Dictionar Prima pagina | Contact    









   Definitii pentru adunate
hexacoralier, HEXACORALIÉR, hexacoralieri, s.m. (La pl.) Subclasa de celenterate marine, solitare sau adunate în colonii, cu sase tentacule; (si la sg.) animal care face parte din aceasta subclasa. [Pr.: -li-er] – Din fr. hexacoralliaires.
proces, PROCÉS, procese, s.n. 1. Actiune în justitie facuta pentru solutionarea unui diferend între doua parti care sunt în litigiu sau pentru constatarea si sanctionarea calcarii legilor statului; actiune judecatoreasca; totalitatea actelor, documentelor adunate în vederea acestei actiuni. ♢ Expr. A face (sau a intenta) cuiva proces = a chema pe cineva în fata instantelor de judecata, a da pe cineva în judecata. A face procesul (cuiva sau a ceva) = a critica, a ataca (pe cineva sau ceva). A-i face cuiva proces de intentie = a învinui pe cineva de intentii reprobabile pe care nu poti dovedi ca le-a avut. A-si face proces(e) de constiinta = a regreta, a-si reprosa anumite atitudini sau actiuni. ♦ Proces-verbal = înscris (cu caracter oficial) în care se consemneaza un fapt de natura juridica; act cu caracter oficial în care se redau pe scurt discutiile si hotarârile unei adunari constituite. 2. Succesiune de operatii, de stari sau de fenomene prin care se efectueaza o lucrare, se produce o transformare; evolutie, dezvoltare, desfasurare; actiune. ♢ Proces de productie = a) (în teoria marxista) proces social în cadrul caruia oamenii intra în relatii reciproce determinate si actioneaza asupra obiectivului muncii pentru a crea bunuri materiale; b) proces de fabricatie; Proces de fabricatie = totalitatea procedeelor folosite pentru transformarea materiilor prime si a semifabricatelor în produse finite. 3. Maladie (a unui organ sau a întregului organism) în evolutie (sau în regres). [Pl. si: (înv) procesuri] – Var.: (înv) protés s.n.] – Din it. processo, fr. procès, lat. processus.
plivitură, PLIVITÚRĂ, plivituri, s.f. Multime de buruieni plivite si adunate gramada. – Plivi + suf. -tura.
prăşitură, PRĂSITÚRĂ, prasituri, s.f. (Pop.) 1. Prasit1. 2. Ogor prasit2. 3. (Cu sens colectiv) Buruienile si gunoiul adunate de pe un teren care a fost prasit. – Prasi + suf. -tura.
probatoriu, PROBATÓRIU, -IE, probatorii, s.n. adj. 1. S.n. Procedura de culegere a probelor (1) în justitie; totalitatea probelor adunate si prezentate într-un litigiu. 2. Adj. Probator. – Din lat. probatorium.
colecţie, COLÉCŢIE, colectii, s.f. 1. Serie de obiecte de acelasi fel sau de aceeasi categorie, care, adunate si dispuse sistematic, reprezinta o valoare artistica, stiintifica, documentara etc. ♦ Culegere de opere literare sau stiintifice grupate dupa anumite criterii si aparute în cadrul unei edituri. 2. Puroi adunat în interiorul unui tesut bolnav, într-un organ sau într-o cavitate a organismului. [Var.: (înv.) colectiúne s.f.] – Din fr. collection, lat. collectio, -onis.
cineraria, CINERÁRIA s.f. Planta decorativa cu frunze mari si cu flori de diferite culori, adunate în buchete (Cineraria hybrida). [Pr.: -ri-a] – Din lat. cineraria. Cf. fr. c i n é r a i r e.
