Dictionar Prima pagina | Contact    









   Definitii pentru cocos
cocos, CÓCOS s.m. (În sintagmele) Nuca de cocos = fructul cocotierului, al carui suc laptos se întrebuinteaza ca hrana si a carui coaja este folosita în industrie. Lapte de cocos = sucul laptos al nucii de cocos. Ulei de cocos = substanta grasa obtinuta prin presarea miezului uscat al nucii de cocos. Unt de cocos = ulei de cocos supus rafinarii si dezodorizarii, folosit în alimentatie. – Din germ. Kokos.
cocoş, COCÓS, (I, III, IV) cocosi, s.m., (II) cocoase, s.n. I. S.m. Masculul gainii; pasare domestica mai mare decât gaina, cu o creasta rosie dezvoltata, cu cioc ascutit si cu penele de diferite culori (Gallus bankiva domestica). ♢ Expr. Cânta cocosul (într-o casa), se spune pentru a arata ca într-o familie data barbatul are cuvântul hotarâtor. Basm (sau poveste) cu cocosul rosu = povestire, întâmplare fara sfârsit sau neadevarata. ♦ (Pop.) Nume dat masculilor unor pasari. ♢ Compuse: cocos-de-munte sau cocos-salbatic = pasare salbatica de marimea unui curcan, cu pene negre, pe piept verzi-albastrui, cu ciocul puternic si putin înconvoiat (Tetrao urogallus); cocos-de-mesteacan = pasare salbatica având coada în forma de lira, cu penajul masculului negru cu luciu metalic, iar al femelei brun-ruginiu cu pete transversale (Lyrurus tetrix). II. S.n. 1. Ciocanel percutor la armele de vânatoare. 2. Pârghie de comanda a supapei la ciocanele actionate cu aer comprimat sau cu aburi. III. S.m. 1. (Pop.) Partea centrala a miezului pepenului verde, mai dulce si lipsita de sâmburi. 2. (Reg.; la pl.) Floricele (de mâncat). IV. S.m. Categorie în care sunt încadrati boxerii între 51 si 54 kg si luptatorii între 52 si 57 kg; boxer sau luptator care face parte din aceasta categorie. [Var.: (reg.) cucós s.m. si n.] – Din sl. kokoši "gaina".
cocoş, COCÓS s. v. coada-cocosului, cucui, iris, masea, stânjen, stânjenel.
cocoş, COCÓS s. 1. (ORNIT.) (rar, adesea glumet) cucurigu, pintenat, (înv. si pop.) cântator. (~ul este masculul gainii.) 2. (ORNIT.) cocos-de-munte (Tetrao urogallus) = cocos-salbatic, (reg.) gotcan, tarcan, tatar, cocos-de-sihla; cocos-salbatic v. cocos-de-munte. 3. (BOT.) inima. (~ la pepenele verde.) 4. (TEHN.) (Transilv.) scaparatoare. (~ la o arma de vânatoare.)
cocos, CÓCOS s. v. nuca de cocos.
cocos, CÓCOS s. v. cocotier.
cocos, CÓCOS s. m. fructul cocotierului. o nuca de ~ = fructul cocotierului, drupa continând un suc laptos hranitor si alte produse alimentare si textile. (< germ. Kokos)
cocos, cócos s. m.
cocoş, cocós (pasare, miez de pepene, boxer) s. m., pl. cocósi
cocoş, cocós (la arme, ciocane) s. n., pl. cocoáse
cocoş, COCÓS ~i m. 1) Pasare domestica cu o creasta rosie pe cap, cu penele cozii lungi si arcuite si cu pinteni tari la picioare; masculul gainii. ♢ La (pe la sau spre) cântatul ~ilor în zori de zi. Basmul (sau povestea) cu ~ul rosu istorie fara sfârsit sau neadevarata. 2) pop. Mascul al unor pasari. ~ul potârnichii. 3) Ciocanel care loveste percutorul la armele de foc. 4) Miezul de la harbuz, mai dulce si fara sâmburi; inima. 5) la pl. Graunte de porumb coapte în sare sau în nisip înfierbântat si desfacute în forma de floricele; cocosei. 6): ~ de vânt figura de metal, reprezentând un cocos, instalata pe acoperisul casei, care, fiind mobila, arata dincotro bate vântul; girueta. ♢ A fi ~ de vânt a se da dupa împrejurari; a fi conformist. /<sl. kokoši
cocos, CÓCOS m. : Nuca de ~ fruct comestibil al cocotierului. Lapte de ~ suc laptos extras din fructul cocotierului. Ulei de ~ substanta grasa extrasa din fructul cocotierului si folosita la fabricarea sapunurilor de toaleta. /<germ. Kokos
cocos, CÓCOS s.m. Nuca de cocos = fructul cocotierului, care contine un suc hranitor si fibre textile întrebuintate în industrie; lapte de cocos = suc laptos extras din nuca de cocos. [< germ. Kokos, cf. fr., port. cocos].
cocoş, cocós (cocósi), s.m. – 1. Masculul gainii. – 2. Tragaci. – 3. Floricele de porumb. – 4. Ansamblul celor patru bucati ale nucii. – 5. Pruna putreda. – 6. Stift, pivot. – 7. Proptea, reazam, sprijin. – Mr., megl. cucot, cócut. Creatie expresiva care se bazeaza pe strigatul cocosului, cf. lat. coco "strigatul cocosului" la Petronius, lat. med. coccus (› fr. coq), it. cocca "gaina" (Battisti, II, 991), fr. cocorico, sp. quiquiriqui etc. Nu încape îndoiala ca în der. cuvîntului a influentat sl. kokošĭ "gaina". Dupa mai multi autori, sl. este etimonul direct al rom. (Miklosich, Slaw. Elem., 25; Miklosich, Lexicon, 296; Cihac, II, 67; Meyer 194; Conev 54; DAR) dar transformarea semantica ridica probleme (mr. si megl. provin din sl. kokotĭ "cocos"). Cf. bg. kokoška "gaina", sb. kokoš "gaina", kokot "cocos", pol. kokosz "gaina", kokot "cocos" etc. Kokoš cu sensul de "masculul gainii" apare totusi în rut., slov., ceh., ca si în mag. kakas, ngr. ϰοϰϰόσιον, alb. kokoš. Cel putin o parte din aceste cuvinte poate proveni din rom. Ideea unei origini expresive a cuvîntului rom. a fost avansata de Puscariu, Dacor., VIII, 353, unde se atribuie origine rom. cuvintelor mag., rut., slov. si ceh., ca si sas. Kokosch. Der. cocosesc, adj. (de cocos); cocoseste, adj. (precum cocosii); cocosar, s.m. (sturz, Turdus viscivorus), cf. bg. kokošar "soim" (mentionat de DAR, însa care nu poate avea legatura directa cu rom.); cocosel, s.m. (dim. al lui cocos; pasare de hîrtie; floricele de porumb; stift, cui; nume dat mai multor plante); cocosi, vb. (despre cocosi, a calca gaina; a se împauna; a bate, a ciomagi), în ultimul sau sens confundîndu-se cu vb. a cocosa, de la cocoase "gheb"; cocosoaica, s.f. (planta, Arum maculatum).
  Directoare Web © 2009 dictionar.cc