Dictionar Prima pagina | Contact    









   Definitii pentru carne
carne, CÁRNE, carnuri, s.f. 1. Nume dat tesutului muscular al corpului omenesc sau al animalelor împreuna cu tesuturile la care adera. ♢ Carne de tun = masa de militari trimisi pe front spre a lupta si care sunt expusi macelului, cu pierderi mari de vieti omenesti. Carne vie = carne de pe care s-a jupuit pielea. ♢ Expr. A taia (sau a da, a trage) în carne vie = a) a taia (sau a da, a trage) în plin, direct (în cineva); b) a încerca sa curme un rau prin masuri foarte drastice. A fi rau (sau bun) de carne = a se vindeca greu (sau usor) la o rana. În carne si oase = în persoana, în realitate. Carne din carnea cuiva = descendent direct din cineva, ruda de sânge. A-si pune (sau a-si baga) carnea în (sau la) saramura = a face eforturi mari, a risca foarte mult în vederea realizarii unui scop. A pune (sau a prinde etc.) carne = a se îngrasa. A creste carnea pe cineva = a simti o satisfactie, a fi bucuros. A tremura carnea pe cineva = a tremura de frica. 2. Bucata din tesutul muscular al animalelor taiate, întrebuintata ca aliment. 3. Partea interioara a pielii, opusa fetei acesteia. 4. (Bot.) Pulpa la fructe. – Lat. caro, carnis.
carne, CÁRNE s. 1. (Transilv.) hant. (~ de vita.) 2. (BOT.) pulpa. (~ a unui fruct.)
carne, cárne s. f., g.-d. carni, art. carnii; (feluri de carne) pl. carnuri
carne, CÁRN//E carnuri f. 1) Ţesut muscular la oameni si animale. ♢ A taia în ~ vie a actiona drastic. În ~ si oase în persoana; în realitate. ~ din ~ea cuiva descendent direct al cuiva. A prinde la ~ a se îngrasa. ~ de tun militari trimisi special spre a fi masacrati în razboi. 2) Produs alimentar constând din tesutul muscular al animalelor sau al pasarilor. ~ de porc. 3) rar Parte moale a unui fruct sau a unei legume; miez; pulpa. [G.-D. carnii] /<lat. caro, carnis
carne, cárne (cắrnuri), s.f. – 1. Ţesut muscular al corpului omenesc sau al animalelor. – 2. La fructe, pulpa. – Mr. cara, carne, megl. carni, istr. cǫrne. Lat. carnem (Puscariu 295; Candrea-Dens., 266; REW 1706; DAR); cf. it. , sp., port. carne, prov., cat. carn, fr. chair. Cele doua forme ale mr. se explica prin pastrarea nom. caro alaturi de acuz. carnem. – Der. carnarie, s.f. (cantitate de carne); carnicios, adj. (carnos); carniu, adj. (de culoarea carnii); carnui, vb. (a descarna); carnos, adj. (care are multa carne); cf. mr. carnos, cuvînt care poate fi der. cu suf. -os, sau reprezentant direct al lat. carnosus (Puscariu 296; Candrea-Dens., 268; REW 1704; DAR), cf. prov., cat. carnos, sp., port. carnoso; cîrnosi (var. carnosi), vb. (a descarna; a toca marunt carnea; a îngrijora, a chinui), a carui der. este neclara, si care se datoreaza fara îndoiala unei contaminari cu sb. krnjiti "a face bucatele". – Compara cîrneleaga, s.f. (martea saptamînii antepenultime din dulcele Craciunului; carnaval); mr. carleaga, al carui al doilea element este liga, de la ligāre (Puscariu 376; cf. Candrea-Dens., 270; REW 5024; DAR), cu sensul de "interzicere", propriu rom. a lega (cf. carnaval, de la carnem levare, sp. carnestolendas, vicent. carlassare) – Der. neol. carnatie, s.f., din fr.; carnasier, carnivor, adj.; carnificare, s.f.; carnozitate, s.f.
  Directoare Web © 2009 dictionar.cc