furcă, FÚRCĂ, furci, s.f. 1. Unealta agricola formata dintr-o prajina de lemn sau de otel terminata cu doi sau trei dinti (încovoiati), folosita pentru strângerea fânului, claditul sirelor, strângerea gunoiului, a baligarului etc. s Expr. Parc-ar fi puse (sau adunate) cu furca, se spune despre lucruri asezate în dezordine, nesortate. ♦ Cantitate de fân cât se poate lua într-o furca (1). 2. (În sintagme) Nume dat unor unelte sau obiecte asemanatoare cu furca (1): a) furca telefonului = partea aparatului de telefon pe care sta receptorul; b) furca pieptului = extremitatea inferioara a sternului, cu cele doua cartilaje costale fixate de el; lingura pieptului, lingurea; c) furca gâtului = extremitatea superioara a sternului, cu cele doua clavicule fixate de el; d) furca putului (sau fântânii) = stâlpul de care se sprijina cumpana; e) furca scrânciobului = stâlpul orizontal de care este fixat scrânciobul; f) furca drumului = raspântie. ♦ (Înv.) Spânzuratoare în forma de furca (1) cu doi dinti. 3. Vergea de lemn la capatul careia se leaga caierul pentru a fi tors. ♢ Expr. A se certa furca = a se certa foarte tare. A da (cuiva) de furca = a face (pe cineva) sa-si bata capul cu chestiuni greu de rezolvat. A avea de furca cu cineva (sau cu ceva) = a avea mult de luptat cu cineva (sau cu ceva), a avea dificultati. (Pop.) A avea stupit la furca = a avea usurinta la vorba, a vorbi mult si cu placere, a avea chef de vorba. 4. Furcarie. 5. Organ al masinii de filat, cu ajutorul caruia se produce torsionarea fibrelor. 6. Fiecare dintre stâlpii grosi de stejar de care se prind cosoroabele si care sustin acoperisul si peretii caselor taranesti din paianta. – Lat. furca.
ciotcă, CIÓTCĂ s.f. (Reg.) 1. Gramada, multime de fiinte adunate laolalta. 2. Buturuga, ciot, radacina de copac. [Var.: cioátca s.f.] – Cf. magh. c s u t k a.
mişină, MÍSINĂ, misine, s.f. 1. (Reg.) Gramada de cereale, de alimente etc. adunate ca provizie; strânsura; multime de bunuri, bogatie, avere. 2. (Reg.) Gaura în pamânt sau musuroi în care îsi depoziteaza unele animale hrana pentru iarna; p. ext. vizuina, cuib; totalitatea animalelor dintr-o vizuina. 3. (Reg.) Multime, adunatura (de fiinte). 4. Mica scobitura pe suprafata dintilor (molari ai) calului si ai altor animale erbivore, care dispare cu vârsta prin roadere si dupa care se recunoaste vârsta animaluiui. [Pl. si: misini. – Var.: mísuna s.f.] – Cf. rus. m â s i n a.
coloană, COLOÁNĂ, coloane, s.f. 1. Stâlp cilindric de marmura, piatra, lemn etc., destinat sa sustina o parte dintr-un edificiu sau sa-l înfrumuseteze. ♦ (Anat.) Coloana vertebrala = totalitatea vertebrelor reunite cap la cap, formând axul de sustinere a scheletului la animalele vertebrate; sira spinarii. 2. (Fiz.) Masa cilindrica a unui fluid, închisa într-un tub sau tâsnind cu putere dintr-o conducta sau dintr-un rezervor. Coloana de mercur. 3. Fiecare dintre sectiunile verticale în care se împarte o pagina tiparita de ziar, revista etc. si care este despartita de celelalte printr-o linie neagra verticala sau printr-un spatiu alb; p. ext. continutul unei astfel de despartituri. ♢ Expr. A pune (pe cineva) pe doua coloane = a demonstra ca cineva a plagiat, expunând, în coloane alaturate, textul plagiatorului si originalul folosit de acesta. ♦ Rubrica într-un formular, registru etc. 4. Sir de cifre asezate unele sub altele într-un tabel, într-o matrice etc. pentru a putea fi adunate. 5. Nume dat mai multor aparate folosite în chimie si în industria chimica, alcatuite dintr-o manta cilindrica verticala de metal, de sticla etc. care contine materiale adsorbante sau talere de forma speciala, materiale filtrante etc. 6. Formatie realizata prin dispunerea în adâncime a unitatilor militare în vederea deplasarii lor. ♦ (Si în sintagma coloana de mars) Grup de oameni, de soldati, de vehicule etc. care se deplaseaza pe acelasi itinerar în siruri paralele. 7. (Cin.; în sintagma) Coloana sonora = ansamblu de sunete (cuvinte, muzica etc.) care însotesc imaginile unui film; pista sonora. – Din fr. colonne.
