Dictionar Prima pagina | Contact    









   Definitii pentru a starui
bărăni, BĂRĂNÍ, baranesc, vb. IV. Intranz. (Reg.) A starui, a insista. – Et. nec.
cap, CAP1, (I, III) capete, s.n., (II) capi, s.m. I. S.n. 1. Extremitatea superioara a corpului omenesc sau cea anterioara a animalelor, unde se afla creierul, principalele organe de simt si orificiul bucal. ♢ Loc. adv. Din cap pâna-n picioare = de sus pâna jos, în întregime, cu desavârsire. Cu noaptea-n cap = dis-de-dimineata. (Pâna) peste cap = extrem de..., exagerat de... Cu un cap mai sus = (cu mult) mai sus, mai destept, mai reusit, mai bine. Cu capul plecat = rusinat, umilit, învins. Pe dupa cap = pe dupa gât, la ceafa. ♢ Loc. adj. (Fam.) Batut (sau cazut) în cap = tâmpit, prost. ♢ Expr. A se da peste cap = a face tumbe; a depune eforturi deosebite pentru a realiza ceva, a face imposibilul. A da (pe cineva) peste cap = a trânti (pe cineva) la pamânt; a da jos dintr-o situatie, a doborî, a învinge. A da peste cap (paharul, bautura etc.) = a înghiti dintr-o data continutul unui pahar, al unei cani etc. A da (ceva) peste cap = a) a schimba cu totul ordinea lucrurilor, a ideilor, a unui program stabilit etc.; b) a lucra repede, superficial, de mântuiala. A scoate capul în lume = a iesi între oameni, în societate. A nu-si (mai) vedea capul de... sau a nu sti unde-i sta sau unde-i este capul = a nu sti ce sa mai faca, a fi coplesit de... A-si pierde capul = a se zapaci. A nu mai avea unde sa-si puna capul = a ajunge fara adapost, pe drumuri, sarac. A da din cap = a clatina capul (în semn de aprobare, de refuz etc.). A da (cuiva) la cap = a lovi; a omorî; a ataca cu violenta pe cineva; a distruge (cu vorba sau cu scrisul). A umbla cu capul în traista = a fi distrat, neatent. A se da cu capul de toti peretii (sau de pereti) = a fi cuprins de desperare sau de necaz, a regreta o greseala facuta. A-si lua (sau a apuca) lumea în cap = a pleca departe, parasindu-si casa, locul de origine si ratacind prin lume. A-si pleca capul = a se simti rusinat, umilit; a se da învins, a se supune. Vai (sau haram) de capul lui = vai de el. A cadea (sau a veni, a se sparge etc.) pe (sau de, în) capul cuiva (o situatie neplacuta, un necaz etc.) = a veni asupra cuiva tot felul de neplaceri si necazuri, a-l lovi o nenorocire. A cadea pe capul cuiva = a sosi pe neasteptate la cineva (creându-i neplaceri, deranj). A sta (sau a sedea, a se tine) de capul cuiva sau a se pune pe capul cuiva = a starui fara încetare pe lânga cineva. A sedea (sau a sta) pe capul cuiva = a sta pe lânga sau la cineva (creându-i neplaceri, plictisindu-l etc.). A se duce de pe capul cuiva = a lasa pe cineva în pace. (Reg.) A nu sti (sau a nu avea) ce-si face capului = a nu mai sti ce sa faca pentru a iesi dintr-o situatie grea. ♢ Cap de familie = barbatul care reprezinta puterea familiala si parinteasca; p. gener. orice persoana care procura mijloacele necesare traiului unei familii si o reprezinta juridic. ♢ Cap de expresie = portret în care artistul face un studiu amanuntit al expresiei unui sentiment pe trasaturile chipului omenesc. ♦ (La fotbal) Lovire a mingii cu capul ♦ Cap de bour = nume sub care sunt cunoscute primele serii de marci postale românesti, având pe ele capul unui bour. ♦ Parte a monedei care are imprimat un chip. ♦ Parul capului. 2. Capatâi; capatâiul patului. 3. Individ, ins, cap. Câte 5 lei de cap. ♢ Expr. Pe capete = care mai de care, în numar foarte mare, pe întrecute. Câte capete, atâtea pareri, exprima o mare divergenta de opinii. 4. Minte, gândire, judecata; memorie. ♢ Loc. adj. si adv. Cu cap = (în mod) inteligent, destept. Fara cap = (în mod) necugetat. ♢ Loc. adj. Cu scaun la cap = cu judecata dreapta; cuminte. ♢ Expr. A fi bun (sau usor) la (sau de) cap sau a avea cap usor = a fi destept. A fi greu (sau tare) de cap sau a avea cap greu = a pricepe cu greutate; a fi prost. A nu(-i) intra (cuiva) în cap = a nu putea pricepe (ceva). A-i iesi (cuiva ceva) din cap = a nu-i mai sta gândul la...; a uita. A nu-i mai iesi (cuiva ceva) din cap = a-l stapâni mereu (acelasi gând), a nu putea uita. A-i sta capul la... = a se gândi la... A-si bate (sau a-si framânta, a-si sparge, a-si sfarâma etc.) capul = a se gândi, a se stradui spre a solutiona o problema. A-i deschide (cuiva) capul = a face (pe cineva) sa înteleaga ceva, a lamuri (pe cineva). A fi (sau a ramâne, a umbla etc.) de capul sau = a fi (sau a ramâne etc.) liber, independent, nesupravegheat, A face (ceva) din (sau de) capul sau = a face (ceva) fara a se consulta cu altcineva. A întoarce (sau a suci, a învârti) capul cuiva = a face pe cineva sa-si piarda dreapta judecata; a zapaci; a face pe cineva sa se îndragosteasca. A nu avea cap sa... = a nu avea posibilitatea sa..., a nu putea sa... ♦ (Jur.) Cap de acuzare = motiv pe care se întemeiaza acuzarea. 5. (Înv.) Viata. A plati cu capul. ♦ (Astazi în expr.) Odata cu capul sau în ruptul capului = cu nici un pret, niciodata. A-si face de cap = a face ceva ce poate sa-i primejduiasca viata; a face nebunii. 