Dictionar Prima pagina | Contact    









   Definitii pentru condei
condei, CONDÉI, condeie, s.n. 1. Unealta de scris în forma de betisor, la care se adapteaza o penita; toc (împreuna cu penita). ♢ Mânuitor de condei = scriitor (talentat). ♢ Expr. Ca din condei = regulat, ordonat, frumos. A trage condeiul = a încarca la socoteala. Dintr-un condei sau dintr-o trasatura de condei = dintr-o data. ♦ Fig. Trasatura de condei; p. ext. moment, clipa. ♦ (Înv.) Nume dat unor instrumente cu care se scria. ♦ Creion pentru înnegrirea sprâncenelor. 2. Fig. Mod de a scrie bine, îndemânare la scris, talent scriitoricesc. ♢ Expr. A avea condei = a scrie usor (si bine), a avea talent la scris. A o aduce bine din condei = a vorbi sau a scrie cu mestesug; a iesi din încurcatura printr-o întorsatura priceputa a frazei. 3. Par lung care, împreuna cu lopata, formeaza cârma plutei. – Din ngr. kondíli.
condei, CONDÉI s. v. cutit, limba, stil.
condei, CONDÉI s. 1. v. creion. 2. (rar) stil, (Mold.) plumb. (~ cu care se scria pe tablita.) 3. v. toc. 4. scris, scriitura, (pop.) slova. (Are un ~ regulat.)
condei, condéi s. n., pl. condéie
condei, CONDÉ//I ~ie n. 1) Unealta de scris în forma de betisor, prevazut la capat cu un dispozitiv special pentru penita; toc. 2) Creion special folosit la înnegrirea sprâncenelor. 3) fig. Talent scriitoricesc. /<ngr. kondíli
condei, condéi (condéie), s.n. – 1. Pana, toc. – 2. Pana speciala pentru a încondeia ouale de Pasti. – 3. (Înv.) Pensula. – 4. Mod de a scrie, stil. – 5. (Înv.) Birou, cabinet. – 6. Cîrma. – 7. Cutit de melita mecanica. – Mr. cundil’u, megl. cundil’. Ngr. ϰονδίλιον (Roesler 570; Murnu 15; Meyer 197), cf. v. sb. kondilĭ (sec. XVII), alb. kondilj. – Der. încondeia, vb. (a desena, a împodobi ouale de Pasti; a defaima); încondeiala, s.n. (culoare neagra de vopsit sprîncenele); încondeietura, s.f. (actiunea de a încondeia ouale de Pasti; defaimare).
  Directoare Web © 2009 dictionar.cc