Dictionar Prima pagina | Contact    









   Definitii pentru aur
aur, ÁUR s.n. 1. Metal pretios, de culoare galbena stralucitoare, foarte maleabil si ductil, folosit pentru a fabrica obiecte de podoaba, de arta, monede (servind din aceasta cauza si ca etalon al valorii) etc. ♦ Fig. Lucru valoros, pretios. ♢ Aur alb = apa folosita ca izvor de energie. Aur negru = carbune de pamânt sau (mai rar) titei, considerate ca surse de energie. Aur verde = padurea ca bogatie vegetala. ♢ Loc. adj. De aur = a) care are culoarea galbena a aurului (1); b) valoros ca aurul (1); fig. (despre oameni) foarte bun, milos. ♢ Expr. Epoca de aur = perioada de înflorire si stralucire a vietii materiale si culturale. (Fam.) A-i fi gura (sau a avea gura) de aur, se zice despre cineva care prevede cuiva împlinirea unor lucruri favorabile. Nunta de aur = aniversare a cincizeci de ani de la data celebrarii unei casatorii. ♦ Fig. Vapaie, stralucire ca a aurului (1). 2. Fir, ata facuta din aur (1) sau imitând aurul si folosita la cusut; p. ext. vesmânt tesut din asemenea fire. 3. Bani; avere, bogatie; fig. belsug. ♢ Expr. A înota în aur = a fi foarte bogat. – Lat. aurum.
aur, áur s. n. (sil. a-ur); simb. Au
aur, ÁUR n. 1) Metal nobil, galben, stralucitor, maleabil si ductil, din care se fac obiecte de podoaba. Inel de ~. ♢ ~ negru carbune de pamânt. Epoca de ~ perioada de înflorire. 2) fig. Lucru de mare pret (bani, avere, bogatie). ♢ A înota în ~ a fi foarte bogat. A cântari cu ~ a plati foarte scump pentru un lucru. [Sil. a-ur] /<lat. aurum
aur, Aur alb
aur, áur, s.m. – Metal pretios de culoare galbena stralucitoare. – Istr. aur. Lat. aurum (Puscariu 170; Candrea-Dens., 118; REW 800; DAR); cf. alb. ar, it., sp. oro, engad., v. prov. aur, fr. or, port. ouro. Der. aura, vb. (rar, a auri); aurar, s.m. (mester care lucreaza obiecte de aur; tigan care cauta pepite de aur; odinioara munceau sub supravegherea marelui armas, si plateau sotiei domnitorului un dram (3,38 gr.) de aur în chip de contributie anuala), pe care Puscariu 171 si DAR îl deriva direct din lat. aurārius (atragînd atentia apoi ca rezultatul normal ar fi •arar, Puscariu, Lr., 18, a admis o analogie cu aur; este vorba mai probabil de o der. interna în rom., cu suf. de agent -ar); aurareasa, s.f. (nevasta cautatorului de aur); aurarie, s.f. (activitate de aurar; aurire, poleire cu aur); aurel, adj. (aurit), cuvînt artificial, inventat probabil de Bolintineanu; auret, s.n. (obiecte de aur); auri, vb. (a acoperi cu un strat subtire de aur), pe care Puscariu 172 si DAR îl considera drept reprezentant direct al lat. aurire; aurica, s.f. (patlagina, Lantana Camara); auritura, s.f. (aurire); auriu, adj. (de culoarea aurului); auros, adj. (aurifer). – Der. neol. aurifer, adj.; auripigment, s.m.
aur, aur nativ care contine o mare cantitate de argint
  Directoare Web © 2009 dictionar.cc