Dictionar Prima pagina | Contact    









   Definitii pentru cumparaturi
avea, AVEÁ, am, vb. II. Tranz. I. 1. A stapâni, a poseda, a detine. ♢ Expr. (Fam.) Ce-am avut si ce-am pierdut = n-am ce pierde; putin îmi pasa. ♢ Fig. (Complementul indica abstracte) A avea o idee. ♢ Loc. vb. A avea asemanare = a se asemana. A avea bucurie = a se bucura. A avea o dorinta = a dori. A avea nadejde = a nadajdui. 2. A primi, a capata, a obtine, a câstiga. Ai un leu de la mine daca îmi spui. 3. A dispune de ceva, a se bucura de ceva. Am un ceas de ragaz. ♢ Expr. A avea un post (sau o slujba etc.) = a detine un post. A avea o meserie (sau o profesiune etc.) = a cunoaste (si a practica) o meserie (sau o profesiune etc.). 4. A fi compus din..., alcatuit din...; a fi înzestrat sau prevazut cu... Blocul are doua etaje. ♦ A contine, a cuprinde. Lucrarea are tabele. 5. A tine, a purta. În mâna avea un buchet. ♢ Expr. A avea drag pe cineva sau (refl. recipr.) a se avea dragi = a (se) iubi. (Refl.) A se avea bine cu cineva = a fi prieten cu cineva; a fi în relatii de dragoste cu cineva. A se avea rau cu cineva = a fi certat cu cineva; a se dusmani. ♦ A fi îmbracat cu... Avea un pantalon de blana. 6. A fi de o anumita dimensiune, greutate, vârsta etc. Bara are 2 m. ♢ Expr. A nu (mai) avea margini = a întrece orice masura. 7. A fi cuprins de o senzatie sau de un sentiment. A avea foame. ♢ Expr. Ce ai? = ce (necaz sau durere) ti s-a întâmplat? N-are nimic ! = a) nu i s-a întâmplat nici un rau; b) nu are nici o importanta. A avea ceva cu cineva = a purta necaz cuiva, a nu putea suferi pe cineva. ♦ A suferi (de o boala}. Are pojar. II. 1. (Urmat de un verb la infinitiv, conjunctiv sau supin) a) A trebui sa... Are de facut cumparaturi; b) (În forma negativa) A fi destul sa... N-are decât sa spuna si se va face; c) (În forma negativa) A nu putea sa... N-are ce zice; d) (Rar) A fi în drept. ♢ Expr. (Eliptic) N-ai (sau n-are etc.) decât! = fa cum vrei (sau faca cum vrea etc.)! treaba ta (sau a lui etc.)! 2. (Urmat de un verb la infinitiv sau conjunctiv) A sti cum..., când..., unde..., cine..., ce...), a gasi. Are ce sa faca. ♦ Unipers. A fi, a se gasi cineva (sa faca ceva). N-are cine sa-l mângâie. III. (Ca valoare de verb auxiliar) 1. (Serveste la formarea perfectului compus) A venit. 2. (Serveste la formarea modului optativ-conditional) Ar veni. 3. (Serveste urmat de un verb la conjunctiv, la formarea unui viitor popular familiar) Au sa vina. [Prez. ind. am, ai, are, avem, aveti, au, (III 1) am, ai, a, am, ati, am, (III 2) as, ai, ar, am, ati, ar, prez. conj. pers. 2 sg. ai si (reg.) aibi, pers. 3 aiba] – Lat. habere.
casă, CÁSĂ2, case, s.f. 1. Dulap sau ladita de fier în care sunt tinuti bani, hârtii de valoare etc. Casa de fier. Casa de bani. 2. Masa, pupitru sau birou într-un magazin, unde se achita costul cumparaturilor. ♦ Ghiseu sau încapere într-o întreprindere sau într-o institutie, unde se fac încasarile si platile, unde se elibereaza biletele de calatorie, de spectacol etc. ♦ Suma de bani de care dispune la un moment dat casieria unei institutii sau a unei întreprinderi. ♢ Plus (sau minus) de casa = diferenta în plus (sau în minus) rezultata la stabilirea încasarilor si platilor. Registru de casa = registru în care se trec sumele încasate si cele platite. ♢ Expr. A face casa = a întocmi bilantul încasarilor si al platilor unei zile. – Din it. cassa, germ. Kasse.
