Dictionar Prima pagina | Contact    









   Definitii pentru casa
casa, CASÁ, casez, vb. I. Tranz. 1. A anula (în întregime sau partial) o hotarâre judecatoreasca în urma admiterii recursului. 2. A efectua totalitatea operatiilor privind scoaterea definitiva din folosinta si din inventar a unui mijloc fix a carui folosire, reparare sau modernizare nu mai sunt economice; a lichida. 3. (Rar) A sparge. – Din fr. casser.
casă, CÁSĂ1, case, s.f. 1. Cladire destinata pentru a servi de locuinta omului. ♢ Loc. adj. De casa = facut în casa1. ♢ Expr. (A avea) o casa de copii = (a avea) copii multi. A-i fi cuiva casa casa si masa masa = a duce o viata ordonata, normala, linistita. A nu avea (nici) casa, (nici) masa = a duce o viata neregulata, plina de griji, de framântari. ♦ (Reg.) Camera, odaie. ♢ Casa de veci = mormânt. 2. Încapere speciala într-o cladire, având o anumita destinatie. ♢ Casa ascensorului = spatiul în care se deplaseaza cabina unui ascensor. Casa scarii = spatiul dintr-o cladire care adaposteste o scara. 3. Cutie dreptunghiulara în care se pastreaza literele, semnele etc. tipografice de acelasi caracter. 4. Gospodarie. 5. Totalitatea celor care locuiesc împreuna (formând o familie); familie. ♦ Dinastie; neam. 6. Casnicie, menaj. ♢ Expr. A face (sau a duce) casa (buna) cu cineva = a trai cu cineva (în buna întelegere), a se împaca bine. A duce casa buna cu ceva = a se împaca bine cu ceva. 7. (Urmat de determinari) Nume dat unor institutii, asezaminte, întreprinderi, firme comerciale etc. ♢ Casa de economii = institutie publica de credit care se ocupa cu strângerea disponibilitatilor banesti temporare ale populatiei, acordând pentru acestea mai ales dobânda. Casa de ajutor reciproc = asociatie benevola a unor angajati sau pensionari, creata pentru acordarea de împrumuturi si de ajutoare membrilor ei din fondurile obtinute din depunerile lor lunare. Casa de filme = institutie producatoare de filme cinematografice. Casa de cultura = institutie culturala în care au loc diverse manifestari culturale, educative etc. Casa de nasteri = institutie medico-sanitara, în care se acorda viitoarelor mame, la nastere, asistenta calificata. Casa de vegetatie = constructie speciala, cu acoperisul si cu peretii de sticla, folosita pentru experiente de agrochimie, plantele fiind cultivate în vase de vegetatie. ♦ Specialitatea casei = produs specific al unei întreprinderi, al unei gospodine. 8. Boala a vinurilor, pe care acestea o capata când ajung în contact cu aerul si care se caracterizeaza prin tulburare si prin schimbarea culorii. – Lat. casa.
casă, CÁSĂ2, case, s.f. 1. Dulap sau ladita de fier în care sunt tinuti bani, hârtii de valoare etc. Casa de fier. Casa de bani. 2. Masa, pupitru sau birou într-un magazin, unde se achita costul cumparaturilor. ♦ Ghiseu sau încapere într-o întreprindere sau într-o institutie, unde se fac încasarile si platile, unde se elibereaza biletele de calatorie, de spectacol etc. ♦ Suma de bani de care dispune la un moment dat casieria unei institutii sau a unei întreprinderi. ♢ Plus (sau minus) de casa = diferenta în plus (sau în minus) rezultata la stabilirea încasarilor si platilor. Registru de casa = registru în care se trec sumele încasate si cele platite. ♢ Expr. A face casa = a întocmi bilantul încasarilor si al platilor unei zile. – Din it. cassa, germ. Kasse.
caşa, CASÁ s.f. Stofa de lâna cu tuseul moale, vopsita în culori deschise. – Cf. germ. k a s c h i e r e n.
caşă, CÁSĂ s.f. Mâncare, asemanatoare cu pilaful, preparata din arpacas sau din mei, cu multa grasime. – Din rus. kasa.
casă, CÁSĂ s. v. camera, cos, încapere, lada, odaie, placenta, sicriu.
casă, CÁSĂ s. 1. cladire, constructie, imobil, zidire, (înv.) ziditura. (O ~ modesta.) 2. v. locuinta. 3. casa Domnului v. biserica. 4. (FIN.) casa de amanet v. lombard. 5. casa de nebuni v. ospiciu; casa de sanatate = a) v. sanatoriu; b) v. ospiciu. 6. casa de prostitutie = bordel, lupanar, casa de toleranta, (înv.) tractir; casa de toleranta v. casa de prostitutie. 7. (TIPOGR.) (rar) caste. (~ de litere.) 8. camin, familie, (rar) menaj. (Are ~ grea.) 9. v. dinastie. 10. v. casnicie.
