Dictionar Prima pagina | Contact    









   Definitii pentru cai
căi, CĂÍ, caiesc, vb. IV. Refl. A-i parea cuiva rau, a regreta, a recunoaste ca a gresit. ♦ Tranz. (Rar) A compatimi pe cineva; a caina. – Din sl. kajati sen.
căi, CĂÍ vb. v. caina, compatimi, deplânge, plânge.
căi, CĂÍ vb. 1. a se pocai, a regreta, (reg.) a se macadui, (prin Transilv. si Mold.) a(-si) banui, (prin Transilv.) a sainali, (înv.) a se înfrânge, a jeli, a jelui, a se scârbi, a se smeri. (Se ~ pentru cele facute.) 2. v. pocai.
căi, caí vb., ind. prez. 1 sg. si 3 pl. caiésc, imperf. 3 sg. caiá; conj. prez. 3 sg. si pl. caiásca
căi, A SE CĂ//Í ma ~iésc intranz. A fi cuprins de regret; a-i parea rau; a regreta. /<sl. kajati
câi, câi, cấie, adj. (reg.) ciung, schilav, schilod.
căi, caí (-aésc, -ít), vb. – 1. A caina, a compatimi pe cineva. – 2. (Refl.) A regreta, a-i parea rau, a avea remuscari. Sl. kajati sę, kajǫ sę "a face penitenta" (Miklosich, Slaw. Elem., 24; Lexicon, 285; Cihac, II, 37). Cf. caina si pocai. Der. caiala, s.f. (regret, remuscare); cainta, s.f. (parere de rau); necainta, s.f. (lipsa de cainta).
  Directoare Web © 2009 dictionar.cc