Dictionar Prima pagina | Contact    









   Definitii pentru arata
arăta, ARĂTÁ, arắt, vb. I. 1. Tranz. A expune ceva intentionat privirilor cuiva; a da la iveala, a lasa sa se vada. ♢ Expr. (Refl.) A se arata doctorului = a se duce sa fie examinat de un medic. 2. Tranz. A indica (printr-un gest) persoana sau lucrul asupra caruia se atrage atentia. ♢ Expr. A arata (cuiva) usa = a da (pe cineva) afara dintr-un loc. A arata (pe cineva) cu degetul, se spune despre cineva pe care lumea îl dispretuieste pentru faptele sale. ♦ A indica o masura, o directie etc. ♦ A indica ora, minutele si secundele. 3. Tranz. A da o explicatie, a explica, a face o expunere (pentru a lamuri, a dovedi, a convinge). ♢ Expr. (Fam.) Îti arat eu tie! se spune pentru a ameninta pe cineva. 4. Tranz. si refl. A (se) manifesta, a (se) exterioriza (prin vorbe, gesturi, atitudini). ♦ Tranz. A da dovada de...; a dovedi. ♦ Intranz. A parea (dupa înfatisare); a avea o anumita înfatisare. ♢ Refl. unipers. Se arata a fi vreme buna. 5. Refl. A aparea, a se ivi (pe neasteptate). – Lat. •arrectare.
arăta, A arata ≠ a ascunde, a disparea
arăta, A se arata ≠ a disparea
arăta, ARĂTÁ vb. 1. a indica, (înv.) a spune. (I-a ~ drumul.) 2. v. trasa. 3. a indica, a preciza, a spune, (înv. si reg.) a semna, (înv.) a premite, (grecism înv.) a prohdeorisi. (Dupa cum am ~.) 4. a scrie, a sustine. (El ~ în articol ca ...) 5. v. indica. 6. v. aminti. 7. a desemna, a indica, a semnala. (Tabel care ~ învingatorii.) 8. v. marca. 9. v. înregistra. 10. v. expune. 11. v. scoate. 12. v. povesti. 13. v. reprezenta. 14. v. demonstra. 15. v. confirma. 16. v. manifesta. 17. v. vadi. 18. v. sesiza. 19. v. denota. 20. v. exterioriza. 21. a afirma, a exprima, a manifesta. (Îsi ~ dorinta de a ...) 22. v. aparea. 23. a aparea, a se ivi, a pica, (înv. si reg.) a se scociorî, (înv.) a se sfeti. (Chiar atunci s-a ~ si el.) 24. v. înfatisa. 25. v. aparea. 26. v. înfatisa. 27. a aparea, a iesi, a se ivi. (Se ~ iarba.) 28. v. rasari. 29. a aparea, a se ivi, a miji, (reg.) a (se) iti, a (se) slomni. (Se ~ zorii.) 30. v. parea.
arăta, aratá vb., ind. prez. 1 sg. arat, 2 sg. arati; 3 sg. si pl. aráta, conj. prez. 3 sg. si pl. aráte
arăta, A SE ARĂTÁ ma arat intranz. 1) A-si face brusc aparitia; a se lasa vazut pe neasteptate; a se ivi; a aparea; a se isca. Un nor negru s-a aratat. 2) A avea aparenta; a fi în aparenta; a parea. Vara se arata a fi calduroasa. ♢ Pe (sau dupa) cât se arata dupa cum pare. 3) (despre persoane) A aparea (într-un anumit fel) în fata unei colectivitati; a se manifesta. 4) pop. A i se parea ca real (ceea ce, de fapt, nu exista); a (i) se nazari; a (i) se naluci. /<lat. arrectare
arăta, A ARĂTÁ arat 1. tranz. 1) (fiinte, obiecte etc.) A expune intentionat vederii; a lasa sa se vada. 2) (lucruri, valori etc.) A face sa fie vazut printr-un gest, semn etc.; a indica. ~ greselile de punctuatie. ~ cararea. Termometrul arata zero grade. ♢ ~ cu degetul pe cineva a) a desconsidera; b) a vorbi de rau în mod direct despre cineva. ~ usa cuiva a da afara dintr-un local pe cineva. 3) fam. A pune în fata; a prezenta; a înfatisa. ~ legitimatia. ~ un bolnav medicului. 4) A face sa înteleaga; a explica; a lamuri. ~ cum se rezolva problema. 5) A adeveri prin rationamente sau prin fapte concrete; a dovedi; a demonstra; a proba. El vrea sa arate ce stie. A-si ~ curajul. ♢ Ţi-oi arata eu! te-oi învata eu minte! 6) A face sa se arate. 2. intranz. A avea o anumita înfatisare. ~ bine. ~ cam bolnav. /<lat. arrectare
