Dictionar Prima pagina | Contact    









   Definitii pentru apa
apă, ÁPĂ, ape, s.f. I. 1. Lichid incolor, fara gust si fara miros, compus hidrogenat al oxigenului, care formeaza unul din învelisurile Pamântului. ♢ Apa neagra = glaucom. ♢ Expr. Apa de ploaie = vorbe fara continut, vorbe goale; (concr.) lucru fara valoare. A bate apa în piua = a vorbi mult si fara rost. A fi (toti) o apa (si un pamânt) = a fi la fel. A intra la apa = a) (mai ales despre tesaturi) a-si micsora dimensiunile dupa ce a fost bagat în apa (I 1); b) (fam.) a ajunge într-o situatie grea, neplacuta. (Fam.) A baga pe cineva la apa = a face (cuiva) un mare neajuns. A nu avea (nici) dupa ce bea apa = a fi extrem de sarac. 2. Masa de apa (I 1) formând un râu, un lac, o mare etc. ♢ Ape teritoriale = portiune a marii sau a oceanului situata de-a lungul coastelor unui stat, formând o parte integrala a teritoriului acestuia. ♢ Loc. adv. Ca pe apa sau ca apa = în mod curgator, fluent; pe dinafara. Stie lectia pe dinafara. ♢ Expr. A sti (sau a vedea) în ce ape se scalda cineva = a cunoaste gândurile, intentiile sau dispozitia cuiva. A lasa pe cineva în apele lui = a nu deranja, a lasa pe cineva în pace.A nu fi în apele lui = a fi abatut sau prost dispus. A-i veni (cuiva) apa la moara = a se schimba împrejurarile în favoarea lui. A-i lua (cuiva) apa de la moara = a-i crea (cuiva) conditii nefavorabile; a face sa nu mai poata spune nimic. ♦ (La pl.) Valuri, unde. 3. Fig. (La pl.) Joc de culori facut în lumina de unele obiecte lucioase. II. 1. (Urmat de determinari) Denumire data unor preparate lichide industriale, farmaceutice, de parfumerie etc. Apa de colonie. ♢ Apa grea = combinatie a oxigenului cu deuteriul, folosita în unele reactoare nucleare. Apa oxigenata v. oxigenat. (Pop.) Apa tare = acid azotic. Apa de clor = solutie folosita ca decolorant în industria textila si a hârtiei. Apa de var = solutie cu proprietati antidiareice si antiacide. Apa deuterica = apa grea. 2. Fig. Denumire data unor secretii apoase ale corpului (lacrimi, saliva, sudoare etc.). ♢ Expr. A-i lasa (cuiva) gura apa (dupa ceva) = a dori (ceva) nespus de mult. A fi (numai o) apa = a fi foarte transpirat. – Lat. aqua.
apă, ÁPĂ s. v. ciroza hidrica, hidropizie, lacrimi, saliva, scuipat, scuipatura, sputa.
apă, ÁPĂ s. 1. v. pârâu. 2. v. râu. 3. v. fluviu. 4. v. mare. 5. v. ocean. 6. fântâna. 7. v. cismea. 8. v. transpiratie. 9. (CHIM.) apa de Colonia = colonie, (pop.) odicolon; apa de var v. lapte de var; apa minerala = borviz, (reg.) borcut, (înv.) apa gazoasa, apa metalica, apa metaliceasca; apa oxigenata = peroxid de hidrogen.
apă, ápa s. f., g.-d. art. ápei; pl. ápe
apă, ÁP//Ă ĕ f. 1) Lichid transparent, incolor, fara gust si fara miros, fiind o combinatie de oxigen si hidrogen. ~ potabila. ~ dura. ♢ ~ chioara se spune despre supe, vinuri etc. care contin prea multa apa si nu au nici un gust. ~ de ploaie vorbe goale, fara continut. 2) Masa de lichid (mare, râu, lac etc.). ♢ ~ curgatoare apa care curge pe o albie si se varsa în alta apa. ~ statatoare apa care se aduna în depresiuni (lacuri, balti). 3) fig. Joc de culori; sclipiri ale unor obiecte lucioase (pietre pretioase, matasuri, metale). 4) Denumire a unor solutii, a unor preparate. ~ de colonie. ~ de trandafir. ~ de var. ♢ ~ tare numele popular al acidului azotic. ~ regala amestec de acid clorhidric si acid azotic, care dizolva toate metalele. ~ oxigenata amestec de perhidrol cu apa, incolor sau albastru, cu proprietati dezinfectante si decolorante. 5) Secretie a organismului (lacrimi, saliva, sudoare etc.). ~ la plamâni. ♢ ~ la cap hidrocefalie. A fi numai ~ a fi transpirat. A-i lasa cuiva gura ~ a avea pofta de ceva. [G.-D. apei] /
apa, Apa subterana, de obicei de mare adancime, in zonele foarte reci, permanent inghetata
apa, apa sfintita
apă, ápa (ápe), s.f. – 1. Lichid incolor care formeaza unul din învelisurile Pamîntului. – 2. Masa de apa, rîu, pîrîu, lac, mare. – 3. Lichid, umoare, secretie. – 4. Reflexe schimbatoare ale obiectelor care stralucesc. – Mr. apa, megl. apa, apu, istr. ape. Lat. aqua (Puscariu 91; Candrea-Dens.; REW 570; DAR); cf. it. acqua (sard. abba, engad. ouua), v. prov. aigua, fr. eau, cat. aygua, sp. agua, port. agoa. Sensul 4, comun celorlalte limbi romanice, este propriu si ngr. νερό; uzul ngr. are si alte corespondente cu rom., cf. a sti (ca) pe apa, ngr. ξέρω σὰ νερό; sau a nu fi în apele sale, ngr. χάνω τὰ νερό μου. Cf. apos. Der. apar, s.m. (sacagiu), pe care Puscariu 92 si REW 572a îl deriva direct din lat. aquarius, dar care este mai curînd der. interna, pe baza suf. de agent -ar, cf. REW 570; DAR; Graur, Noms dágent, 90; Rosetti, I, 159; aparaie, s.f. (inundatie); apatos, adj. (apos), formatie interna în care suf. -os (‹ lat. ōsus, cf. apos) pare sa se fi confundat cu terminatia -tos de la vîrtos, muntos, sanatos etc. (Puscariu 95 si DAR propun un prototip lat. •aquatōsus, care nu pare a fi mai clar); apatosa, vb. (a tîsni apa, a se umple de apa); apsoara, s.f. (rîusor, pîrîu).
apa, APA DE COLONIE adj. parfum
apa, apa minerala alcalina
apa, apa necarbonata
  Directoare Web © 2009 dictionar.cc