Dictionar Prima pagina | Contact    









   Definitii pentru bucluc
bucluc, BUCLÚC, buclucuri, s.n. 1. (Pop. si fam.) Situatie neplacuta, încurcata. În care se afla cineva; belea, încurcatura, necaz. ♦ Cearta, discordie. 2. (Reg.; la pl.) Obiecte (neînsemnate, fara mare valoare) pe care le poseda cineva, care formeaza bagajul lui. [Var.: (reg.) boclúc s.n.] – Din tc. bokluk.
bucluc, Bucluc ≠ pace
bucluc, BUCLÚC s. v. animozitate, cearta, conflict, dezacord, dezbinare, diferend, discordie, discutie, disensiune, disputa, divergenta, gâlceava, gunoi, impuritate, învrajbire, litigiu, murdarie, necuratenie, neîntelegere, vrajba, zâzanie.
bucluc, BUCLÚC s. v. necaz.
bucluc, buclúc s. n. (sil. -cluc), pl. buclúcuri
bucluc, BUCLÚC ~uri n. 1) Situatie complicata si neplacuta; încurcatura. 2) Ciocnire de pareri sau de interese; neîntelegere; discordie. 3) la pl. pop. Obiecte de valoare neînsemnata aflate în posesia unei persoane (si constituind bagajul acesteia). [Sil. bu-cluc] /<turc. bokluk
bucluc, buclúc (buclúcuri), s.n. – 1. (Banat) Balegar, îngrasamînt. – 2. (Mold.) Bunuri gospodaresti, obiecte casnice. – 3. Necaz, neplacere, încurcatura. – Var. bocluc. Tc. bokluk "balegar" si "cearta" (Seineanu, II, 53; Lokotsch 329; Ronzevalle 53), cf. sb. bokluk "murdarii", bg. bokluk "balegar". Roesler 590 îl deriva incorect din tc. boklu "care face cute". – Der. buclucas, adj. (certaret, gîlcevitor).
bucluc, bucluc
  Directoare Web © 2009 dictionar.cc