Dictionar Prima pagina | Contact    









   Definitii pentru cojoc
cojoc, COJÓC, cojoace, s.n. 1. Obiect de îmbracaminte facut din piele de oaie prelucrata cu mite cu tot, care se poarta mai ales la tara ca palton (cu blana înauntru). ♢ Expr. Iarna cu sapte cojoace = iarna foarte grea. A scutura (cuiva) cojocul sau a i se face (cuiva) pielea cojoc = a bate sau a fi batut (zdravan). A nu mai întreba (pe cineva) de ce-i e cojocul = a lua (pe cineva) repede, a nu-l mai lasa sa se gândeasca. A-si teme (sau a-si pazi) cojocul = a fi precaut, a evita cu prudenta riscurile. 2. Patura de bumbac bine presata, obtinuta în filaturile de bumbac. [Var. : (reg.) cojoáca s.f.] – Din sl. kožuhŭ.
cojoc, cojóc s. n., pl. cojoáce
cojoc, COJ//ÓC ~oáce n. Haina taraneasca de iarna, lunga, facuta din piele de oaie cu mitele înauntru. ♢ A-si teme ~ocul a nu întreprinde nimic riscant; a manifesta prudenta. A-si întoarce ~ocul pe dos (sau pe partea cealalta) a) a exprima pareri contrare celor de mai înainte; b) a trata pe cineva cu asprime (nu cu bunavointa de altadata). A avea (sau a gasi) ac de ~ocul cuiva a dispune de mijloace sau a afla calea pentru a pune la punct pe cineva. /<sl. kožuhu
cojoc, cojóc (cojoáce), s.n. – 1. Haina, vesta tipica din blana de miel sau berbec, cu parul pe dinauntru, piele tabacita taiata în forma de cazaca, avînd mîneci. – 2. (Arg.) Miel. – Var. cojoaca. – Mr., megl. cojoc, megl. cojuc. Sl. kožuchŭ, de la koža "piele," cf. coaje (Miklosich, Lexicon, 296; Cihac, II, 65; Conev 83); cf. bg., sb. rut., rus. kožuch. Pentru folosirea acestui cuvînt în argou, cf. M. L. Wagner, BF, X, 153. Var. este un sing. analogic, pe baza pl. – Der. cojocar, s.m. (persoana care confectioneaza cojoace); cojocareasa (var. cojocarita), s.f. (sotie de cojocar); cojocaresc, adj. (de cojocar); cojocarie, s.f. (meseria cojocarului; atelier unde se lucreaza cojoace; pravalia unde se vînd cojoace); cojocari, vb. (a lucra într-o cojocarie; a bate, a ciomagi). Din rom. pare a proveni mag. kozsók (Candrea, Elemente, 403; Edelspacher 17), în timp ce se considera ca ngr. ϰοζόϰα provine direct din sl. (Meyer, Neugr. St., II, 32), chiar daca fara prea multa siguranta.
  Directoare Web © 2009 dictionar.cc