6. Compuse: a) (Entom.) cap-de-mort sau capul-lui-Adam = striga; b) (Bot.) cap-de-cocos = dulcisor; capul-sarpelui = planta erbacee acoperita cu peri aspri si cu flori rosii ca sângele, dispuse în spice simple (Echium rubrum); c) capul-balaurului = o parte a constelatiei balaurului. II. S.m. Capetenie, sef, conducator. ♦ Initiator. III. S.n. 1. Vârf (al unui obiect). ♦ Extremitate proeminenta a unui dispozitiv, instrument etc. sau a unui element dintr-un sistem. ♦ Obiect, mecanism sau dispozitiv asemanator cu un cap1 (I 1), folosit în diverse scopuri tehnice. 2. Partea extrema cu care începe sau sfârseste ceva. ♢ Cap de pod = loc aflat pe teritoriul inamic, dincolo de un curs de apa, de un defileu etc.; p. ext. fortele armate care ocupa acest loc cu scopul de a asigura trecerea grosului trupelor si a mijloacelor de lupta. ♢ Loc. adv. Cap la (sau în) cap = cu partile extreme alaturate. ♢ Expr. Cap de tara = margine de tara; hotar. Nu-i (un) cap de tara = nu-i nimic grav, nici o nenorocire. A sta (sau a sedea, a se ridica) în capul oaselor = a se ridica stând în pat, a sta în sezut. 3. Partea de dinainte; început, frunte. În capul coloanei. ♢ Cap de an (sau de saptamâna, de iarna etc.) = începutul unui an (sau al unei saptamâni etc.) Cap de coloana = cel sau cei care stau în fruntea coloanei. Cap de afis (sau cap de lista) = primul nume dintr-o lista de persoane afisate în ordinea valorii lor. ♢ Loc. adv. În cap de noapte sau în capul noptii = dupa ce s-a întunecat bine. Din (sau de la) cap = de la început; de la începutul rândului. Din capul locului = înainte de a începe ceva; de la început. ♦ Partea principala, mai aleasa (a unui lucru). ♢ Expr. Capul mesei = locul de onoare la masa. 4. Partea de jos sau dindarat a unui lucru; capat; (cu sens temporal) sfârsit. ♢ Expr. A o scoate la cap = a sfârsi (cu bine). A-i da de cap = a rezolva; a învinge, a razbi. În cap = (dupa numerale) exact, întocmai. 5. Bucatica rupta dintr-un obiect; p. ext. lucru de mica importanta. ♢ Expr. Nici un cap de ata = absolut nimic. Pâna la un cap de ata = tot. 6. (În sintagma) Cap magnetic = transductor electromagnetic care transforma variatiile unui semnal electric în variatii de flux magnetic sau invers, folosit pentru operatii de înregistrare, redare si stergere la magnetofoane. – Lat. caput, (II) dupa fr. chef < lat. caput).
câră, CẤRĂ s.f. (Pop.; în expr.) A se tine de câra cuiva = a starui pe lânga cineva, a depune insistente pentru a determina pe cineva sa faca un lucru. A fi în câra cu cineva = a fi în cearta, în dusmanie cu cineva. – Din cârâi (derivat regresiv).
cere, CÉRE, cer, vb. III. Tranz. 1. A se adresa cuiva pentru a obtine ceva, pentru a-l convinge sa-ti îndeplineasca o dorinta. ♢ Expr. A cere voie sa... = a starui (pe lânga cineva), a ruga (pe cineva) pentru a obtine permisiunea sa... 2. A face unei fete propuneri de casatorie; a peti. 3. A cersi. 4. A pretinde ceva în baza unui drept; a reclama, a revendica. ♢ Expr. A cere (cuiva) socoteala (sau cont, înv., seama) = a pretinde de la cineva lamuriri, satisfactie etc. (în urma unei jigniri, a unei fapte reprobabile etc.); a trage la raspundere (pe cineva). ♦ A pretinde. 5. A impune; a face sa fie necesar. 6. A dori, a pofti; a voi. ♦ Refl. A avea cautare, a fi solicitat. – Lat. quaerere.
cihăi, CIHĂI, cihaiesc, vb. IV. Tranz. (Reg.) A starui foarte mult pe lânga cineva sa faca ceva, a plictisi pe cineva cu staruintele. [Var.: cehai vb. IV] – Cf. Magh. c s a h o l n i.
implora, IMPLORÁ, implór, vb. I. Tranz. A ruga pe cineva staruitor, cu desperare (si cu umilinta). – Din fr. implorer, lat. implorare.
insista, INSISTÁ, insíst, vb. I. Intranz. A starui, a persista, a persevera într-o actiune; spec. a se ruga insistent pentru ceva. ♦ A scoate în evidenta, în relief; a accentua, a sublinia, a reliefa. – Din fr. insister, lat. insistere.
intercede, INTERCÉDE, intercéd, vb. III. Intranz. (Rar) A interveni, a starui pe lânga cineva în favoarea cuiva. [Var.: intercedá vb. I] – Din fr. intercéder.
interveni, INTERVENÍ, intervín, vb. IV. Intranz. 1. A veni între..., a veni la mijloc, a intra în actiune; spec. a lua cuvântul, a intra în vorba. ♦ A se amesteca spre a mijloci o împacare, o întelegere etc., a face un demers în favoarea cuiva sau pentru ceva; a starui pe lânga o persoana influenta spre a obtine ceva în favoarea cuiva sau a sa. 2. A se ivi, a surveni, a se întâmpla. A interveni o schimbare. – Din fr. intervenir, lat. intervenire.
încăpăţâna, ÎNCĂPĂŢÂNÁ, încapatânez, vb. I. Refl. A starui cu îndârjire într-o comportare voluntara, fara a tine seama de împrejurari; a se îndaratnici. ♦ (În sens favorabil) A se ambitiona într-o atitudine, pentru o idee etc. [Var.: (reg.) încapatiná vb. I] – În + capatâna.
îndărătnici, ÎNDĂRĂTNICÍ, îndaratnicesc, vb. IV. Refl. A starui cu încapatânare într-o atitudine; a se încapatâna; p. ext. a persevera. – Din îndaratnic.
îndemn, ÎNDÉMN, îndemnuri, s.n. Faptul de a îndemna. ♦ Ceea ce stimuleaza la o actiune; imbold, impuls, stimulent. ♢ Loc. prep. Din (sau la, prin) îndemnul = îndemnat fiind de..., la staruinta... – Din îndemna (derivat regresiv).