arăta, aratá (-t, -át), vb. – 1. A indica, a semnala. – 2. A prezenta, a înfatisa. – 3. A parea, a avea aspectul. – 4. A da de înteles. – 5. (Refl.) A avea viziuni, a crede cineva ca vede ceva (se construieste cu dat.). – 6. A expune, a explica. – 7. A explica, a face lectii, a ajuta la pregatirea temelor scolare. – 8. A corecta, a îndrepta; a învata minte. – Var. (Trans. de S.) areta. Mr. arat, istr. arǪtu. Lat. ratāre "a fixa, a determina". Semantismul se explica în lumina unor expresii ca fr. je suis bien fixé sur son compte, care înseamna je suis bien renseigné. Si a- poate fi lat. sau rom. Etimonul ratus, în forma •arratāre, fusese indicat de Candrea, Rom., XXXI, 301, si Éléments, 72 si 91, respins de Puscariu 108, si abandonat de Candrea, în GS, III, 423, a sugerat lat. •arretrāre si disimilat; dar problema semantica pare insolubila. Celelalte explicatii sînt insuficiente: lat. •arrectāre, de la rectus (Cihac, I, 82; Weigand, Jb, II, 221-3; DAR); se loveste de dificultati fonetice; lat. •elatāre (Meyer-Lübke, ZRPh., XIX, 574; Puscariu, Lat. ti, 10), dupa Puscariu 108, "wohl am besten passt, obwohl die Sinnesübergang nich ganz klar ist". Hasdeu 1557 indica lat •ad reputare, care nu pare posibil. Pascu, Beiträge, 9, presupune un •erettare, de la erectus, care este fara sens; iar Giuglea, Dacor., IV, 379, pleaca de la gr. ρέυος "membru, aspect", într-o explicatie prea fortata. Der. aratanie, s.f. (monstru, stafie); aratare, s.f. (demonstratie; dovada, proba; stafie); aratator, adj. (indicator); aratator, s.n. (deget cu care se arata; ac de ceas); aratatura, s.f. (indicatie; semnal, semn; monstru, stafie); aratos, adj.; aratosenie, s.f. (frumusete).
arăta, aratá (-t, -át), vb. – 1. A indica, a semnala. – 2. A prezenta, a înfatisa. – 3. A parea, a avea aspectul. – 4. A da de înteles. – 5. (Refl.) A avea viziuni, a crede cineva ca vede ceva (se construieste cu dat.). – 6. A expune, a explica. – 7. A explica, a face lectii, a ajuta la pregatirea temelor scolare. – 8. A corecta, a îndrepta; a învata minte. – Var. (Trans. de S.) areta. Mr. arat, istr. arǪtu. Lat. ratāre "a fixa, a determina". Semantismul se explica în lumina unor expresii ca fr. je suis bien fixé sur son compte, care înseamna je suis bien renseigné. Si a- poate fi lat. sau rom. Etimonul ratus, în forma •arratāre, fusese indicat de Candrea, Rom., XXXI, 301, si Éléments, 72 si 91, respins de Puscariu 108, si abandonat de Candrea, în GS, III, 423, care a sugerat lat. •ad reiterāre, redus la •arretrāre si disimilat; dar problema semantica pare insolubila. Celelalte explicatii sînt insuficiente: lat. •arrectāre, de la rectus (Cihac, I, 82; Weigand, Jb, II, 221-3; DAR); se loveste de dificultati fonetice; lat. •elatāre (Meyer-Lübke, ZRPh., XIX, 574; REW 2837; Puscariu, Lat. ti, 10), dupa Puscariu 108, "wohl am besten passt, obwohl die Sinnesübergang nich ganz klar ist". Hasdeu 1557 indica lat •ad reputare, care nu pare posibil. Pascu, Beiträge, 9, presupune un •erettare, de la erectus, care este fara sens; iar Giuglea, Dacor., IV, 379, pleaca de la gr. ρέυος "membru, aspect", într-o explicatie prea fortata. Der. aratanie, s.f. (monstru, stafie); aratare, s.f. (demonstratie; dovada, proba; stafie); aratator, adj. (indicator); aratator, s.n. (deget cu care se arata; ac de ceas); aratatura, s.f. (indicatie; semnal, semn; monstru, stafie); aratos, adj.; aratosenie, s.f. (frumusete).
  Directoare Web © 2009 dictionar.cc