fileu, FILÉU, fileuri, s.n. Retea deasa de ata, de sfoara etc., cu ochiuri înnodate în forma de patrate, de romburi etc., care serveste la confectionarea unor perdele, a unor plase de pescuit, a unor sacose etc.; plasa1. ♦ Saculet facut dintr-o astfel de retea, care serveste la transportarea cu mâna a unor cumparaturi; sacosa. ♦ Plasa care desparte în doua terenul la unele jocuri sportive. ♦ Obiect facut dintr-o retea de ata subtire, folosit pentru strângerea si mentinerea într-un anumit fel a parului pieptanat. [Pl. si: filee] – Din fr. filet.
pisică, PISÍCĂ, pisici, s.f. I. 1. Mamifer domestic carnivor din familia felinelor, cu corpul suplu, acoperit cu blana deasa si moale de diferite culori, cu capul rotund, cu botul foarte scurt, cu maxilarele puternice si cu ghearele retractile si ascutite (Felis domestica); spec. femela acestui animal. ♢ Pisica salbatica = specie de pisica (I 1), mai mare decât aceasta, cu blana roscata-cenusie cu dungi negre, care traieste în padure (Felis silvestris). ♢ Expr. A trai (sau a se întelege, a se iubi) ca câinele (sau ca soarecele) cu pisica = a nu se întelege, a trai rau cu cineva. A umbla cu pisica-n traista = a cauta sa înseli, sa pacalesti pe cineva. A cumpara pisica în traista = a se însela la cumparaturi (luând marfa pe nevazute). A avea ochi de pisica = a) a avea privire agera; b) a fi viclean. (Fam.) A avea noua suflete ca pisica = a fi rezistent, a avea o mare vitalitate. A fi (sau a sta ca o) pisica plouata = a fi abatut, descurajat, fara chef; a arata prost, a avea o tinuta necorespunzatoare. A se spala ca pisica, se spune despre cei care se spala superficial si, p. ext., despre cei neglijenti. Piere (sau moare) pisica, se spune pentru a arata ca se petrece ceva neobisnuit, de importanta deosebita. 2. Blana de pisica (I 1) prelucrata. 3. Compus: pisica-de-mare = specie de peste marin cu scheletul cartilaginos, lung de 60-100 cm, cu corpul turtit romboidal si cu coada terminata cu un spin veninos (Trygon pastinaca). II. Nume dat unor obiecte, instrumente, dispozitive, parti ale acestora etc., care prind sau trag ceva, se înfig în ceva etc. 1. Dispozitiv de agatare si de desprindere a berbecului din capatul cablului de ridicare de la sonetele cu cadere libera. 2. Carucior deplasabil pe o grinda sau pe un pod rulant, prevazut cu un mecanism de ridicare a sarcinilor; carucior de macara. 3. Manunchi de sârme de otel, folosit pentru curatarea de noroi sau de pamânt a utilajelor de foraj. – Pis + suf. -ica.
târgui, TÂRGUÍ, târguiesc, vb. IV. 1. Tranz. A face cumparaturi; a cumpara. 2. Refl. recipr. A se tocmi (1); p. ext. a discuta în contradictoriu, a nu ajunge la o întelegere. [Prez. ind. si: tấrgui] – Din sl. trŭgovati.
cumpărătură, CUMPĂRĂTÚRĂ, cumparaturi, s.f. Faptul de a cumpara; (concr.) obiect cumparat; târguiala. – Cumpara + suf. -atura.
trimite, TRIMÍTE vb. 1. (înv. si pop.) a mâna. (L-am trimis la cumparaturi.) 2. v. porni. 3. v. expedia. 4. a adresa, a expedia, a scrie, (reg.) a mâna. (Cui i-ai trimis scrisoarea?) 5. v. înainta. (A trimite o cerere unei institutii.)