întinde, ÎNTÍNDE, întínd, vb. III. I. 1. Tranz. si intranz. A îndrepta, a desfasura, tragând de unul sau de ambele capete un lucru care poate fi strâns, încolacit, înfasurat. ♢ Expr. A întinde (cuiva) o cursa (sau latul, un lat) = a întinde o cursa, un lat pentru a prinde un animal; fig. a pregati cuiva o capcana. A întinde la jug = a munci din greu. ♦ Refl. (Despre obiecte de îmbracaminte) A se largi sau a se lungi, deformându-se. ♦ Refl. (Despre unele lichide) A curge ca o dâra vâscoasa, din cauza alterarii. 2. Tranz. A lungi, tragând de capete, un lucru elastic. 3. Tranz. A lungi mâna, bratul etc. (într-o directie oarecare). ♢ Expr. A întinde mâna (sau o mâna) = a face un gest cu bratul pentru: a) a indica ceva; b) a cere de pomana. A întinde (cuiva) mâna (sau mâinile) = a) a îndrepta bratul catre o persoana pentru a-i strânge mâna în semn de salut; b) fig. a veni în ajutorul cuiva. A întinde pasul = a merge cu pasi mari si grabiti. A o întinde (la drum) = a pleca repede, în graba (la drum); a o sterge. 4. Refl. A-si destinde corpul, membrele (din cauza oboselii, a plictiselii etc.). ♦ A se înalta în vârful picioarelor ridicând bratele pentru a atinge un lucru asezat mai sus decât nivelul corpului. ♢ Expr. A se întinde dupa ceva = a fi lipsit de ceva; a avea mare nevoie de ceva si a nu avea mijloacele necesare pentru a-l obtine. ♦ Fig. A se încumeta, a îndrazni; a se obraznici. 5. Refl. A se culca, a se lungi pentru a se relaxa ori pentru a dormi. ♢ Expr. A se întinde mai mult decât îi e plapuma = a se lansa în actiuni, în cheltuieli care îi depasesc posibilitatile. (Refl. recipr.) A se întinde cu cineva = a avea relatii sexuale, a se culca cu cineva. (Tranz.) A întinde pe cineva la pamânt = a doborî pe cineva la pamânt. 6. Tranz. A înmâna, a da. 7. Tranz. A îndrepta, a tinti (o arma) spre... 8. Tranz. Fig. A trage în toate partile de cineva, a hartui. II. 1. Tranz. A desface, a desfasura pe toata suprafata, lungimea etc. un obiect strâns, împaturit. ♢ Expr. A întinde masa (sau masa) = a asterne masa pentru mâncare; a da o masa (cu oaspeti multi). ♦ A etala (o marfa). ♦ A aseza o pasta, un aluat etc. pe o suprafata mai mare, subtiind-o, nivelând-o. 2. Refl. A ocupa un spatiu (întins); a se extinde. ♢ Expr. A se întinde ca o pomana tiganeasca = a se desfasura, a se extinde pe un spatiu mai mare decât ar fi necesar; a dura prea mult în timp. ♦ (Despre grupuri de oameni) A se desfasura (într-o directie), a se extinde. ♢ Expr. (Tranz.) A întinde hora = a forma o hora. ♦ (Despre suprafete, teritorii etc.) A ajunge pâna la..., a se delimita. ♦ (Despre plante) A se raspândi; a se înmulti. 3. Tranz. Fig. A mari, a spori o putere, o stapânire. ♦ Refl. (Despre idei, zvonuri; despre boli, epidemii) A se raspândi, a se extinde. ♢ Expr. (Tranz.) A întinde vorba = a divulga un lucru care ti-a fost încredintat ca un secret. ♦ Refl. (Despre actiuni, miscari sociale) A se dezvolta, a lua proportii. 4. Refl. A se prelungi în timp; a dura, a dainui. ♢ Expr. A se întinde la vorba sau (tranz.) a o întinde la vorba = a se porni la vorba, a se pune la taifas; a lungi vorba. ♦ A insista, a starui asupra... [Perf. s. întinsei, part. întins] – Lat. intendere.
vârî, VÂRÎ́, vâr, vb. IV. 1. Tranz. A baga, a introduce. ♢ Expr. A-i vârî cuiva (ceva) pe gât = a sili pe cineva sa accepte un lucru împotriva vointei, interesului sau placerii sale. A-i vârî cuiva (ceva) în cap = a) a face pe cineva sa priceapa bine un lucru; b) a face pe cineva sa creada ceea ce nu este adevarat; c) a sugera cuiva ceva. A-si vârî nasul în ceva (sau undeva, în toate) sau a-si vârî nasul unde nu-i fierbe oala = a se amesteca, a interveni (inoportun) în ceva (sau undeva, în toate) sau în lucruri care nu-l privesc. A-si vârî (sau a-i vârî cuiva) mintile în cap = a-si da bine seama (sau a face sa-si dea seama) de urmarile faptelor sale; a se cuminti sau a se face sa se cuminteasca. A vârî vrajba (sau zâzanie, intriga etc.) = a provoca (cu intentie) neintelegeri, ura, intrigi; a învrajbi. ♦ A înfige, a împlânta. ♦ A investi bani, capital. 2. Tranz. A face (pe cineva) sa intre undeva (de bunavoie sau fortat). ♢ Expr. A vârî pe cineva (de viu) în groapa (sau în mormânt, în pamânt) = a) a pricinui moartea cuiva, a omorî pe cineva cu zile; b) a cauza cuiva suparari foarte mari. A vârî (pe cineva) în boala (sau în toate bolile, în sperieti, în toti sperietii, în groaza, în racori) = a speria tare (pe cineva); a îngrozi, a înspaimânta, a înfricosa. A vârî (pe cineva) la închisoare (sau la puscarie) = a face sa fie închis, întemnitat. 3. Refl. A intra, a se baga în... ♢ Expr. A se vârî sub pielea cuiva = a câstiga (prin mijloace nepermise) încrederea, protectia sau dragostea cuiva. ♦ Tranz. A face ca cineva sa fie angajat sau a angaja într-un serviciu. ♦ A se înghesui. ♢ Expr. A se vârî în sufletul cuiva = a plictisi pe cineva, manifestând un interes sau o simpatie prea staruitoare, prea insistenta, agasanta. ♦ A se amesteca între altii (intervenind într-un sens oarecare). – Din sl. vreti.
voi, VOÍ2, voiesc, vb. IV. Tranz. 1. A fi hotarât, a fi decis sa...; a avea de gând sa..., a intentiona, a vrea. ♦ Intranz. (La imperativ) A avea vointa neclintita, a starui într-o actiune. 2. A fi de acord, a consimti, a primi. [Prez. ind. si: voi] – Probabil din voie (derivat regresiv). – Cf. sl. v o l i t i.