casa, CÁSA s. art. v. gemma, perla.
casa, CASÁ vb. v. farâma, sfarâma, sparge, zdrobi.
casa, casá vb., ind. prez. 1 sg. caséz, 3 sg. si pl. caseáza
casă, ca sa conjct.
casă, cása (de locuit, de bani, institutie, depozit) s. f., g.-d. art. cásei; pl. cáse
caşa, casá (stofa) s. f., art. casáua, g.-d. art. casálei
caşă, cása (mâncare) s. f., art. cása, g.-d. art. cásei
caşă, CÁS//Ă ~e f. reg. Mâncare preparata din crupe si apa (sau lapte) cu multa grasime. /<rus. kasa
caşa, A CAS//Á ~éz tranz. (substante) A aplica pe tesaturi pentru a le conferi un tuseu moale. /cf. casá
caşa, CASÁ f. Stofa de lâna cu tuseul moale, vopsita în culori deschise. /Orig. nec.
casă, CÁSĂ3 Boala a vinurilor pe care acestea o capata când ajung în contact cu aerul si care se caracterizeaza prin tulburare si prin schimbarea culorii. /<fr. casse
casă, CÁS//Ă2 ~e f. 1) Dulap sau ladita speciala în care se pastreaza bani, hârtii de valoare, documente etc.; seif. 2) Loc special amenajat într-un magazin unde se achita costul cumparaturilor. 3) Încapere într-o institutie unde se fac încasarile si platile; casierie. 4) Suma de bani în numerar de care dispune casieria unei întreprinderi, organizatii etc. ♢ A face ~a a face bilantul încasarilor si platilor unei zile. [G.-D. casei] /<it. cassa; germ. Kasse
casă, CÁS//Ă1 ~e f. 1) Constructie servind ca locuinta pentru oameni. ♢ De ~ produs în conditii casnice. A avea ~ si masa a fi îndestulat. 2) Totalitate a bunurilor ce constituie averea unei persoane; gospodarie. 3) Încapere cu destinatie speciala într-o cladire. ~a ascensorului. ♢ ~a mare odaie în casele taranesti destinata oaspetilor. 4) Totalitate a persoanelor înrudite care locuiesc împreuna; familie. ♢ A face ~ cu cineva a trai în întelegere; a trai cu cineva în casnicie. 5) Nume dat unor institutii, asezaminte, firme comerciale etc. ~ de cultura. ~ de odihna. ~a scriitorilor. 6) Unitate economica (de productie, de comert sau de servicii sociale), care are o conducere unica; întreprindere. [G.-D. casei] /<lat. casa
casa, A CAS//Á ~éz tranz. 1) (sentinte ale unei instante judecatoresti inferioare) A anula în urma unui recurs sau a unui apel. 2) (lucruri vechi, masini, aparate deteriorate etc.) A scoate din uz; a da la reforma; a reforma. 3) rar (obiecte fragile) A face sa-si piarda integritatea (prin ciocnire, lovire, apasare etc.). /<fr. casser
caşa, CASÁ s. f. stofa din lâna cu tuseu moale, vopsita în culori deschise. (< germ. Kascha)
casă, CÁSĂ s. f. 1. dulap, lada de otel în care se tin bani, bijuterii, hârtii de valoare etc. 2. loc unde se achita costul cumparaturilor într-un magazin. ♢ ghiseu unde se fac încasarile si platile într-o întreprindere, institutie etc. ♢ suma de bani în casieria unei întreprinderi sau institutii. o a face a = a face bilantul încasarilor si platilor dintr-o zi; plus (sau minus) de ~ = diferenta rezultata în plus (în minus) dupa stabilirea încasarilor si platilor; registru de ~ = registru în care se trec sumele încasate si cele platite. ♢ ~ de bagaje = birou în incinta unei (auto)gari, unde se pot depune temporar, spre pastrare, bagajele calatorilor. (< it. cassa, germ. Kasse)
casa, CASÁ vb. I. tr. 1. a anula, în urma unui recurs, o hotarâre judecatoreasca. 2. (rar) a sparge. 3. a scoate din uz si din inventar, a reforma (o masina, un aparat etc.). II. refl. (despre vin) a-si pierde culoarea naturala în contact cu aerul. (< fr. casser)
caşă, CASĂ s.f. În bucataria ruseasca si poloneza, boabe de hrisca prajite, respectiv pasatul fiert din acestea, precum si aluatul din faina de hrisca (ca un terci)folosit pentru prepararea lipiilor sau a clatitelor groase (blinî) traditionale; prin ext. budinca dulce din arpacas de orz sau din gris, fierte în lapte. Din rus. kasa.