timp, TIMP s. 1. vreme. (~ul trece pe nesimtite.) 2. v. perioada. 3. v. rastimp. 4. v. ani. 5. v. curs. 6. v. durata. 7. rastimp, (Transilv.) scopot. (În acest ~, el era plecat la cumparaturi.) 8. (FIZ.) timp de înjumatatire = perioada de înjumatatire. 9. v. sezon. 10. v. vreme. 11. v. moment. 12. v. data. 13. v. ragaz. 14. v. vremuri. 15. (TEHN.) faza. (Motor cu 4 ~.) 16. (MUZ.) bataie. (La primul ~ ...) 17. (MET.) vreme, (reg.) veac. (~ frumos.)
sacoşă, SACÓSĂ s. plasa, (reg.) net. (Baga cumparaturile în ~.)
mie, MÍE s. (fam.) miar. (Avea la el doar o ~ pentru cumparaturi.)
cumpărătură, cumparatúra s. f., g.-d. art. cumparatúrii; pl. cumparatúri
fileu, FILÉU ~ri n. 1) Împletitura de fire groase, cu ochiuri mari, având diferite întrebuintari; plasa. ~ de tenis. 2) Obiect confectionat dintr-o împletitura de fire subtiri, folosit pentru fixarea parului pieptanat. 3) rar Saculet folosit la transportarea cumparaturilor, confectionat dintr-o astfel de împletitura; plasa; sacosa. [Sil. fi-leu] /<fr. filet
coşniţă, CÓSNIŢ//Ă ~e f. 1) Cos de dimensiuni mijlocii, cu o toarta sau doua, folosit pentru cumparaturi sau alte lucruri marunte. ♢ Bani de (sau pentru) ~ bani prevazuti pentru cumparaturi alimentare zilnice. 2) Stup primitiv împletit din lozie, papura sau paie. /<sl. košinica
casă, CÁS//Ă2 ~e f. 1) Dulap sau ladita speciala în care se pastreaza bani, hârtii de valoare, documente etc.; seif. 2) Loc special amenajat într-un magazin unde se achita costul cumparaturilor. 3) Încapere într-o institutie unde se fac încasarile si platile; casierie. 4) Suma de bani în numerar de care dispune casieria unei întreprinderi, organizatii etc. ♢ A face ~a a face bilantul încasarilor si platilor unei zile. [G.-D. casei] /<it. cassa; germ. Kasse
sacoşă, SACÓS//Ă ~e f. Sac mic sau plasa pentru cumparaturi. [G.-D. sacosei] /<fr. sacoche
săculeţ, SĂCULÉŢ ~e n. 1) (diminutiv de la sac) Sac mic (de celofan sau alt material), folosit pentru împachetarea cumparaturilor; pachet. 2) pop. Traista din pânza foarte rara pentru scurs brânza. /sac + suf. ~ulet
casă, CÁSĂ s. f. 1. dulap, lada de otel în care se tin bani, bijuterii, hârtii de valoare etc. 2. loc unde se achita costul cumparaturilor într-un magazin. ♢ ghiseu unde se fac încasarile si platile într-o întreprindere, institutie etc. ♢ suma de bani în casieria unei întreprinderi sau institutii. o a face a = a face bilantul încasarilor si platilor dintr-o zi; plus (sau minus) de ~ = diferenta rezultata în plus (în minus) dupa stabilirea încasarilor si platilor; registru de ~ = registru în care se trec sumele încasate si cele platite. ♢ ~ de bagaje = birou în incinta unei (auto)gari, unde se pot depune temporar, spre pastrare, bagajele calatorilor. (< it. cassa, germ. Kasse)
oniomanie, ONIOMANÍE s.f. Tendinta patologica de a face cumparaturi excesive. [Pron. -ni-o-, gen. -iei. / < fr. oniomanie, cf. gr. onesthai – a cumpara, mania – nebunie].
