Dictionar Prima pagina | Contact    









   Definitii pentru buiestru
buiestru, BUIÉSTRU, -IÁSTRĂ, buiestri, -iestre, s.m., s.n., adj. 1. S.n. Mers al calului sau al altor animale în timpul caruia pasii se fac cu picioarele din aceeasi parte. 2. Adj., s.m. Buiestras. 3. Adj. Naravas; neastâmparat, zburdalnic. – Et. nec.
buiestru, BUIÉSTRU adj., s. buiestras. (Un ~ tânar.)
buiestru, buiéstru adj. m., s. m. (sil. -ies-), pl. buiéstri; f. sg. buiástra (sil. -ias-), pl. buiéstre
buiestru, BUIÉSTRU n. Mers al unor animale, în special al calului, când calca deodata cu ambele picioare de pe aceeasi parte. [Sil. bu-ies-] /Orig. nec.
buiestru, buiéstru (buiástra), adj. – 1. (Cal) care merge facînd pasii cu picioarele de aceeasi parte. – 2. (S.n.) Mers al calului în acest fel. – 3. (Adj.) Impetuos, excesiv. – Var. boiastra, adj. f. (vaca in calduri). Origine incerta. Dupa Giuglea, Dacor., I, 372, acceptat de Rosetti, II, 164, este vorba de lat. •boiester, de la boia "piedica, legatura", datorita nevoii de a lega picioarele calului când se începe sa i se arate pasul buiestru. Aceasta ipoteza este dificila din punct de vedere fonetic. Par mai putin probabile sugestiile lui Tiktin (urmat de L. Spitzer, Dacor., IV, 664 si REW 1245), care pleaca de la •bovestris, si ale lui Candrea, GS, VII, 287, care se bazeaza pe lat. ambo extra. Pe de alta parte, Puscariu a sustinut cu tenacitate (DAR; Conv. Lit., XLVI, 167; Dacor., II, 683), der. de la un lat. •ambulester, de la ambŭlāre, care satisface semantic, dar care trezeste îndoieli cu privire la fonetism. Toate aceste încercari de explicare pleaca de la presupunerea ca este vorba de un cuvînt lat., si aceasta supozitie se întemeiaza pe prezenta finalului -estru, care este posibil sa reprezinte suf. lat. -ester. Totusi Cihac, II, 32 se gîndea la o posibila der. de la sl. buj "încrezut", bujakŭ "nebun" (› rom. buiac), cf. pol. zbujać się "a se împauna". Sensul 3 ("excesiv") coincide cu aceasta indicatie. Este cert ca DAR se îndoieste de autenticitatea acestui sens, care îl considera o greseala personala a lui Goga; dar cuvîntul apare repetat la Rebreanu, cu acelasi sens, si pe de alta parte, coincide cu var. boiastra "(vaca) în calduri". Acest ultim cuvînt se leaga în DAR de •bovestris: der. nesigura, daca ne gîndim ca în mod normal ar trebui sa se astepte o formatie bazata pe taurus. Este cert, prin urmare, ca buiestru nu poate fi separat de buiac, fie ca este vorba de o contaminare, fie de o der. directa, cu finala modificata de influenta lui pedestru.
  Directoare Web © 2009 dictionar.cc