pluti, PLUTÍ, plutesc, vb. IV. Intranz. 1. (Despre corpuri) A se mentine la suprafata unui lichid prin cufundare partiala în volumul acestuia; a aluneca, a se deplasa pe suprafata unui lichid. ♦ (Despre mâncaruri) A fi înecat în grasime sau sos. 2. (Despre pasari, insecte etc.) A se mentine sau a se misca lin în aer sau într-un fluid fara interventia unei actiuni din exterior. ♢ Expr. A pluti în aer = a) (despre un fenomen sau un eveniment) a fi gata sa se dezlantuie, a presimti aparitia; b) (despre o afirmatie, o situatie etc.) a nu se sprijini pe realitate. ♦ (Despre corpuri ceresti; adesea fig.) A se misca pe bolta cereasca. ♦ (Despre sunete si mirosuri) A strabate prin aer, a se împrastia, a se raspândi. 3. (Adesea fig.) A se mentine sau a se misca lin într-un spatiu sau într-un mediu real sau imaginar. ♦ Fig. A dainui, a starui, a predomina. – Din pluta1.
roade, ROÁDE, rod, vb. III. 1. Tranz. si intranz. A rupe cu dintii farâme dintr-un obiect tare (pentru a mânca). ♢ Expr. (Tranz.) A roade (cuiva) urechile = a) a mânca foarte mult, pagubind pe cineva; b) a plictisi (pe cineva) repetând(u-i) mereu acelasi lucru, a-i împuia capul cuiva. 2. Tranz. Fig. (Despre gânduri, sentimente etc.) A chinui, a consuma, a tortura. 3. Tranz. (Reg.) A morfoli ceva în gura. 4. Tranz. si refl. A (se) distruge printr-o actiune lenta si îndelungata de macinare, de frecare; a (se) toci, a (se) uza printr-o întrebuintare îndelungata. ♢ Expr. (tranz.) A roade cuiva pragul = a vizita pe cineva prea des, prea staruitor. ♦ Tranz. (Despre corpuri tari, aspre, venite în contact cu pielea) A freca pielea (provocând rani). 5. Refl. Fig. (Rar) A se ciopli, a se slefui; a capata maniere, a se civiliza. – Lat. rodere.
persevera, PERSEVERÁ, perseverez, vb. I. Intranz. A ramâne ferm si constant la o idee, la un sentiment, la o atitudine; a starui cu rabdare si cu convingere într-o actiune. – Din fr. persévérer, lat. perseverare.
persista, PERSISTÁ, persíst, vb. I. Intranz. 1. A ramâne neclintit în hotarârile, în atitudinile, în sentimentele etc. sale; a starui în continuare. 2. A continua sa existe, sa fie, sa se mentina; a se mentine, a dura, a dainui. – Din fr. persister.
pistona, PISTONÁ, pistonez, vb. I. Tranz. 1. A extrage titei (dintr-o sonda) sau alt lichid cu ajutorul unui piston special. 2. Fig. (Fam.) A starui, a insista pe lânga cineva pentru a obtine ceva. – Din fr. pistonner.
pompa, POMPÁ, pompez, vb. I. Tranz. A împinge sau a aspira un fluid cu ajutorul unei pompe1. ♢ Expr. A pompa (de undeva) bani = a obtine, a stoarce (de undeva) bani fara încetare. ♦ Fig. (Fam.) A starui, a interveni cu insistenta pe lânga cineva pentru a obtine un avantaj, o favoare etc. – Din fr. pomper.
ciocan, CIOCÁN1, ciocane, s.n. 1. Unealta formata dintr-un corp de metal, de lemn, de cauciuc dur etc., de forme si dimensiuni variate, prevazuta cu un mâner, folosita, manual sau mecanic, la batut sau la prelucrat materiale rezistente. ♢ Expr. A fi între ciocan si nicovala = a fi într-o situatie critica (din care nu exista posibilitate de iesire). A sta ciocan pe (sau de) capul cuiva = a starui întruna pe lânga cineva; a-l plictisi cu insistentele. 2. Nume dat unor obiecte sau instrumente asemanatoare ca forma cu ciocanul (1). ♦ Unealta folosita la lipirea cu cositor a unor metale. ♦ Spec. (Sport) Instrument de aruncat, format dintr-o bila de metal prinsa de o coarda de sârma terminata cu un mâner; p.ext. proba sportiva de atletism practicata cu acest instrument. ♦ Spec. Fiecare dintre cele doua betisoare ale tambalului, ale xilofonului etc. ♦ Spec. Fiecare dintre fusele vârtelnitei. 3. Unul dintre cele trei oscioare care alcatuiesc urechea medie. 4. (În sintagma) Ciocan de foc = bombardament de artilerie intens si de scurta durata. – Din sl. čekanŭ.
obseda, OBSEDÁ, obsedez, vb. I. Tranz. (Despre imagini, idei, sentimente etc.) A urmari, a preocupa intens si permanent pe cineva, a starui în mintea cuiva; a persecuta, a chinui. – Din fr. obséder.
ostinato, OSTINÁTO s.n. (Muz.) Procedeu care consta în revenirea staruitoare a unui motiv melodic sau ritmic, însotit de fiecare data de alte motive. – Cuv. it.
stăruinţă, STĂRUÍNŢĂ, staruinte, s.f. 1. Faptul de a starui (1); rugaminte, cerere repetata si insistenta; insistenta, staruire, staruiala. ♢ Loc. adv. Cu staruinta = în mod insistent. 2. Perseverenta, tenacitate, (într-o actiune, într-un sentiment etc.). ♦ Silinta, straduinta într-o actiune. – Starui + suf. -inta.
interveni, INTERVENÍ vb. intr. 1. a lua parte la ceva, a intra în actiune; a intra în vorba. ♢ a face o mediatie, un dermes în favoarea cuiva; (peior.) a starui pe lânga o persoana influenta spre a obtine ceva în favoarea cuiva. 2. a se întâmpla, a surveni, a se ivi. (< fr. intervenir, lat. intervenire)
lumânare, LUMÂNÁRE, lumânari, s.f. 1. Obiect de luminat în forma de cilindru subtire, facut din ceara sau din alta materie grasa solidificata, având la mijloc un fitil de material textil, care, aprins, arde cu flacara, producând lumina. ♢ Loc. adv. si adj. (Drept) ca lumânarea = foarte drept. La lumânare = la lumina lumânarii. ♢ Expr. A cauta (pe cineva sau ceva) cu lumânarea = a cauta (pe cineva sau ceva) cu multa staruinta. A tine (cuiva) lumânarea = a veghea pe cineva în momentul mortii (tinându-i lumânarea aprinsa). 2. (Înv.) Unitate de masura conventionala pentru intensitatea luminii, aproximativ egala cu o candela. 3. Planta erbacee cu flori galbui, dispuse într-un spic lung (Verbascum phlomoides). – Lat. luminaria.
