Dictionar Prima pagina | Contact    









   Definitii pentru bolta
boltă, BÓLTĂ, bolti, s.f. 1. Zidarie sau constructie cu partea superioara arcuita în forma de semicerc sau numai bombata în sus. ♦ Încapere, gang sau galerie subterana cu tavanul arcuit. ♦ Constructie de lemn sau de vergele de fier în forma de arc, care serveste de sprijin plantelor agatatoare. ♦ Fig. Arc de verdeata format de ramurile unite ale copacilor. ♦ (În sintagma) Bolta cereasca sau bolta cerului = cer2 (1). 2. (În sintagmele) Bolta craniana = partea superioara a cutiei craniene. Bolta palatina = palat1, cerul-gurii. 3. (Reg.) Pravalie, dugheana. [Var.: (reg.) boálta s.f.] – Din scr. bolta, magh. bolt.
boltă, BÓLTĂ s. 1. v. arcada. 2. v. cupola. 3. v. cer. 4. (ANAT.) bolta palatina v. cerul-gurii.
boltă, BÓLTĂ s. v. dugheana, magazin, pravalie.
boltă, bólta s. f., g.-d. art. bóltii; pl. bolti
boltă, BÓLTĂ bolti f. 1) Parte interioara, boltita cu baza circulara a acoperisului unui edificiu; cupola. 2) Încapere cu tavanul concav. ♢ bolta cereasca (sau bolta cerului) cerul. bolta palatina palatul, cerul gurii. 3) Constructie speciala din vergele de lemn sau de metal, îndoite în forma de arc, care serveste drept sprijin pentru plantele agatatoare. [G.-D. boltii] /<sb. bolta, ung. bolt
boltă, bólta (-te), s.f. – 1. Constructie cu partea superioara arcuita în semicerc, arc, cupola. – 2. (Trans.) Pravalie, magazin. – Mr. volta "turn", "pravalie". It. volta, prin intermediul sb., bg. bolta "pravalie" si în parte al mag. bolt "bolta" (Miklosich, Fremdw., 78; Densusianu, Rom., XXXIII, 275; Berneker 70; DAR; Gáldi, Dict., 110); cf. ngr. βόλτα (› mr.) Cihac, I, 115 si Koerting 10290 îl puneau gresit în legatura cu lat. Cu toate acestea, istoria cuvîntului nu este clara, caci prezenta lui b- impune un intermediar sl., si în sl. nu apare sensul de "bolta"; astfel încît Berneker presupune ca b- era deja romanic. Der. boltas, s.m. (negustor); bolti, vb. (a da forma de bolta); boltita, s.f. (pod de casa); boltitura, s.f. (bolta, arcada); bol(t)nita, s.f. (subsol, cripta, cavou), cuvînt care se confunda în general cu bolnita "spital", cu care nu are nici o legatura semantica.
boltă, bólta (-te), s.f. – 1. Constructie cu partea superioara arcuita în semicerc, arc, cupola. – 2. (Trans.) Pravalie, magazin. – Mr. volta "turn", "pravalie". It. volta, prin intermediul sb., bg. bolta "pravalie" si în parte al mag. bolt "bolta" (Miklosich, Fremdw., 78; Densusianu, Rom., XXXIII, 275; Berneker 70; DAR; Gáldi, Dict., 110); cf. ngr. βόλτα (› mr.) Cihac, I, 115 si Koerting 10290 îl puneau gresit în legatura cu lat. Cu toate acestea, istoria cuvîntului nu este clara, caci prezenta lui b- impune un intermediar sl., si în sl. nu apare sensul de "bolta"; astfel încît Berneker presupune ca b- era deja romanic. Der. boltas, s.m. (negustor); bolti, vb. (a da forma de bolta); boltita, s.f. (pod de casa); boltitura, s.f. (bolta, arcada); bol(t)nita, s.f. (subsol, cripta, cavou), cuvînt care se confunda în general cu bolnita "spital", cu care nu are nici o legatura semantica.
  Directoare Web © 2009 dictionar.cc