Dictionar Prima pagina | Contact    









   Definitii pentru chibrit
chibrit, CHIBRÍT, chibrituri, s.n. Betisor de lemn având la un capat o gamalie din material usor inflamabil, care se aprinde prin frecare, folosit pentru a face focul, a aprinde tigara etc.; p. ext. cutie care contine asemenea betisoare. – Din tc. kĩbrĩt.
chibrit, CHIBRÍT s. (reg.) bâticel, catranita, chinderca, focalina, focarita, ghiufa, masina, scaparatoare, (Transilv.) aprinjoara, aprinzatoare, (prin Transilv.) bâtuta, (Ban.) festila, (prin Transilv.) foacale (pl.), (Transilv.) lemnus, lemnut, (prin Transilv.) macaut, (Transilv.) paiut, (prin Transilv.) piruste (pl.), (prin sud-vestul Transilv.) prisluga, (prin Transilv. si Ban.) pucioase (pl.), (Transilv.) raipelt, (prin Transilv.) schindoarta (prin Maram. si Transilv.) silitra, (prin Bucov.) sârnic, (prin Transilv.) stirca, (Transilv. si Maram.) sfebela. (A aprins un ~.)
chibrit, chibrít s. n. (sil. -brit), pl. chibríturi
chibrit, CHIBRÍT ~uri n. Betisor de lemn cu gamalie din material inflamabil, care serveste la aprins focul. /<turc. kibrit
chibrit, chibrít (chibríturi), s.n. – Betisor de lemn cu gamalie din material inflamabil care se aprinde prin frecare. Tc. (arab., per.) kibrit "sulf", de unde si sp. alcrebite (Roesler 596; Seineanu, II, 109; Meyer 224; Lokotsch 1171; Ronzevalle 144). Inventia dateaza aproximativ din 1830; prima fabrica româna din 1879 (din 1886, monopol de Stat). Însa cuvîntul circula înainte, la începutul sec. XIX, ca turcism, cu acceptia "ardoare, mînie". Cf. alb., bg. kibrit, cu sensul rom., ngr. ϰιμπρίτης "slab ca un bat". – Der. chibritelnita, s.f. (suport de cutie de chibrituri).
chibrit, chibrit taranesc
  Directoare Web © 2009 dictionar.cc