lipcă, LÍPCĂ adv. (Reg.; în expr.) A sta (sau a sedea etc.) lipca (undeva) = a sta undeva neclintit, a nu se misca (dintr-un loc), stingherind pe cineva. A sta lipca pe capul cuiva = a starui mult pe lânga cineva. A se tine lipca de cineva = a însoti pe cineva peste tot (stingherindu-l cu prezenta sa). A umbla lipca dupa ceva = a cauta sa obtina ceva cu orice pret; a dori ceva foarte mult. – Din ucr. lypkyj "lipicios".
mânecă, MẤNECĂ, mâneci, s.f. 1. Parte a îmbracamintei care acopera bratul (în întregime sau în parte). ♢ Expr. A trage (pe cineva) de mâneca = a) a insista, a starui (pe lânga cineva) pentru a obtine ceva; b) a atrage atentia (cuiva) ca minte sau exagereaza. A (nu) se lasa tras de mâneca = a (nu) se lasa prea mult rugat. A o baga pe mâneca = a se speria (de consecintele unei fapte savârsite); a o sfecli. A scoate din mâneca = a inventa la repezeala o explicatie, o solutie etc. 2. (Tehn.) Nume dat unor dispozitive în forma de mâneca (1). 3. (Înv.) Flanc, aripa a unei armate. [Var.: (reg.) mấnica s.f.] – Lat. manica.
intercede, INTERCÉDE vb. intr. a interveni, a starui în favoarea cuiva. (< fr. intercéder, lat. intercedere)
mijloci, MIJLOCÍ, mijlocesc, vb. IV. Intranz. A starui pe lânga cineva în favoarea cuiva; a interveni, a intermedia. ♦ Tranz. A pune la cale, a înlesni. ♦ A realiza relatia dintre alti doi termeni; a media. – V. mijloc.
insista, INSISTÁ vb. intr. 1. a starui, a persevera. 2. a scoate în relief. (< fr. insister, lat. insistere)
ruga, RUGÁ, rog, vb. I. 1. Tranz. A cere cuiva staruitor îndeplinirea unei dorinte, un serviciu, o favoare etc. ♢ Expr. A ruga (pe cineva) de toti dumnezeii (sau cu Dumnezeu) = a cere foarte insistent un lucru de la cineva. Te rog (sau rogu-te), formula de politete cu care te adresezi cuiva când îi ceri ceva; fii bun, fii amabil. A-si ruga moartea = a-si dori moartea. A-i ruga (cuiva) moartea = a dori moartea (cuiva). ♦ A pofti, a invita. 2. Refl. (În practicile religioase) A face o rugaciune, a invoca divinitatea. 3. Refl. A cere cuiva voia sau îngaduinta de a face ceva. ♢ Expr. Ma rog, formula întrebuintata ca element incidental, fara legatura cu restul frazei, însemnând uneori "daca vrei, cum vrei". – Lat. rogare.
dinadins, DINADÍNS adv. Cu un anumit scop, în mod constient; intentionat, înadins. ♢ Cu dinadins(ul) = în mod expres, în special. Cu tot dinadinsul = a) cu toata staruinta, cu orice pret; b) cu adevarat, în adevar. – De4 + înadins.
scârţâi, SCÂRŢÂÍ, scấrtâi, vb. IV. Intranz. 1. A produce (prin frecare, deplasare, din cauza greutatii etc.) un zgomot ascutit, strident, neplacut. ♢ Expr. A unge osia ca sa nu scârtâie (carul) = a mitui. (Tranz.) A scârtâi usa cuiva = a starui pe lânga cineva cu insistente plictisitoare. ♦ (Despre vehicule încarcate cu poveri) A merge, a înainta cu greu (facând un zgomot strident). ♦ (Despre încaltaminte) A produce (în timpul mersului) un zgomot ascutit, caracteristic. 2. P. anal. A cânta prost, strident, dintr-un instrument muzical cu coarde. ♢ Tranz. Scârtâie o melodie. = A scrie greu, miscând anevoie (si apasat) tocul pe hârtie. 3. (Despre insecte) A scoate sunete ascutite, asemanatoare cu scârtâitul produs prin frecare. 4. Fig. (Fam.; despre actiuni, activitati, întreprinderi) A progresa greu, anevoie; a nu functiona cum trebuie. ♦ (Despre oameni) A nu se simti bine, a o duce rau cu sanatatea. [Var.: scârtaí, scârtií vb.IV] – Scârt + suf. -âi.
socri, SOCRÍ, socresc, vb. IV. Tranz. (Fam.) A starui cu insistenta suparatoare pe lânga cineva; a bate la cap, a cicali. – Din socru.
pretinde, PRETÍNDE vb. 1. v. cere. 2. a cere, (înv. si pop.) a apuca. (~ cuiva banii împrumutati.) 3. v. vrea. 4. v. sustine. 5. a aspira, a dori, a jindui, a nazui, a pofti, a râvni, a tinde, a tinti, a urmari, a visa, a viza, (rar) a starui, (înv. si reg.) a nasli, (reg.) a naduli, (prin Transilv. si Mold.) a barani, (înv.) a atinti, a bate, a jelui, a nadajdui. (Nu ~ sa fie un geniu.) 6. v. necesita.
persista, PERSISTÁ vb. 1. v. starui. 2. v. încapatâna. 3. a continua, a starui, (înv.) a pesti. (~ în faradelegile lui.) 4. v. dainui. 5. v. dainui.
menţine, MENŢÍNE vb. 1. v. pastra. 2. a pastra, (înv.) a pazi. (A ~ legaturile de prietenie cu cineva.) 3. v. dainui. 4. a dainui, a dura, a se pastra, a se perpetua, a persista, a starui. (Amintirea lui se ~ pâna astazi.) 5. v. întretine.
îndărătnici, ÎNDĂRĂTNICÍ vb. 1. v. încapatâna. 2. a se ambi-tiona, a se încapatâna, a se îndârji, a persevera, a persista, a starui. (Se ~ sa sustina ca ...)
