Dictionar Prima pagina | Contact    









   Definitii pentru creanga
creangă, CREÁNGĂ, crengi, s.f. 1. Ramura a unui copac; craca. ♦ Expr. (Adverbial) A umbla creanga (sau creanga) = a umbla fara rost, ca o haimana. 2. Fig. (Înv.). Ramificatie a unei familii de oameni. – Din bg. granka.
creangă, CREÁNGĂ s. v. ramura.
creangă, creánga s. f., g.-d. art. créngii; pl. crengi
creangă, CREÁNGĂ crengi f. 1) Ramura de copac; craca. 2) fig. Ramura a unei familii. [G.-D. crengii] /<bulg. granka
creangă, creánga (créngi), s.f. – 1. Ramura, craca. – 2. Brat (de rîu). – 3. Ramificatie ( a unui lant de munti). – Var. cranga, cranca, Trans. de Sud, cramba. Mr. cranga. Origine incerta. Se admite în general ca deriva din bg. granka "ramura" (Weigand, Jb., XV, 168; Pascu, II, 188; Candrea; Scriban; DAR); însa, dimpotriva, bg. poate proveni din rom., atîta vreme cît nu s-a dovedit ca este vorba de un cuvînt autentic sl. În bg. este cuvînt izolat, fara familie, în timp ce în rom. a dat nastere la numerosi der. Pe de alta parte, nu pare posibil sa despartim cuvîntul rom. de crîng (DAR citeaza un exemplu, destul de rar, în care se poate chiar identifica creanga cu crug "firmament"); pare prin urmare mai prudent sa se plece, ca în cazul acela, de la sl. krǫgŭ "rotund". Este posibil sa existe o contaminare cu craca "ramura". Der. crîngie, s.f. (gramada de crengi); crengarie, s.f. (multime de crengi; frunzis); crengare, s.f. (furca ce fixeaza oistea la caruta); crengos, adj. (ramuros); crînguroasa, s.f. (varietate de struguri); crengurat, adj. (ramuros); crengui, vb. (a taia crengile, a curata de crengi); încrengatura, s.f. (grupa, familie, ramura).
  Directoare Web © 2009 dictionar.cc