune. – 7. Aplomb, nerusire, impertinenta. – Var. (1, pl.) obraze. Megl. ubraz. Sl. obrazu (Miklosich, Slaw. Elem., 33; Cihac, II, 222; Conev 88), cf. bg., sb., cr. obraz. De uz general (ALR, I, 22). – Der. obraza, s.f. (ochelari de cal); obrazar, s.n. (masca; val cu care se acopera fata mortilor); obraznic, adj. (insolent, impertinent, nerusinat), cu suf. -nic (Bogrea, Dacor., III, 416; Spitzer, Dacor., IV, 563-8) sau din sl. obraziniku (Graur, Rom., LIII, 384); obraznici, vb. (a certa, a dojeni; refl., a se face obraznic); obraznicie, s.f. (insolenta, aroganta, impertinenta, prostie); obraznicesc, adj. (impertinent); obrazniceste, adv. (în mod nerusinat); obrazui (var. obrazi), vb. (înv., a înfatisa), cf. sl. obraziti "a forma"; neobrazare, s.f. (nerusinare); neobrazat, adj. (nerusinat); preobrazi (var. probazi, (îm)probozi, pobrozi), vb. (a certa, a dojeni), înv. si Mold.; (Pre)obrajenie (var. Pobre(a)jeni, Bobre(a)jeni), s.f. (Schimbarea la fata), din sl. preobrazenije "schimbarea la fata"; obrazovanie, s.f. (înv., orînduire), din rus. obrazovanije, sec. XIX.
  Directoare Web © 2009 dictionar.cc