încăpăţâna, ÎNCĂPĂŢÂNÁ vb. 1. a se îndaratnici, (livr.) a se obstina, (pop.) a se natângi, (reg.) a se încâina. (Te ~ fara motiv.) 2. a se ambitiona, a se îndaratnici, a se îndârji, a persevera, a persista, a starui. (Se ~ sa sustina ca ...)
insista, INSISTÁ vb. 1. v. starui. 2. a starui, (prin Mold.) a barani, (fig.) a pistona. (A ~ pe lânga el pentru ...) 3. a accentua, a apasa. (A ~ asupra celor spuse mai înainte.)
staruie, a starui - vezi definitia cuvantului starui
consta, CONSTÁ vb. 1. a consista, a rezida, a sta, (înv.) a starui. (În ce ~ importanta problemei?) 2. a se afla, a exista, a rezida. (Tot secretul ~ în aceea ca ...) 3. v. compune.
conjura, CONJURÁ vb. I. tr. a ruga staruitor; a implora. II. intr. a complota, a conspira. (< fr. conjurer, lat. coniurare)
aspira, ASPIRÁ vb. 1. v. inspira. 2. v. inhala. 3. v. absorbi. 4. a dori, a jindui, a nazui, a pofti, a pretinde, a râvni, a tinde, a tinti, a urmari, a visa, a viza, (rar) a starui, (înv. si reg.) a nasli, (reg.) a naduli, (prin Transilv. si Mold.) a barani, (înv.) a atinti, a bate, a jelui, a nadajdui. (~ sa fie un mare poet.)
obstina, A SE OBSTIN//Á ma ~éz intranz. livr. A starui cu îndaratnicie într-o actiune sau într-o atitudine (mai ales nesanatoasa); a se încapatina; a se îndaratnici; a se ambitiona. /<fr. obstiner
nătângi, A SE NĂTÂNG//Í ma ~ésc intranz. rar1) A deveni natâng. 2) A starui într-o actiune sau într-o atitudine contrar bunului-simt. /v. natâng
jura, A JURÁ jur 1 tranz. 1) A promite prin juramânt. ~ fidelitate. 2) (probitatea unor depozitii, marturii) A confirma la judecata prin juramânt. 3) pop. (persoane) A ruga cu multa staruinta; a implora; a conjura. 2. intranz. A presta un juramânt. /<lat. jurare
îndărătnici, A SE ÎNDĂRĂTNIC//Í ma ~ésc intranz. A starui cu îndaratnicie într-o atitudine sau într-o actiune (mai ales nesanatoasa); a se arata îndaratnic; a se încapatâna; a se ambitiona. /Din îndaratnic
încăpăţâna, A SE ÎNCĂPĂŢÂN//Á ma ~éz intranz. A starui cu îndaratnicie într-o actiune sau într-o atitudine (mai ales nesanatoasa); a se arata îndaratnic; a se îndaratnici; a se ambitiona. Se ~eaza fara motiv. /în + capatâna
insista, A INSISTÁ insíst intranz. 1) A manifesta fermitate în actiuni, atitudini sau sentimente; a starui; a persevera; a persista. 2) A se opri în mod special; a pune accentul. ~ asupra unei probleme. /<fr. insister, lat. insistere
dura, A DUR//Á2 ~éz intranz. 1) (despre actiuni) A se desfasura în timp; a tine; a continua; a se prelungi. 2) A-si perpetua existenta; a continua sa fie; a dainui; a starui; a persista. /<fr. durer, lat. durare
dăinui, A DĂINU//Í ~iésc intranz. 1) A-si perpetua existenta; a continua sa fie; a dura; a starui; a persista. 2) rar (despre fiinte) A se mai afla în viata; a vietui; a trai; a exista. [Sil. dai-nu-i] /<sl. dano vati
ambiţiona, A SE AMBIŢION//Á ma ~éz intranz. 1) A avea ambitie; a fi stapânit de ambitie. 2) A starui cu ambitie într-o actiune sau într-o atitudine (mai ales, nesanatoasa); a se încapatâna; a se îndaratnici. /< fr. ambitionner
pedala, A PEDAL//Á ~éz intranz. 1) A actiona pedalele unui mecanism (pentru a-l pune sau a-l mentine în functiune). 2) fig. A manifesta insistenta; a starui. /<fr. pédaler
persevera, A PERSEVER//Á ~éz intranz. A manifesta statornicie (în actiuni, atitudini, conceptii, sentimente etc.); a sta cu fermitate pe aceleasi pozitii; a starui; a persista; a insista. /<fr. perseverer, lat. perseverare
persista, A PERSISTÁ persíst intranz. 1) A manifesta statornicie (în actiuni, atitudini, conceptii, sentimente etc.); a sta cu fermitate pe aceleasi pozitii; a starui; a persevera; a insista. 2) A-si perpetua existenta; a continua sa fie; a dainui; a starui; a dura. Mirosul mai persista. /<fr. persister, lat. persistere
pistona, A PISTON//Á ~éz tranz. 1) tehn. (fluid) A împinge sau a extrage cu pistonul. 2) fig. A insista, a starui pe lânga cineva. /<fr. pistonner
rămâne, A RĂMÂNE ramân intranz. 1) A continua sa stea pe loc. ♢ Ramâi cu bine (sau sanatos), ramâneti cu bine (sau sanatosi) formula de salut adresata cuiva la despartire. A-i ~ cuiva ochii (sau inima) la ceva (sau la cineva) a-i placea cuiva extrem de mult ceva (sau cineva). Sa ramâna între noi se spune pentru a pastra în secret cele auzite. ~ pe câmpul de lupta a muri în razboi. A-i ~ cuiva oasele (sau ciolanele) pe undeva a muri undeva. 2) (urmat, de obicei, de complinirea în urma) A fi depasit într-o actiune. ♢ ~ mai prejos a fi pus în stare de inferioritate. 3) A continua sa existe; a dainui; a starui; a dura; a persista. ~ în memorie. 4) A ajunge într-o anumita situatie; a se mentine într-o stare oarecare. ~ orfan. ♢ ~ repetent a nu trece în clasa urmatoare. ~ cu zile a scapa cu viata; a supravietui. ~ (dus) pe gânduri a se gândi îndelung. ~ de rusine (sau de ocara) a se face de râs. ~ grea (sau îngreunata, însarcinata) a deveni gravida; a concepe. ~ de pomina a se pastra înca multa vreme în amintire. Cum ramâne? ce hotarâm? ~ cu gura cascata a fi foarte mirat. A ramas (tot) pe a mea (a ta, a lui etc.) s-a întâmplat asa cum am presupus eu (tu, el etc.). ~ pe mâna cuiva a ajunge în stapânirea cuiva. ~ litera moarta a nu avea nici o valoare. 5) A constitui un rest de la ceva. A ramas timp. ♢ Mult a fost, putin a ramas se spune ca o constatare, ca ceea ce a fost mai greu s-a facut. Nu mai ~ (nici o) îndoiala este sigur. /<lat. remanere
