Dictionar Prima pagina | Contact    









   Definitii pentru certaret
certăreţ, CERTĂRÉŢ, -EÁŢĂ, certareti, -e, adj. (Adesea substantivat) Caruia îi place cearta, care cauta cearta; gâlcevitor, artagos. – Cearta + suf. -aret.
certăreţ, CERTĂRÉŢ adj., s. artagos, gâlcevitor, scandalagiu, (rar) vociferant, (înv. si pop.) zavragiu, (pop. si fam.) tâfnos, zurbagiu, (pop.) pricinas, rânzos, (înv. si reg.) sfadnic, sfadalnic, sfadicios, (reg.) artagas, gâlcevos, potcas, scandalos, sfadaios, sfadaret, sfadaus, (Mold. si Bucov.) cârciogar, (Transilv.) porav, (prin Olt.) pricinelnic, (prin Olt. si Ban.) pricinos, (înv.) pricelnic, pricios, pricitor, sfadaci, sfaditor, (fig.) clontos, coltos, tandaros. (Om ~.)
certăreţ, certarét adj. m., pl. certaréti; f. sg. certareáta, pl. certaréte
certăreţ, CERTĂR//ÉŢ ~eáta (~éti, ~éte) si substantival Care cauta cearta; caruia îi place cearta; gâlcevitor; artagos; scandalagiu; buclucas. /cearta + suf. ~aret
certaret, certaret
  Directoare Web © 2009 dictionar.cc