Dictionar Prima pagina | Contact    









   Definitii pentru bine
bine, BÍNE adv., s.n. sg. I. Adv. 1. În mod prielnic, în mod favorabil, avantajos, util. ♢ Expr. A(-i) prinde (cuiva) bine (un lucru, o învatatura, o întâmplare) = a-i fi de folos, a-i fi prielnic. A(-i) veni cuiva bine (sa...) = a(-i) veni cuiva la îndemâna; a fi avantajat de o situatie prielnica. ♢ (În formule de salut) Bine ai (sau ati) venit (sanatos, sanatosi)! ♢ (Referitor la sanatate) A se simti bine. A(-i) face (cuiva) bine (mâncarea, bautura, plimbarea etc.). A dormi (sau a se odihni etc.) bine. (Ce), nu ti-e bine? = a) (ce), nu esti sanatos? ai o slabiciune fizica?; b) (ce), esti nebun? nu esti în toate mintile? 2. În concordanta cu regulile eticii sociale, în mod cuviincios, cum se cere, cuminte. Sa te porti bine cu oricine. ♦ Expr. (Fam. si ir.) Bine ti-a facut! = asa trebuia, asa se cuvenea sa-si faca (pentru purtarea ta urâta, condamnabila)! ♦ În concordanta cu regulile sau canoanele esteticii; agreabil, frumos, minunat. Cânta si danseaza bine. Cu rochia asta iti sade bine. ♢ Barbat sau femeie bine facut(a) = barbat sau femeie chipes(a). ♦ În concordanta cu adevarul, cu corectitudinea; clar, precis, exact. Vezi bine ca asa stau lucrurile. Sa stiu bine ca mor, si nu ma las pâna nu-mi aflu dreptatea! ♢ De-a binelea = de-adevarat, cu adevarat. ♦ (Având valoarea unei afirmatii) Bine, am sa procedez cum vrei tu! ♢ Expr. (Ca) bine zici = (ca) zici asa cum trebuie. Ei bine... = dupa cum spuneam... ♦ Cu grija, cu atentie. Uita-te bine si învata. 3. Deplin, în întregime, complet. E cherchelit bine. ♦ (La comparativ) Mult. A fost plecat doi ani si mai bine. ♦ Mult si prielnic. A plouat bine. A mâncat si a baut bine. II. S.n. sg. 1. Ceea ce este util, favorabil, prielnic, ceea ce aduce un folos cuiva. ♢ Om de bine = om care actioneaza în folosul, în sprijinul, care ajuta pe cei din jurul sau. ♢ Expr. A face (cuiva un mare) bine sau a face (cuiva) bine (cu ceva) = a ajuta (pe cineva) la nevoie. Sa-ti (sau sa va) fie de bine! = a) sa-ti (sau sa va) fie de (sau cu) folos!; b) (ir.) se spune cuiva care a procedat (gresit) împotriva sfaturilor primite. A vorbi (pe cineva) de bine = a lauda (pe cineva). 2. Ceea ce corespunde cu morala, ceea ce este recomandabil din punct de vedere etic. ♢ Expr. A lua (pe cineva) cu binele = a proceda cu blândete, cu întelegere, cu bunavointa fata de cineva suparat, irascibil sau îndârjit. 3. (Fil.; art.) Obiectul moralei ca stiinta. 4. (Adjectival; despre oameni) Armonios dezvoltat, placut la vedere. – Lat. bene (în sensul II 3, calc dupa gr. Agathos, germ. das Gut).
bine, Bine ≠ rau, prost
bine, BÍNE adv., adj., s., interj. 1. adv. v. placut. 2. adj. v. prezentabil. 3. adv. v. prieteneste. 4. adv. v. comod. 5. adv. cumsecade, (înv. si reg.) tare. (Sa-l repare ~.) 6. adv. corect, just. (Ai procedat ~.) 7. adv. v. exact. 8. adv. clar, deslusit, distinct, lamurit, limpede, (reg.) razvedit. (Vede ~.) 9. v. tare. 10. s. v. binefacere. 11. interj. v. bravo!
bine, bíne adv.
bine, bíne s. n., art. bínele
bine, BÍNE2 n. 1) Ceea ce este pozitiv (util, favorabil, prielnic etc.); fapta buna. ♢ Cu ~le cu blândete si cu bunavointa. A-i face cuiva ~ a ajuta pe cineva. A-i face cuiva ~ cu ceva a împrumuta pe cineva cu ceva. 2) Stare de satisfactie. A ajunge la ~. /<lat. bene
bine, BÍNE1 adv. 1) În mod favorabil; în mod prielnic. ♢ A(-i) prinde ~ cuiva ceva a(-i) fi de folos. A(-i) veni cuiva ~ (sa...) a(-i) veni cuiva la îndemâna. 2) Asa cum se cere; dupa toate regulile. A lucra ~. 3) În mod corect si frumos. A scrie ~. A cânta ~. 4) În concordanta deplina cu realitatea; cu precizie; exact. A sti ~. ♢ Ca ~ zici ai dreptate. A sti prea ~ ceva a) a fi convins de ceva; b) a sti ceva dinainte. 5) Plin de sanatate; sanatos. 6) În cantitate îndestulatoare; destul; îndeajuns; suficient. A mânca ~. ♢ Mult si ~ foarte mult. 7) De tot; pe deplin. E beat ~. 8) (cu sensul unei propozitii aprobative) Îmi convine; de acord. ♢ Ei ~! fie! Ba ~ ca nu! desigur; se întelege. /<lat. bene
bine, bine,in regula
bine, bíne adv. – 1. Perfect, în mod sau în cantitate satisfacatoare. – 2. Asa cum se cuvine, potrivit. – 3. Da, într-adevar, asa e (formula de aprobare). – 4. (Fam.) Elegant, ferches, aratos (cu acest sens se foloseste numai ca adj.) – 5. (S.m.) Bunastare, fericire. – 6. (S.m.) Avere, bunuri. – 7. Beneficiu (împreuna cu vb. a face). – 8. Element care intra în compunerea unui anumit numar de cuvinte, pentru a exprima ideea de "bine": binecredincios, binevesti; în general este traducere din gr. εὐ -. – Mr. gine, megl. bini, istr. bire. Lat. bĕnĕ (Puscariu 203; REW 1028; Candrea-Dens., 160; DAR), cf. it. bene, prov. ben, fr., sp. bien, port. bem. Der. binete, s.f. (formula de salut, buna ziua), de la formula de salut bine ati venit sau bine v-am gasit (pentru posibilitatea de derivare a acestui cuvînt, megl. ghineata, megl. bineata, cu suf. -eata, cf. Pascu, Beiträge, 15); binisor, adv. (potrivit, asa si asa; încet, cu bagare de seama).
bine, bine
  Directoare Web © 2009 dictionar.cc