Dictionar Prima pagina | Contact    









   Definitii pentru bea
bea, BEA, beau, vb. II. 1. Tranz. (Adesea fig.) A înghiti un lichid. ♢ Expr. A bea paharul pâna-n fund = a îndura un necaz, o durere pâna la capat. 2. Intranz. Spec. A consuma bauturi alcoolice. ♢ Expr. (Fam.) A bea în sanatatea (sau în cinstea, pentru succesul) cuiva = a sarbatori pe cineva, consumând bauturi alcoolice în cinstea (si pe socoteala) lui. 3. Tranz. A cheltui, a risipi bani, avere etc. pe bautura. ♢ Expr. A-si bea si camasa = a cheltui totul pe bautura. A-si bea (si) mintile= a bea pâna la inconstienta sau pâna la nebunie. 4. Tranz. (Pop.; în expr.) A bea tutun = a fuma. – Lat. bibere.
bea, BEA vb. v. fuma, sorbi, suge.
bea, BEA vb. 1. a trage, (reg.) a tucsui, (fam. fig.) a pili, a suge. (E betiv, ~ mult.) 2. a consuma. (~ multe ceaiuri diuretice.)
bea, bea vb., ind. prez. 1 sg. si 3 pl. beau, 2 sg. bei, imperf. 1 sg. si pl. beam, 2 sg. beai, perf. s. 1 sg. baúi; ger. bând; part. baút
bea, A BEÁ beáu 1. tranz. 1) (un lichid) A consuma, înghitind (pentru a-si potoli setea). ♢ ~ paharul pâna la fund a îndura un necaz sau o suferinta pâna la capat. ~ în sanatatea (sau în cinstea) cuiva a închina un pahar de bautura în cinstea celui sarbatorit. 2) (bani, avere) A cheltui pâna la epuizare. ♢ A-si ~ si mintile a bea pâna la inconstienta. 3) pop. : ~ tutun a fuma, tragând fumul în plamâni. 2. intranz. A consuma bauturi alcoolice în mod abuziv; a avea patima betiei. /<lat. bibere
bea, beá (beáu, baút), vb. – 1. A înghiti un lichid. – 2. A cheltui bautura, a-si prapadi banii, a mînca, a fuma. – 3. A fuma. – Mr. beau (beari), megl. bęu, istr. beut (mbeare). Lat. bĭbĕre (Puscariu 192; REW 1074; Candrea-Dens., 152; DAR); cf. it. bere, prov. beure, fr. boire, sp., port. beber. Este cuvînt cu raspîndire foarte generala (ALR 81). Conjug. sa se caracterizeaza în Mold. prin tendinta de a suprima în toate formele diftongul ea: beau › beu, sa beu › sa bee. Expresia a bea tutun (sens 3) este traducerea tc. tütün icmek, ngr. πίνω ϰαπνόν. Cf. si bautura, beat. Der. baut, adj. (beat); bautor, adj. (betiv), pe care REW si Pascu, Lat. Elem., 275, le fac sa provina direct din lat. bibitor,, cf. it. bibitore, fr. buveur, prov., cat. bevedor, sp., port. bebedor.
  Directoare Web © 2009 dictionar.cc