trece, TRÉCE, trec, vb. III. I. 1. Intranz. A merge fara a se opri, printr-un anumit loc sau prin dreptul cuiva sau a ceva, a strabate un loc fara a se opri, a-si urma drumul, a fi în trecere pe undeva. ♢ Expr. A trecut baba cu colacii = e prea târziu, n-ai prins momentul, ai scapat ocazia. ♦ A merge rânduri-rânduri, formând un convoi, o coloana; a se succeda, a se perinda. ♢ Expr. (Tranz.) A trece în revista = a) a inspecta trupele adunate în acest scop (într-o anumita formatie); b) a lua în consideratie fapte, evenimente în succesiunea si desfasurarea lor. 2. Intranz. A merge într-o anumita directie, spre o anumita tinta, cu un anumit scop. ♦ (Despre ape curgatoare, despre drumuri, sosele etc.) A avea cursul sau traseul prin... 3. Intranz. A se abate din drum pe undeva sau pe la cineva, a face o (scurta) vizita cuiva. 4. Tranz. (Pop.) A ocoli. ♢ Expr. A trece cu vederea = a) a nu lua în seama (pe cineva sau ceva), a nu da importanta cuvenita, a neglija, a omite; b) a nu lua ceva în nume de rau, a nu tine seama de...; a ierta, a uita. 5. Intranz. (Adesea fig.) A depasi, a merge mai departe de..., a lasa în urma. 6. Tranz. A sari, a pasi peste un obstacol, peste o bariera, pentru a ajunge dincolo sau de cealalta parte. ♢ Expr. A trece hopul = a scapa de o greutate, de o primejdie. Nu zi hop pâna nu treci santul = nu te lauda prea devreme cu o izbânda înca nesigura. ♦ A strabate un drum de-a curmezisul; a traversa. ♦ Intranz. A pasi peste cineva sau ceva, calcând în picioare, zdrobind. ♢ Expr. A trece peste cineva = a desconsidera, a dispretui pe cineva. 7. Tranz. A transporta (dincolo de... sau peste...). 8. Tranz. A atinge un corp, un obiect cu o miscare usoara de alunecare pe suprafata lui. ♢ Expr. (Intranz.) A trece cu buretele peste ceva = a da uitarii ceva, a ierta greselile cuiva. 9. Tranz. A petrece prin..., peste..., pe dupa... 10. Intranz. A se duce într-alt loc, a merge dintr-un loc în altul; a schimba un loc cu altul. ♢ Expr. A trece la cineva sau în rândurile cuiva (sau a ceva) ori de partea cuiva = a se ralia la ceva (sau cu cineva). ♦ Fig. (Determinat prin "în cealalta lume", "din lume", "din viata" etc.) A muri. ♦ A schimba o stare cu alta, o lucrare sau o actiune cu alta. 11. Intranz. A ajunge la..., a fi transmis (din mâna în mâna. de la unul la altul, din om în om) pâna la... ♦ Tranz. A da, a transmite ceva. 12. Intranz. A-si îndrepta atentia spre o noua îndeletnicire, spre un nou câmp de activitate; a începe sa se ocupe cu altceva, a se apuca de altceva. ♢ Expr. A trece la fapte = a actiona. 13. Tranz. A introduce, a înregistra, a înscrie (într-un registru, într-o rubrica, într-o clasificare); a repartiza pe cineva undeva. ♦ A înscrie un bun pe numele cuiva. 