stăruinţă, STĂRUÍNŢ//Ă ~e f. 1) Efort (fizic sau intelectual) în realizarea unui lucru sau în atingerea unui scop; silinta; sârguinta; straduinta. ♢ Cu ~ a) în mod staruitor; b) în mod insistent. 2) Neclintire în sustinerea unei pareri sau în realizarea unui lucru; perseverenta; tenacitate; insistenta; asiduitate. /a starui + suf. ~inta
stăruitor, STĂRUITÓR1 adv. Cu staruinta. /a starui + suf. ~tor
stăruitor, STĂRUIT//ÓR2 ~oáre (~óri, ~oáre) Care staruie, persevereaza (în atingerea unui scop); perseverent; tenace; insistent. [Sil. -ru-i-] /a starui + suf. ~tor
suna, A SUNÁ sun 1. intranz. 1) A produce un sunet zuruitor. Clopotelul suna. ♢ Suna a gol a scoate sunete înabusite, caracteristice unui vas desert. A-i ~ (cuiva) doagele a fi batrân si ramolit. A-i ~ cuiva scândura, a-i ~ cuiva ceasul (mortii sau de vesnicie) a-i veni cuiva vremea sa moara. 2) A se face auzit. Valea suna. ♢ A-i ~ cuiva la (sau în) urechi a starui în auzul cuiva; a-si aminti obsesiv (un fapt). A nu-i ~ (cuiva) bine la ureche a nu-i placea cuiva ceea ce aude. 3) (despre urechi) A produce falsa senzatie a unui sunet ascutit si prelung. Îmi suna urechea dreapta. 4) rar (despre persoane) A scoate (dintr-un instrument muzical) sunete armonice; a cânta. ~ din bucium. 5) A fi formulat în cuvinte; a glasui. 6) reg. A intra în legatura telefonica; a telefona. 2. tranz. A anunta ceva cu ajutorul unor sunete speciale. ~ alarma. ~ desteptarea. /<lat. sonare
bombarda, BOMBARDÁ vb. tr. 1. a executa un bombardament (1). ♢ a efectua un bombardament (2). 2. (fig.) a plictisi cu insistentele, a insista, a starui. (< fr. bombarder)
bombarda, BOMBARDÁ vb. I. tr. A executa un bombardament. ♦ (Fig.) A plictisi (cu insistentele), a insista, a starui. [< fr. bombarder, cf. it. bombardare].
bosânci, bosâncí, bosâncésc, vb. IV (reg.) a (se) mocosi, a starui lent, migalos.
conjura, CONJURÁ vb. I. 1. tr. A ruga staruitor, a implora. 2. intr. (Rar) A complota, a conspira. [P.i. conjúr. / < fr. conjurer, cf. lat. coniurare].
ciolomi, ciolomí vb. IV refl. (reg.) a starui, a insista.
crici, cricí, cricésc, vb. IV (reg.) 1. a trimite vorba, a da stire, a anunta. 2. a da cuiva o însarcinare, a însarcina. 3. a pune cuiva în vedere un lucru; a starui, a recomanda. 4. (refl.) a se întelege (cu cineva), a cadea de acord.
înduplecăcios, înduplecaciós, înduplecacioása, adj. (înv.) care se îndupleca, se moaie, se pleaca la staruinti.
insista, INSISTÁ vb. I. intr. A starui, a persevera, a cere. ♦ A scoate în relief; a accentua. [P.i. insíst. / < fr. insister].
intercede, INTERCÉDE vb. III. intr. (Liv.) A interveni, a starui în favoarea cuiva. [P.i. intercéd, var. interceda vb. I. / < fr. intercéder, cf. lat. intercedere – a veni între].
interveni, INTERVENÍ vb. IV. intr. 1. A lua parte la ceva, a intra în actiune; (spec.) a intra în vorba, a lua cuvântul. ♦ A face o mediatie, un demers în favoarea cuiva sau pentru ceva; (peior.) a starui pe lânga o persoana influenta spre a obtine ceva în favoarea cuiva. 2. A se întâmpla, a surveni, a se ivi. [P.i. intervín si intervíu, conj. -vina. / < it., lat. intervenire, fr. intervenir].
pizmui, pizmuí, pizmuiésc, vb. IV (înv. si reg.) 1. a urî, a dusmani, a invidia. 2. (refl.) a se încapatâna; a persista, a starui.
obseda, OBSEDÁ vb. I. tr. (Despre idei, imagini etc.) A preocupa intens, a urmari, a starui în mintea cuiva. [< fr. obséder].
stichiu, stíchiu, s.n. (reg.; în expr.) a pune stichiu = a face sa nu se mai atinga nimeni de un lucru, ascunzându-l; a înceta de a-l mai folosi; a se pune cu stichiu (pe cineva) = a starui mult pe lânga cineva pentru a-l determina sa actioneze într-un anumit fel.
persista, PERSISTÁ vb. I. intr. A ramâne în aceeasi stare de miscare sau de repaus. ♦ A ramâne ferm la o hotarâre, la o parere; a starui. [P.i. persíst. / < fr. persister, it., lat. persistere].
persevera, PERSEVERÁ vb. I. intr. A ramâne ferm si constant la o idee, a persista într-o actiune; a starui. [Cf. fr. persévérer, lat. perseverare].
pompa, POMPÁ vb. I. tr. 1. A împinge, a aspira un fluid cu o pompa. 2. (Fam.) A presa, a starui mult pe lânga cineva; a interveni cu putere. [< fr. pomper, it. pompare].
tambac, tambác s.n. (reg.; în expr.) a pune tambacul = a) banui; b) a starui, a insista.
persevera, PERSEVERÁ vb. intr. a ramâne ferm si constant la o idee, a persista într-o actiune; a starui. (< fr. persévérer, lat. perseverare)
persista, PERSISTÁ vb. intr. a se mentine în aceeasi stare; a dura, a dainui. ♢ a ramâne ferm la o hotarâre, la o parere; a starui. (< fr. persister, lat. persistere)
pompa, POMPÁ vb. tr. 1. a împinge, a aspira un fluid cu o pompa. 2. (fam.) a presa, a starui mult pe lânga cineva; a interveni cu putere. (< fr. pomper)
preocupa, PREOCUPÁ vb. I. tr. 1. (despre idei, probleme etc.) a starui neîntrerupt în minte, a obseda. ♢ a îngrijora, a nelinisti. 2. a face sa fie în centrul atentiei, a trezi interesul, curiozitatea. II. refl. a se interesa în mod deosebit de cineva sau ceva. (< fr. préoccuper, lat. praeoccupare)
implora, implorá (implór, implorát), vb. – A ruga staruitor, cu disperare. Lat. implorare (sec. XIX), fr. implorer. – Der. implorator, adj. (care implora). Cf. deplora, vb., din lat. deplorare; deplorabil, adj.