casă, CÁSĂ s.f. 1. Dulap, lada de otel în care se tin bani, hârtii de valoare etc. 2. Loc (special amenajat) unde se achita costul cumparaturilor într-un magazin într-un local. ♦ Ghiseu, încapere unde se fac încasarile si platile într-o întreprindere, într-o institutie. ♦ Suma de bani care se afla în casieria unei întreprinderi, a unei institutii. ♢ A face casa = a face bilantul încasarilor si platilor dintr-o zi. ♢ Plus (sau minus) de casa = diferenta rezultata în plus (sau în minus) dupa stabilirea încasarilor si platilor; registru de casa = registru în care se trec sumele încasate si cele platite. [< it. cassa].
casa, CASÁ vb. I. tr. 1. A anula, în urma unui apel sau a unui recurs, o sentinta judecatoreasca. 2. (Rar) A sparge. ♦ A scoate din serviciu, a reforma (o masina, un aparat uzat etc.). [< fr. casser].
casă, cása (cáse), s.f. – 1. Ladita în care sunt sînt tinuti banii. – 2. Vistierie. – 3. Unitate care accepta depuneri de bani. – Var. cassa. It. cassa, germ. Kasse (sec. XIX). – Der. caseta, s.f. (cutie, sipet); casier (var. Trans., casar), s.m. (persoana care are în sarcina sa casa de bani); casierita, s.f. (casiera); casierie, s.f. (încapere dintr-o institutie în care se primesc si se distribuie banii); încasa, vb. (a primi bani), din it. incassare, cf. fr. encaisser; încasator, s.m. (persoana care încaseaza bani).
casa, casá (caséz, casát), vb. – A anula. Fr. casser. – Der. casant, adj.; casatie, s.f. (Arg., minunat, de calitatea întîi).
casă, cása (cáse), s.f. – 1. Locuinta. – 2. Camin, familie. – 3. Pereche casatorita, familie. – 4. Descendenta, stirpe, familie nobila, dinastie. – 5. Încapere, odaie. – 6. Resedinta, sediu. – 7. Birou, centru. – 8. Mobilier casnic, obiectele din casa. – 9. Placenta. 10. Cabina, ghereta. – Mr., megl. casa, istr. cǫse. Lat. casa (Diez, I, 115; Diez, Gramm., I, 32; Puscariu 302; Candrea-Dens., 179; REW 1728; DAR); cf. it., prov., cat., sp., port. casa. – Der. casar, s.m. (cap de familie), pe care Candrea-Dens., 280 si REW 1750 îl deriva direct din lat. casarius; casas, s.m. (cap de familie, barbat casatorit; ruda); casator, s.m. (cap de familie), format de la un vb. disparut, reprezentant al lat. •casare (Puscariu 305; DAR); casatoresc, adj. (conjugal, matrimonial); casatori, vb. (a (se) uni prin casatorie), pentru semantismul caruia cf. it. accasare, sp. casar, si observatiile lui Bogrea, Dacor., III, 413; casatorie, s.f. (unuiune legala pentru întemeierea unei familii); necasatorit, adj. (burlac); casean, adj. (familiar); acasa, adv. (în casa proprie), care poate fi formatie rom. sau reprezentant al lat. ad casam, cf. it. a casa; casita (var. casita), s.f. (casuta, alveola; pila de pod, formata dintr-o casuta de bete cu umplutura de pietre; sertar), în legatura cu der. de la casa DAR îsi exprima îndoiala, deoarece i se pare inexplicabil rezultatul s, care apare la alti der., cf. casnica, casuta; chisita, s.f. (colivie, cusca), pare a fi var. asimilata a cuvîntului anterior; casnic, adj. (conjugal, matrimonial); casnica, s.f. (Arg., concubina, ibovnica); casnicesc, adj. (conjugal); casuta (var. casuta), s.f. (dim. al lui casa); casoaie, s.f. (augmentativ al lui casa; pivnita, camara si bucatarie la casele de la tara; lucarna, luminator; pila de pod). Rut. kašicja "pila de pod", pe care DAR îl da ca etimon al rom. casita, este mai curînd der. al rom.
casa, casa
casa, casa saracacioasa de pe vremuri
casa, casa mica veche si saracacioasa mg
casa, ca-sa putem lua carnetul trebuie sa incatam.
casa, Ca-sa pute-m lu-a carnetul trebuie sa da-m mai inta-i sala
  Directoare Web © 2009 dictionar.cc