14. Tranz. A sustine cu succes un examen; a declara reusit, admis; a fi promovat într-o clasa superioara. II. 1. Intranz. si tranz. A parcurge un drum sau un spatiu limitat, îngust. ♢ Expr. A-i trece cuiva printre degete, se spune când cineva lasa sa-i scape ceva, când pierde ceva. Îi trec multi bani prin mâini, se spune când cineva cheltuieste fara socoteala, când risipeste bani multi. ♦ Tranz. A supune unei operatii de filtrare, de cernere, de strecurare. ♦ Intranz. A strabate greu un spatiu îngust, a-si face drum (cu greu) printr-un spatiu îngust; a razbate. ♢ Expr. A trece ca un câine prin apa = a nu se alege (din viata, din scoala etc.) cu nici o experienta, cu nici o învatatura. A trece prin foc si prin apa = a îndura multe nevoi si necazuri, a razbate prin multe greutati. (Tranz.) A trece pe cineva prin toate apele = a ponegri, a calomnia pe cineva. 2. Intranz. Fig. A avea de suferit, de îndurat; a fi supus ia... 3. Intranz. A iesi de partea cealalta (facând o spartura, o taietura, o deschizatura); a strapunge. ♢ Expr. A trece (pe cineva) pe sub ascutisul sabiei (sau sub sabie, sub palos) = a omorî. ♦ (Rar; despre agenti fizici sau chimici; cu determinari introduse prin prep. "prin") A patrunde în întregime prin... 4. Tranz. (Despre anumite stari fiziologice) A cuprinde, a coplesi pe cineva (fara a putea fi oprit). III. 1. Intranz. (Despre unitati de timp) a se scurge, a se desfasura (apropiindu-se de sfârsit). ♢ Expr. Mai trece ce mai trece... = dupa o bucata de vreme..., dupa un timp (nu prea lung). Nu e timpul trecut (sau vremea trecuta) = nu e prea târziu, mai e timp. ♦ Refl. A lua sfârsit: a nu mai fi actual. 2. Intranz. A disparea, a pieri (dupa o bucata de vreme). ♦ (Despre suferinte, necazuri, boli etc.) A înceta sa mai existe, sa se mai faca simtit sa mai actioneze. 3. Tranz. A petrece un timp, o epoca din viata. ♢ Expr. A-si trece vremea = a-si folosi vremea fara rost. A-si trece din vreme = a-si petrece timpul mai usor, mai repede. ♦ Refl. (Înv.) A se întâmpla, a se petrece. 4. Intranz. A depasi o anumita vârsta, o anumita limita de timp. 5. Refl. A-si pierde vigoarea, fragezimea tineretii; a îmbatrâni. ♦ (Despre fructe) A fi prea copt. ♦ (Despre plante) A se vesteji, a se stinge. 6. Refl. (Despre anumite materiale) A se consuma. IV. Intranz. A fi mai mare sau mai mult decât o anumita marime, valoare, cantitate; a depasi. ♢ Expr. Treaca de la mine (sau de la tine etc.), se spune când se face o concesie. ♦ A ajunge pâna dincolo de... ♦ Tranz. (Înv. si reg.) A depasi limita obisnuita, normala. ♢ Expr. (Refl.; pop.) A se trece din pahare (sau din baut) = a bea prea mult; a se ameti de bautura. (Refl.) A se trece cu firea = a lua lucrurile prea în serios; a se emotiona. A trece masura = a exagera. V. 1. Refl. (Pop.: în forma negativa) A nu putea fi luat în seama; a nu avea crezare, a nu avea trecere. ♦ Tranz. A nu ierta, a nu îngadui. 2. Intranz. A fi considerat..., a fi luat drept... 3. Intranz. (Rar) A se transforma, a se preface în... – Lat. traicere.
recoltă, RECÓLTĂ, recolte, s.f. 1. Cantitate de cereale sau de alte roade adunate într-o anumita perioada; rod. ♦ Fig. Rezultat al unei munci, rod (satisfacator) al unei activitati depuse. 2. Operatie de strângere a roadelor produse de plantele agricole; recoltare, culegere; cules. ♦ Epoca, timpul recoltarii. – Din fr. récolte.
