Dictionar Prima pagina | Contact    









   Definitii pentru cosar
cosar, COSÁR, cosari, s.m. (Ornit.) Lopatar. – Et. nec.
coşar, COSÁR1, cosare, s.n. Îngraditura de nuiele pentru adapostirea vacilor, a oilor etc. ♦ Constructie cu pereti din împletitura de nuiele pentru pastrarea porumbului si a altor produse agricole; patul. – Din bg., scr. košara.
coşar, COSÁR2, cosari, s.m. 1. Persoana care curata cosurile1 (8) si sobele de funingine; hornar. 2. Persoana care face cosuri1 (1, 5). – Cos1 + suf. -ar.
coşar, COSÁR s. v. patul.
coşar, COSÁR s. v. staul.
coşar, COSÁR s. hornar. (~ul curata cosurile caselor.)
cosar, COSÁR s. v. calut, cosas, lopatar.
cosar, cosár (pasare) s. m., pl. cosári
coşar, cosár (hornar) s. m., pl. cosári
coşar, cosár (patul) s. n., pl. cosáre
coşar, COSÁR3 ~i m. Persoana care face cosuri. /cos + suf. ~ar
coşar, COSÁR2 ~i m. Lucrator specializat în curatarea cosurilor de funingine. /cos + suf. ~ar
coşar, COSÁR1 ~e n. 1) Loc îngradit pentru închiderea animalelor; ocol; tarc. 2) Constructie cu peretii din nuiele împletite sau din scânduri batute rar, pentru pastrarea porumbului în stiuleti; patul; porumbar; sâsâiac; leasa. /<bulg., sb. košara
coşar, cosar, cosare, s.n. (pop.) 1. îngraditura de nuiele pentru adapostul vitelor, cailor si al oilor; staul. 2. acaret pentru uscatul si pastratul porumbului; patul, porumbar, sâsâiac. 3. împletitura de nuiele fara fund, pusa peste loitrele carului, pentru caratul porumbului. 4. împletitura de nuiele pentru uscat poame; losnita, slanita. 5. locuinta ciobaneasca primitiva. 6. casa proasta, fara ferestre; bordei.
coşar, cosár (-re), s.n. – 1. Hambar, patul. – 2. Staul, grajd. – 3. Împletitura de nuiele, leasa. – 4. Coliba, bordei. – Var. coser, cosare, cosara, coserie. Mr. cusare, megl. cusara. Sl. (bg. košara, sb. kòšara), din aceeasi radacina ca si cos, fiind vorba în general de împletitura facute cu nuiele de rachita (Cihac, II, 75; DAR). Totusi, explicatia este incerta, fiind vorba de un cuvînt care, în alte limbi sl., provine cu siguranta din rom. (slov. košar, rut. košiera, pol. koszara, cf. Wedkiewicz, Mitt. Wien., 274). Berneker 586 a încercat sa explice cuvîntul sl. prin rom. casa, mr. casare (cf. împotriva Capidan, Raporturile, 207). – Der. coserar, s.m. (muncitor care face împletituri de rachita; sarman care traieste într-o coliba). Costei, s.n. (hambar) pare rezultat al unei confuzii a lui cosar cu bg. kašta "casa" (Graur, BL, IV, 75), fara legatura cu costei "castel" (Tiktin). Acelasi lucru se poate spune despre costereata, s.f. (cocina; ograda), contaminare a lui cosar cu bg. kašta "casa", sb. kučèrica "coliba", rom. porcareata, coteneata.
  Directoare Web © 2009 dictionar.cc