Dictionar Prima pagina | Contact    









   Definitii pentru binefacatoare
binecuvântat, BINECUVÂNTÁT, -Ă, binecuvântati, -te, adj. 1. Care a primit binecuvântare religioasa; blagoslovit. ♦ Fig. Înzestrat, talentat, dotat. 2. (Despre lucruri) Care are o actiune binefacatoare. 3. (Despre cauze, motive etc.) Bine întemeiat, îndreptatit, justificat. – V. binecuvânta.
silvoterapie, SILVOTERAPÍE s.f. Actiunea profilactic-curativa binefacatoare a arborilor si arbustilor asupra oamenilor bolnavi sau obositi. [Gen. -iei. / cf. fr. sylvothérapie].
silvoterapie, SILVOTERAPÍE s. f. actiunea profilactic-curativa binefacatoare a arborilor si arbustilor asupra oamenilor bolnavi. (< fr. sylvothérapie)
teurgie, TEURGÍE s. f. 1. (ant.) operatie magica, proprie ermetismului elenistic, în care se presupunea ca se poate stabili un contact cu divinitatea sau cu fortele demonice printr-o evocare. ♢ (în fil. neoplatoniciana) arta de a face ca Dumnezeu sa coboare în suflet, creând astfel o stare extatica. 2. gen de magie prin care se pretinde punerea în contact cu divinitatea binefacatoare; magie alba. 3. stiinta miracolelor; pretinsa arta de a face minuni. (< fr. théurgie)
  Directoare Web © 2009 dictionar.cc