Dictionar Prima pagina | Contact    









   Definitii pentru ajutor
ajutor, AJUTÓR, -OÁRE, ajutori, -oare, s.m. si f., s.n. 1. S.m. si f. Persoana care ajuta pe alta într-o activitate oarecare (secundând-o si subordonându-i-se). 2. S.n. Sprijin, participare la efortul cuiva; îndrumare (în împrejurari dificile); asistenta acordata cuiva; ajutorinta. ♢ A fi de (sau a veni, a sta în) ajutor (cuiva) = a fi de folos (cuiva), a-l sprijini. ♦ Drept banesc acordat salariatilor în cazul pierderii temporare a capacitatii de munca. ♦ Sprijin banesc. ♦ (Cu valoare de interjectie) Strigat al celor care se afla în primejdie. – Lat. ajutor, -is, adjutorium.
ajutor, AJUTÓR s., interj. 1. s. asistenta, ocrotire, protectie, sprijin, (livr.) recurs, (înv. si pop.) ajutorinta, (înv. si reg.) ajutorie, sprijoana, (înv.) sprijineala, (turcism înv.) iamac. (I-a multumit pentru ~ul lui.) 2. s. concurs, oficii (pl.), serviciu, sprijin. (Va ofer ~ul meu.) 3. s. concurs, contributie, sprijin. (~ul lui a fost hotarâtor.) 4. s. ocrotire, patronaj, protectie, sprijin, tutela, (rar) tutelaj. (Orfelinatul se bucura de ~ul unei societati.) 5. s. v. mila. 6. s. reazem, sprijin, sprijinitor, (fig.) toiag. (Ea era ~ul batrânetelor lui.) 7. s. v. asistent. 8. s. auxiliar, sprijin. (Documentarea i-a fost un ~ pretios.) 9. interj. sariti! (~!, ma omoara!)
ajutor, ajutór (persoana) s. m., pl. ajutóri
ajutor, ajutór (sprijin, asistenta) s. n., pl. ajutoáre
ajutor, AJUTÓR1 ~i m. Persoana care ajuta pe cineva într-o situatie dificila. /<lat. adjutorium, adjutor, ~is
ajutor, AJUT//ÓR2 ~oáre n. Sustinere materiala sau morala; sprijin; reazem. A da ~. ♢ A da o mâna de ~ a ajuta pe cineva. /<lat. adjutorium, adjutor, ~is
ajutor, ajutór (ajutoáre), s.n. – 1. Sprijin. – 2. Persoana care ajuta, auxiliar. – 3. Loctiitor, adjunct. Mr. ağutor, megl. jutor. Lat. adiūtōrium (Cipariu, Gram., 62; Puscariu 53; Candrea-Dens., 35; REW 173; DAR; Rosetti, I, 162); cf. prov. ajutori. – Der. ajutora, vb., pe care DAR îl considera a fi reprezentant al unui lat. •adiūtŭlāre, si Candrea al lui •adiūtōriāre, ambele fiind de prisos, deoarece vb. se explica prin mijloacele interne ale rom.; ajutori, vb. (a ajuta); ajutorie, s.f. (ajutor, asistenta); ajutorinta, s.f. (ajutor; contributie impusa în Mold., în sec. XVIII, cu caracter tranzitoriu); ajutornic, adj. (milostiv); neajutorat, adj. (lipsit de ajutor).
ajutor, ajutor, ajutoare s.n. (pub.) donatie în haine, alimente, medicamente venita din strainatate, în special dupa Revolutia din decembrie 1989 (Nota: Definitia este preluata din Dictionar de argou al limbii române, Editura Niculescu, 2007)
  Directoare Web © 2009 dictionar.cc