Dictionar Prima pagina | Contact    









   Definitii pentru a reda
acordare, ACORDÁRE, acordari, s.f. Actiunea de a acorda. ♦ Punere a coardelor unui instrument muzical în situatia de a reda tonalitatea specifica a instrumentului. – V. acorda.
minută, MINÚTĂ s. f. 1. text original al unui act, al unei sentinte. 2. prima redactare a unui act diplomatic, a unui document. ♢ plan în creion al unei ridicari topografice. 3. protocol scris privind întelegerea între doi parteneri; rezumat asupra discutiilor dintr-o sedinta. 4. (arhit.) subdiviziune a unui modul. (< fr. minute, rus. minuta)
miniaturiza, MINIATURIZÁ vb. tr. a da (unui lucru) dimensiuni miniaturale; (p. ext.) a reda în proportii reduse. (< fr. miniaturiser)
glasiu, GLASÍU s.n. Culoare clara si transparenta aplicata (în pictura) pe o culoare mai densa si servind la redarea clarobscurului. – Din fr. glacis.
hârtie, HÂRTÍE, hârtii, s.f. 1. Produs industrial special pentru scris, tiparit, desenat, împachetat etc., fabricat din substante organice vegetale si materiale de încleiere si de colorare, în forma de foi subtiri si întinse. ♢ Expr. A pune (sau a asterne) ceva pe hârtie = a scrie, a redacta ceva. 2. Foaie de hârtie (1) (scrisa sau tiparita). 3. Act, document, scrisoare etc. cu caracter oficial. 4. Ban de hârtie (1), bancnota. Cinci hârtii de câte o suta. ♢ Hârtie de valoare = înscris care atesta participarea la formarea unui capital sau la acordarea unui împrumut si care da proprietarului sau posesorului sau dreptul de a primi dividende sau de a încasa dobânda. Hârtie-moneda = bani de hârtie. 5. (Sport) Categorie de greutate în box, la juniori, între 45 si 48 kg. – Din sl. chartija.
idiliza, IDILIZÁ, idilizez, vb. I. Tranz. A vedea sau a reda un fapt de viata mai frumos sau mai bun decât este în realitate, a prezenta ceva în mod idilic. – Idila + suf. -iza. Cf. germ. i d y l l i s i e r e n.
impresionism, IMPRESIONÍSM s.n. Miscare artistica aparuta în a doua jumatate a sec. XIX, caracterizata prin renuntarea la contururile precise, la detalii, la clarobscur spre a reda cât mai sugestiv lumina (în pictura), prin modelarea fragmentara a suprafetelor (în sculptura), printr-o mare libertate a formelor, largirea cadrului tonal si subiectivitatea coloritului (în muzica), prin tendinta de a reda impresii fugitive, si cele mai intime nuante personale (în literatura). [Pr.: -si-o-] – Din fr. impressionnisme.
interpreta, INTERPRETÁ, interpretez, vb. I. Tranz. 1. A da un anumit înteles, o anumita semnificatie unui lucru; spec. a comenta si a explica un text (vechi). 2. A reda prin mijloace adecvate continutul unei opere muzicale, dramatice, literare etc.; a juca un rol într-o piesa, într-un film etc., a executa o bucata muzicala. – Din fr. interpréter, lat. interpretari.
izvodi, IZVODÍ, izvodesc, vb. IV. (Înv.) 1. Tranz. A crea, a face, a inventa. ♦ (Rar) A descoperi. 2. Tranz. A alcatui, a compune, a redacta; a scrie. 3. Refl. A se contura, a aparea, a lua fiinta. – Din sl. izvoditi "a extrage, a traduce".
înalt, ÎNÁLT, -Ă, înalti, -te, adj. 1. Care se ridica mult în sus; foarte ridicat. ♢ Frunte înalta = frunte mare, lata. ♦ (Substantivat, n.) Înaltime. ♦ (Despre fiinte) De statura mare. ♦ Care se gaseste la înaltime (mare). 2. (Despre sunete) Ascutit2, subtire, acut. 3. (Despre tensiunea curentului electric, despre presiuni) Care are valoare sau masura mare. ♦ (Despre frecventa) Cu un numar mare de perioade pe unitatea de timp. 4. Fig. Care este situat pe o treapta ridicata în scara valorilor sau a importantei; superior; deosebit, important; distins, maret. ♢ Înalta fidelitate = calitate a unor aparate sau sisteme electroacustice de a reda cât mai fidel semnalele sonore (înregistrate); hi.-fi. [Var.: nalt, -a adj.] – Lat. in altum.