răzuitor, RĂZUITÓR, -OÁRE, (1) razuitoare, s.n. (2, 3) razuitori, s.f. 1. S.n. Unealta folosita la razuirea lemnului sau a unor piese de metal. 2. S.f. Razatoare. 3. S.f. Unealta cu care se razuiesc diferite obiecte (pentru a le curata). ♦ Masina cu care se îndeparteaza radiculele de pe bobul de orez încoltit. ♦ Unealta în forma de târnacop mic sau de sapa cu care se curata noroiul, gheata etc. adunate între sinele si contrasinele unui pasaj de nivel. [Pr.: -zu-i-] – Razui + suf. -itor.
sticlărie, STICLĂRÍE, sticlarii, s.f. 1. Obiecte fabricate din sticla (I); obiecte de sticla adunate la un loc. 2. Fabrica sau atelier în care se fac obiecte de sticla (I). ♦ Magazin sau sectie într-un magazin unde se vând obiecte de sticla (I). – Sticla + suf. -arie.
colecţie, COLÉCŢIE s. f. 1. serie de obiecte de acelasi fel, o valoare documentara, artistica etc., adunate si dispuse sistematic. 2. culegere (de opere literare si stiintifice). ♢ totalitatea publicatiilor unor biblioteci. 3. puroi colectat într-un tesut bolnav. (< fr. collection, lat. collectio)
fructărie, FRUCTĂRÍ//E ~i f. rar Loc unde sunt adunate multe fructe; depozit de fructe. /fruct + suf. ~arie
comând, COMÂND ~uri n. pop. 1) v. COMÂNDARE. 2) Totalitate a celor adunate si pastrate de batrâni pentru înmormântare. /v. a comânda
cineraria, CINERÁRIA f. 1) Planta erbacee ornamentala, cu frunze mari si cu flori divers colorate, adunate în capitule mari. 2) Floare a acestei plante. [G.-D. cinerariei; Sil. -ri-a] /<lat. cinéraria
broscărie, BROSCĂRÍ//E ~i f. Loc unde sunt adunate multe broaste. [Art. broscaria; G.-D. broscariei; Sil. -ri-e] /broasca + suf. ~arie
păiş, PĂÍS ~uri n. 1) Iarba cu tulpina de tip pai, având frunze liniare, de obicei cu marginile rasucite, si inflorescenta în forma de panicul, care creste, mai ales, prin locuri umede. 2) Loc unde sunt adunate multe paie. 3) Multime de paie. /pai + suf. ~is
ploşniţărie, PLOSNIŢĂRÍ//E ~i f. rar Loc unde sunt adunate multe plosnite; cuib de plosnite. /plosnita + suf. ~arie
pot, POT ~uri n. Suma obtinuta la jocul de carti din mizele adunate în cadrul unui tur. /<fr. pot
prăşitură, PRĂSITÚR//Ă ~i f. 1) v. A PRĂSI. 2) Teren prasit. 3) Buruieni adunate de pe un teren prasit. /a prasi + suf. ~tura
recoltă, RECÓLT//Ă ~e f. 1) Cantitate de cereale sau de alte produse (fructe, legume etc.) adunate într-o anumita perioada; roada strânsa. A strânge ~a câmpului. 2) rar Operatia de a recolta. Perioada ~ei. 3) fig. Rezultat (bun) al unei activitati sau stari de lucru. [G.-D. recoltei] /<fr. récolte
spuză, SPÚZ//Ă ~e f. 1) Cenusa fierbinte, alburie si fina, care se formeaza pe suprafata jaraticului, acoperindu-l. 2) pop. Grup de bubulite ce apar pe buze sau în jurul gurii. 3) fig. Cantitate mare de elemente, adunate la un loc. ♢ Câta pulbere si ~ multime mare. [G.-D. spuzei] /<lat. spudia
stol, STOL ~uri n. 1) Multime de pasari zburatoare din aceeasi specie, adunate împreuna. ~ de vrabii. ♢ În ~ uri a) rânduri-rânduri; b) în gramezi. 2) Grup numeros si neorganizat de persoane. 3) fig. Multime, gramada de lucruri de acelasi fel. /<ngr. stólos