casă, CÁSĂ s.f. 1. Dulap, lada de otel în care se tin bani, hârtii de valoare etc. 2. Loc (special amenajat) unde se achita costul cumparaturilor într-un magazin într-un local. ♦ Ghiseu, încapere unde se fac încasarile si platile într-o întreprindere, într-o institutie. ♦ Suma de bani care se afla în casieria unei întreprinderi, a unei institutii. ♢ A face casa = a face bilantul încasarilor si platilor dintr-o zi. ♢ Plus (sau minus) de casa = diferenta rezultata în plus (sau în minus) dupa stabilirea încasarilor si platilor; registru de casa = registru în care se trec sumele încasate si cele platite. [< it. cassa].
coniar, coniár, coniári, s.m. (reg.) om priceput, la cumparaturi si vânzari de cai; geambas.
bazar, bazár (-re), s.n. – Var. înv. pazar (cu der. sai). Mr. pazare "tîrg, piata", megl. pazari "tîrguiala, tocmire". Fr. bazar, din per. bazar. A intrat de asemenea din tc. pazar direct; cf. ngr. παζάρι, alb., sb., rus. bazar, bg. pazarĭ. – Der., împrumutati direct din tc., sînt înv.; bazarghidean, s.m. "servitor însarcinat cu cumparaturile" (‹ tc. pazargiden); bazarlîc, s.n. (cumparatura), din tc. pazarlik (Roesler 588; Seineanu, III, 16; Ronzevalle 44).
simzar, simzár, simzári, s.m. (înv. si reg.) samsar (mijlocitor la cumparaturi si vânzari).
cămară, camára (camắri), s.f. – 1. Camera, odaie. – 2. Încapere mica în care se pastreaza alimentele. – 3. Înv., bogatie personala a domnitorului, avere. – 4. Trasura în forma de lada, special constituita pentru a transporta valori. – Mr., megl. camara. Ngr. ϰάμαρα "bolta", ϰαμάρα "camera" (Cihac, II, 487; Meyer 169; Densusianu, Rom., XXXIII, 276), care provine din lat. camara. Der. directa din lat. nu este posibila. Cf., din gr., tc. kemer, alb. kamëre, sl. kamarĭ, bg. kamara. Der. camaruta, s.f. (dim. al lui camera; nisa); camaras, s.m. (slujbas care avea în grija odaile domnului, la ordinele unui mare camaras, administrator al palatului si boier al rangului doi. Marele camaras administra cheltuielile palatului, avea monopolul cumparaturilor, îi supraveghea pe negustorii raia si activitatile breslelor. Pazea modelul greutatilor si masurilor, din care transmitea copii legalizate cu sigiliul domnitorului, în schimbul impozitului numit cotarit. Nu avea loc în sfat; primea ce ramînea din banii de cheltuieli pentru palat, daruri în fiecare an de la camarasi, si jumatate din cota numita rasura de la bresle si manastiri; al doilea camaras se îngrijea în mod special de îmbracamintea domnitorului; camaras de izvoade, secretar personal, se îngrijea de corespondenta si de actele domnitorului; camaras al ocnelor, administrator al minelor de sare; camarasel, s.m. (camaras; locuitor care era scutit de dari, în schimbul obligatiei de a servi cu propriile arme, în caz de razboi; se numea asa, deoarece comandantul lui era marele camaras); camarasie, s.f. (functia de camaras; biroul acestuia); camarasita, s.f. (nevasta de camaras; chelarita).
sacoşă, SACÓSĂ s.f. Mic sac de mâna, folosit pentru cumparaturi. [< fr. sacoche, cf. it. sacchetto < sacco – sac].
sacoşă, SACÓSĂ s. f. mic sac de mâna, pentru cumparaturi. (< fr. sacoche)
shoping, SHOPING s. n. târguieli, cumparaturi. (< engl., fr. shoping)
teleshoping, TELESHOPING [-SO-] s. n. emisiune de televiziune cu sfaturi pentru cumparaturi. (< it. teleshoping)
  Directoare Web © 2009 dictionar.cc