încheia, ÎNCHEIÁ, închéi, vb. I. Tranz. I. 1. A prinde în nasturi, în copci etc. un obiect de îmbracaminte. ♦ Refl. (Despre persoane) A-si strânge haina, camasa etc. în nasturi, în copci; a-si lega sireturile de la încaltaminte. 2. A potrivi una într-alta partile componente ale unui obiect; a îmbina, a uni. II. 1. A termina, a pune capat, a sfârsi o actiune, o operatie etc. ♦ Refl. (Rar) A ajunge la deplina dezvoltare, la maturitate. ♦ A trage concluzia, a conchide. ♦ Refl. (Rar) A se limita, a se rezuma la... 2. A stabili un acord, a definitiva un tratat etc. ♦ A redacta, a alcatui, a adresa un act oficial. – Lat. inclavare.
încifra, ÎNCIFRÁ, încifrez, vb. I. Tranz. A reda o idee, un sentiment etc., în mod indirect, simbolic, metaforic; a exprima o idee, un sentiment etc. într-un limbaj criptic, care cere o initiere pentru a fi înteles. – În + cifru.
nuanţa, NUANŢÁ, nuantez, vb. I. Tranz. 1. A reproduce, a da nuantele unei culori, ale unui ton etc.; a reda ceva în diverse nuante. 2. Fig. A pune în evidenta (prin treceri subtile, gradate), a reliefa prin mijloace expresive; a colora, a da expresie. [Pr.: nu-an-] – Din fr. nuancer.
uricar, URICÁR, uricari, s.m. 1. Persoana însarcinata sa redacteze urice (2) în cancelariile domnesti; logofat, pisar. 2. Colectie de documente vechi. – Uric2 + suf. -ar.
zugrăvi, ZUGRĂVÍ, zugravesc, vb. IV. 1. Tranz. A acoperi peretii unei cladiri sau ai unei încaperi cu o solutie apoasa de var amestecata cu huma (si cu diversi coloranti), uneori si cu desene care imita tapetul. 2. Tranz. (Rar) A picta. ♦ A desena. ♦ A scrie (caligrafic). 3. Refl. si tranz. Fig. A (se) profila, a (se) contura; a (se) proiecta, a (se) reflecta. ♦ Refl. (Despre stari psihice) A se imprima, a se reflecta, a se exterioriza pe figura cuiva. 4. Tranz. Fig. A înfatisa prin cuvinte, a reda, a descrie, a prezenta. – Din zugrav.
libela, LIBELÁ vb. tr. a redacta corect un act judecatoresc. (< fr. libeller)
doză, DÓZĂ2, doze, s.f. 1. Cutie (metalica) izolata în interior, care serveste la protectia unor elemente din instalatiile electrice. 2. Dispozitiv care serveste la redarea prin mijloace electroacustice a sunetelor înregistrate pe un disc. – Din germ. Dose.
expune, EXPÚNE, expún, vb. III. 1. Tranz. A prezenta, a reda prin cuvinte, a face cunoscut; a relata; a explica. 2. Tranz. A aseza la vedere; a arata. ♦ (Urmat de determinari introduse p. prep. "la") A aseza un obiect, un material etc. în asa fel încât sa se poata exercita asupra lui o actiune, o influenta etc. 3. Tranz. si refl. A pune sau a se afla într-o situatie periculoasa. 4. Tranz. A supune actiunii luminii un film, o placa fotografica etc. pentru a obtine un cliseu, o fotografie etc. – Din lat. exponere (dupa pune).
parafraza, PARAFRAZÁ, parafrazez, vb. I. Tranz. A expune, a reda printr-o parafraza (1); a perifraza. – Din fr. paraphraser.
formă, FÓRMĂ, forme, s.f. 1. (Fil.: În corelatie cu continut) Categorie care desemneaza structura interna si externa a unui continut, modul de organizare a elementelor din care se compune un obiect sau un proces. ♢ Forme ale constiintei sociale = forme distincte ale vietii spirituale ale societatii, care se deosebesc prin obiectul lor specific, prin functia lor sociala specifica si prin modul specific de reflectare a existentei sociale (filozofia, morala, arta, stiinta etc.). ♦ (Geom., Fiz., Tehn.) Aspectul unei figuri în care nu se tine seama de marimea ei. 2. Înfatisare, aspect (extern), contur, silueta. ♢ Expr. A fi în forma = a fi, a se gasi în ceele mai bune conditii (fizice si intelectuale). ♦ (Sport) Stare de maxima capacitate de efort a organismului, obtinuta prin antrenament, disciplina, viata sportiva etc. 3. (Geogr.: în sintagma) Forma de relief = neregularitate a suprafetei pamântului, rezultat al interactiunii agentilor geografici interni si externi. 4. Totalitatea mijloacelor de exprimare a continutului unei opere artistice. ♦ Totalitatea mijloacelor de expresie (melodie, ritm, armonie etc.) care contribuie la redarea continutului de idei si de sentimente al unei compozitii muzicale; structura unei compozitii muzicale. 5. Fel, chip, mod. 6. Mod de organizare, de conducere politica, sociala etc. ♢ Forma de guvernamânt = mod de organizare si de functionare a conducerii statului. 7. Dispozitie de procedura (care poate atrage anularea unui act sau a unei hotarâri judecatoresti). ♢ Loc. adv. De (sau, rar, pentru) forma = de ochii lumii, pentru a salva aparentele; formal (1). 8. (Lingv.) Complex de sunete prin care se exprima un sens; aspectul exterior al unui cuvânt pentru a exprima o valoare sau o functie gramaticala. 9. Vas, tipar, model care serveste pentru a da unor materiale o anumita înfatisare, un anumit aspect exterior. ♦ (Tehn.) Piesa prevazuta cu o cavitate de o anumita înfatisare în care se toarna un material si care reprezinta negativul obiectului obtinut prin turnare. ♦ (Tipogr.) Pagina de zat completata de jur împrejur cu material de albitura si închisa într-o rama metalica, gata de a fi introdusa în masina de tipar. – Din fr. forme, lat. forma.