tezaur, TEZÁUR ~e n. 1) Cantitate mare de monede, pietre scumpe, metale pretioase sau de obiecte de pret adunate împreuna. 2) Totalitate de bani sau de obiecte pretioase ascunse de mult timp (în pamânt) si descoperite întâmplator; comoara. 3) Ansamblu de mijloace financiare efective care se afla în depozitul unei banci de emisie. 4) Loc unde se pastreaza finantele statului sau ale unei banci; vistierie. 5) fig. Lucru sau fiinta pretioasa si draga; comoara. 6) Patrimoniu spiritual al unei societati sau al unei epoci acumulat pe parcursul istoriei de o anumita comunitate de oameni. 7) Opera culturala de mare valoare si de proportii deosebite (enciclopedie sau dictionar). [Sil. -za-ur] /<lat. thesaurus
viespărie, VIESPĂRÍ//E ~i f. Loc unde sunt adunate multe viespi. /viespe + suf. ~arie
album, ALBÚM s.n. 1. Caiet sau volum special legat, în care se pastreaza fotografii, vederi etc. sau unde sunt adunate o serie de fotografii, desene, marci etc. dupa o anumita tema. V. catalog. ♦ Lista de nume. 2. Caiet în care se scriu versuri (originale), maxime etc. [Pl. -me, -muri. / < fr. album, cf. lat. album – alb].
reporta, REPORTÁ vb. I. tr. A face un report; a trece pe pagina urmatoare totalul sumelor adunate de pe o pagina a unui registru. [< fr. reporter].
cazier, CAZIÉR s.n. 1. Cazier judiciar = fisa cuprinzând totalitatea datelor adunate de justitie referitor la antecedentele judiciare ale unui individ. 2. Mobila compartimentata unde se pastreaza acte, dosare etc. 3. (Poligr.) Dulapior în care se pastreaza casetele cu litere. [Pron. -zi-er. / < fr. casier].
cineraria, CINERÁRIA s.f. Planta ornamentala din familia compozeelor, cu frunze mari si flori de diferite culori adunate în buchete. [Pron. -ri-a. / < it. cineraria].
dosar, DOSÁR s.n. Totalitatea actelor scrise (adesea adunate la un loc) privitoare la o afacere, la o persoana etc.; învelitoare, coperta de carton în care se pastreaza aceste acte. [Dupa fr. dossier].
spicar, spicár s.n. sg. (reg.) partea din vârful stogului alcatuita din ramasite de spice, adunate cu grebla.
recoltă, RECÓLTĂ s.f. 1. Strângere a roadelor pamântului; recoltare, cules. ♦ Epoca, timpul recoltarii. 2. Produsele agricole culese într-o anumita perioada; rod. ♦ (Fig.) Rezultatul unei culegeri; bunuri adunate. [< fr. récolte, cf. it. ricolta].
sală, SÁLĂ s.f. 1. Încapere mare destinata spectacolelor, unor manifestari sportive etc. ♦ Totalitatea persoanelor adunate într-o sala (1). 2. Încapere mare într-un apartament; antreu, vestibul. 3. Coridor. [< fr. salle, cf. germ. Saal].
muzicorama, MUZICORÁMA s. f. grupaj de emisiuni radiofonice sau de televiziune în care sunt adunate noutati muzicale (din repertoriul de muzica usoara. (< muzica + -orama)
sală, SÁLĂ s. f. 1. încapere mare destinata spectacolelor, unor manifestari sportive etc. ♢ totalitatea persoanelor adunate într-o sala (1). 2. încapere mare într-un apartament; antreu, vestibul. 3. coridor. (< fr. salle, it. salla)
nesortat, NESORTÁT adj. v. FURCĂ (1). Unealta agricola formata dintr-o prajina de lemn sau de otel terminata cu doi sau trei dinti (încovoiati), folosita pentru strângerea fânului, claditul sirelor, strângerea gunoiului, a baligarului etc. s Expr. Parc-ar fi puse (sau adunate) cu furca, se spune despre lucruri asezate în dezordine, nesortate. [DEX '98]
  Directoare Web © 2009 dictionar.cc