Dictionar Prima pagina | Contact    









   Definitii pentru arbore
arbore, ÁRBORE, arbori, s.m. 1. Nume generic pentru orice planta cu trunchi înalt si puternic, lemnos si cu mai multe ramuri cu frunze care formeaza o coroana; copac; p. restr. pom. ♢ Compuse: arbore-de-cacao = planta lemnoasa specifica zonei tropicale, cultivata pentru semintele ei comestibile (Theobroma cacao); arbore-de-cafea = planta lemnoasa din regiunile calde ale Americii Latine, Africii si Asiei, cultivata pentru semintele ei comestibile (Coffea arabica); arbore-de-cauciuc = planta lemnoasa originara din America de Sud, din scoarta careia se extrage cauciucul natural (Hevea brasiliensis); arbore-de-pâine = planta lemnoasa cu tulpina înalta si foarte groasa, al carei fruct sferic, cu gust de pâine, se consuma fiert sau copt (Artocarpus incisa); arborele-vietii = a) arbore decorativ originar din Extremul Orient, înalt si foarte ramuros, cu frunze mici, solzoase; tuia (Thuja orientalis); b) fig. schema reprezentând evolutia omului de-a lungul vietii sale. ♦ Arbore genealogic = reprezentare grafica (de obicei sub forma unui copac cu ramuri) înfatisând filiatia si gradul de înrudire ale membrilor unei familii(aristocratice). 2. Organ de masina care primeste si transmite o miscare prin rotatia în jurul axei sale. 3. (Mar.; în sintagma) Arbore mic = trinchet. 4. (Rar) Catarg. [Var.: árbor s.m.] – Lat. arbor, -is.
arbore, ÁRBORE s. 1. (BOT.) copac, pom, (înv. si pop.) lemn. (Un ~ falnic.) 2. (BOT.) arbore de cacao (Theobromacacao) = (rar) cacaotier; arbore de cafea (Coffea arabica) = (înv.) cafeu; arborele-vietii (Thuja orientalis si occidentalis) = tuia, (rar) tamâie. 3. v. fus. 4. (TEHN.) arbore cotit = vilbrochen. 5. v. catarg. 6. (MAR.) arbore mic v. trinchet.
arbore, árbore s. m., pl. árbori
arbore, ÁRBOR//E ~i m. 1) Planta lemnoasa cu tulpina înalta si cu crengi ramificate, pe care se afla frunzele, formând o coroana; copac. ♢ ~ de cacao planta lemnoasa tropicala cultivata pentru seminte comestibile. ~ de cafea planta lemnoasa tropicala din care se obtine cafeaua si cofeina. ~ de cauciuc planta lemnoasa tropicala din scoarta careia se extrage un suc, prin coagularea caruia se obtine cauciucul brut. ~ de chinchina planta lemnoasa tropicala din a carei scoarta se extrage chinina. ~ de pâine planta lemnoasa exotica având fructe mari, sferice, cu gust de pâine, care se consuma fierte si coapte. ~ genealogic figura în forma de copac reprezentând ramificatiile unei familii si filiatia membrilor ei. ~ele vietii a) arbore exotic cu tulpina înalta, cu coroana deasa, foarte ramuroasa, si cu frunze mici solzoase, cultivata ca planta decorativa; tuia; b) forma a unei figuri reprezentând evolutia omului dea lungul vietii sale. 2) Organ de masina care transmite o miscare prin rotire în jurul axei sale. 3) Stâlp de lemn sau de metal fixat vertical pe o nava pentru a sustine pânzele si instalatiile de semnalizare; catarg. /<lat. arbor, ~oris
arbore, ÁRBORE s.m. ~ 5. (Inform.) Graf orientat, aciclic.
arbore, ÁRBORE s.m. 1. Planta lemnoasa de talie mare; copac, pom. ♢ Arborele vietii = a) arbore decorativ, cu tulpina piramidala si frunze verzi, solzoase; tuia; b) (fig.) schema reprezentând evolutia omului de-a lungul vietii sale; arbore genealogic = desen în forma unui arbore din care se vad ramificatiile unei familii si gradele de rudenie dintre membrii ei. 2. Catarg. ♢ Arbore gabier = catarg care sustine gabia. 3. Axa care transmite o miscare de rotatie diferitelor organe ale unei masini. [< lat. arbor].
arbore, arbore înrudit cu stejarul
arbore, árbore (-ri), s.m. – (Înv.) Copac, pom. – Var. arbur(e). Mr. arbure, megl. arbur, istr. Ǫrbure. Lat. arbŏr (Puscariu 112; Candrea-Dens., 74; REW 606; DAR); cf. vegl. juarbul, it. albero (sicil. arvulu, cors. arburu, friul. arbul), alb. arbur, fr., v. prov., cat. arbre, sp. árbol, port. arvore. Rezultatul normal este arbure, astazi înv. si înlocuit de o forma contaminata de der., care sînt cu totii neol. Arbora, vb. din fr.; arborescent, s.f. (în forma de arbore); arborescenta, s.f. (forma ca a unei plante arborescente); arboret, s.n. (crîng, padurice), formatie interna (cf. mr. arburet) care coincide cu it. arboreto, sp. arboledo, astfel încît ar putea reprezenta si lat. arborētum (REW 607); arboricultor, s.m.; arboricultura, s.f.; arbust, s.m.
arbore, arbore inalt pana la 15 m çu lemn alb tare,utilizat in tamparie sau pentru foc
arbore, arbore
arbore, arbore inrudit cu stejarul
  Directoare Web © 2009 dictionar.cc