socru, sócru (-ri), s.m. – Tatal unuia dintr soti, în raport cu celalalt sot. – Mr., megl., istr. socru. Lat. sǒcrum în loc de sǒcerum (Cihac, I, 256; Puscariu 1606; REW 8054), forma care apare la Consentius, cf. calabr. socru, nap. suogre, logud. sogru, prov., cat. sogre, sp. suegro, port. sogro. Uz general (ALR, I, 261). – Der. soacra, s.f. (mama unuia dintre soti în raport cu celalalt sot), mr., megl. soacra; socri, vb. (a starui, a obosi, a cicali, a bate la cap); socrie, s.f. (înrudirea socrilor cu ginerii sau nurorile); socrita, s.f. (femeie care pregateste mîncarea, la nuntile traditionale).
sta, sta (-áu, -at), vb. – 1. A fi, a se afla într-un loc, pozitie sau conditie determinate. – 2. A ramîne, a se mentine. – 3. A se opri, a numai functiona. – 4. A zabovi, a astepta, a pasui. – 5. A nu mai continua la jocul de carti. – 6. A nu mai lucra, a nu face nimic. – 7. A fi, a ajunge sa fie. – 8. A trai, a locui. – 9. A dura, a continua. – 10. A se afla cu, a poseda. – 11. A consista, a fi format din. – 12. A insista, a pisa, a starui. – 13. A rezista, a se opune, a lupta. – 14. A interveni, a produce. – 15. A conveni, a se simti bine sau rau. – A sta de, si, sa, a fi (cu gerunziu). – A sta sa, a fi pe punctul. – Var. înv. asta. Mr. stau, statui, statuta, stare, megl. stau, stari, istr. stowu. Lat. stāre (Puscariu 1639; REW 8231), cf. vegl. stur, prov., cat., sp., port. estar, v. fr. ester. – Der. stare, s.f. (sedere; trîndavie, huzur; pace, parada a cortegiului funerar; pozitie, situatie, mod, stadiu, dispozitie; facultate, capacitate; bogatie, avere; clasa, categorie sociala; în stare, capabil de); stat, s.n. (sedere; ramînere, situatie, asezare, pozitie, conditie, stadiu; clasa, categorie; statura), din lat. status (Puscariu 1638; dupa Cihac, II, 364, din rus. statĭ "aspect placut"), dublet al lui stat, s.n. (tara); statator, adj. (stabil, fire; durabil, permanent, peren); nestatator, adj. (inconstant, schimbator); statornic, adj. (stabil, ferm, durabil, permanent), formatie culta din sec. XVIII, cf. datornic (Tiktin); nestatornic, adj. (inconstant, volubil); statornici, vb. (a stabili, a determina, a pune; a fixa, a asigura, a consolida; refl., a se stabili, a-si fixa domiciliul); statornicie, s.f. (constanta); nestatornicie, s.f. (inconstanta); statut, adj. (înv., oprit; stricat, viciat; istovit, vlaguit); înstari, vb. (a îmbogati; refl., a prospera). – Cf. starui. Der. neol. stabil, adj., din lat. stabilis; nestabil (var. instabil), adj.; stabili, vb., din lat. stabilire; stabiliment, s.n., din it. stabilimento; stabilitate, s.f., din fr. stabilité; stabiliza, vb., din fr. stabiliser; stanta, s.f., din it. stanza; static, adj., din fr. statique; statist, s.m. (figurant); statistic, adj., din fr. statistique; statistica, s.f.; statistician, s.m. (autor de statistici); statura, s.f., din lat. statura; statut, s.n., din fr. statut; statutar, adj., din fr. statutaire; stati(un)e, s.f, din fr. station; stationa, vb., din fr. stationner; stationar, adj., din fr. stationnaire.
ţinea, tineá (-n, -nút), vb. – 1. A avea ceva în mîna si a nu lasa sa scape, a mentine, a sustine. – 2. A pazi, a conserva. – 3. A suporta, a rezista. – 4. A purta. – 5. A poseda, a domina. – 6. A ocupa, a fi stapîn, a stapîni. – 7. A întretine. – 8. A avea la dispozitie, a petrece. – 9. A observa, a respecta. – 10. A îngriji, a administra, a supraveghea. – 11. A trata, a considera. – 12. A costa. – 13. A da, a pronunta (un discurs). – 14. A retine; a detine, a opri. – 15. A urma, a mentine, a continua în aceeasi directie. – 16. A executa, a îndeplini. – 17. A depinde, a atîrna. – 18. A dura, a ramîne. – 19. A încapea, a intra. – 20. A avea afectiune, simpatie, a iubi. – 21. A dori, a avea pofta. – 22. (Refl.) A se apuca, a se prinde. – 23. (Refl.) A sta, a locui. – 24. (Refl.) A se sustine, a-si cîstiga traiul. – 25. (Refl.) A se retine, a se înfrîna, a se domina. – 26. (Refl.) A se socoti, a se crede. – 27. (Refl.) A starui, a se încapatîna, a insista. – 28. (Refl.) A trai în concubinaj, a fi concubin cu ... – Var. tine. Mr. tîn, tînui, tineare, megl. tǫn, istr. tir. Lat. tĕnēre (Puscariu 1733; REW 8646), cf. vegl. tenar, it. tenere, prov., fr., cat. tenie, sp. tener, port. têr. Uz general (ALR, I, 106). Pentru conjug. prez., cf. pune. Der. tiitor, s.m. (stapîn, proprietar, senior); atottiitor, adj. (atotputernic); tiitoare, s.f. (concubina, amanta, loc de pînda al vînatorilor); tiitorie, s.f. (înv., concubinaj); tiitura, s.f. (înv., stapînire, dominatie; un anumit dans popular; muzica de acompaniament; Olt., concubinaj); tinut, s.n. (înv., mosie; provincie, regiune); tinutal, adj. (înv., provincial); tinutas, adj. (înv., provincial); tinuta, s.f. (comportament, maniere), dupa fr. tenue. Comp. neol., formata dupa fr.; abtinea, vb.; continea, vb.; detinea, vb.; întretinea, vb.; mentinea, vb.; obtinea, vb.; retinea, vb.; sustinea, vb.
  Directoare Web © 2009 dictionar.cc