anaplastie, ANAPLASTÍE, anaplastii, s.f. Operatie chirurgicala facuta cu scopul de a reda forma normala unei parti mutilate a corpului. – Din fr. anaplastie.
ticlui, TICLUÍ, ticluiesc, vb. IV. Tranz. (Pop. si fam.) A aranja, a aseza; a înjgheba, a întocmi. ♦ Fig. A pune la cale (potrivind, inventând, nascocind). ♢ Expr. A o ticlui (bine) = a da unei afirmatii mincinoase aparenta de adevar. 2. A compune, a redacta (repede, usor). – Et. nec.
înregistra, ÎNREGISTRÁ vb. tr. 1. a înscrie (un act, o cerere etc.) într-un registru. 2. a consemna în scris, a însemna, a lua în evidenta. ♢ (fig.) a întipari, a retine (în memorie). 3. a înscrie grafic un fenomen (cu ajutorul aparatelor). 4. a imprima sunete, fenomene luminoase etc. în vederea pastrarii si a redarii lor ulterioare. 5. a obtine, a realiza succese, rezultate bune. (< fr. enregistrer)
încifra, ÎNCIFRÁ vb. tr. a reda o idee, un sentiment etc. în mod indirect, simbolic, metaforic; a încurca, a complica. (dupa fr. chiffrer)
plasticiza, PLASTICIZÁ, plasticizez, vb. I. I. Tranz. 1. A face ca un material sa devina plastic, sa poata fi modelat; a aduce un material în stare plastica. 2. A exprima ceva prin imagini plastice, expresive, evocatoare; a reda realitatea în mod sugestiv. – Plastic + suf. -iza.
drum, DRUM, drumuri, s.n. 1. Cale de comunicatie terestra, alcatuita dintr-o banda îngusta si continua de teren batatorit, pietruit, pavat sau asfaltat. ♢ Drumul mare = sosea de mare circulatie, care leaga localitati principale. Hot (sau tâlhar) de drumul mare = hot care ataca oamenii în drum spre a-i jefui. Drum-de-fier = cale ferata. ♢ Loc. adv. Peste drum = în fata, vizavi. În drum = în mijlocul drumului; în calea drumetilor; în vazul tuturor. Pe toate drumurile = peste tot, pretutindeni. ♢ Expr. A pune pe cineva pe drumuri = a face pe cineva sa mearga mai mult decât ar fi necesar pentru rezolvarea unei probleme. A bate (sau a tine, a pazi) drumul (sau drumurile) sau a umbla (sau a fi, a sta) pe drumuri = a umbla de colo-colo, fara rost, a umbla haimana. A fi de pe drumuri = a fi fara familie, fara locuinta stabila, fara rost în viata. A ramâne (sau a ajunge etc.) pe drumuri = a ramâne fara adapost, fara slujba, fara mijloace de trai; a saraci, a scapata. A lasa (sau a arunca, a azvârli etc.) (pe cineva) pe drum (sau pe drumuri) = a da (pe cineva) afara din casa sau din serviciu; a lipsi (pe cineva) de cele necesare traiului; a saraci (pe cineva). A aduna pe cineva de pe drumuri = a da cuiva adapost, a pune pe cineva sub ocrotire. Pe drum = gata sa vina, sa soseasca, sa apara, sa se nasca. A sta (sau a se pune etc.) în drumul cuiva sau a-i sta cuiva în drum = a se afla (sau a iesi) înaintea cuiva, împiedicându-l (sa înainteze, sa faca o treaba etc.); a împiedica pe cineva într-o actiune, a i se împotrivi. A se da din drumul cuiva = a se da la o parte, a face cuiva loc sa treaca; a înceta sa mai împiedice pe cineva în actiunile sale. A-si face (sau a-si gasi, a-si croi) (un) drum (nou) în viata = a începe o (noua) cariera, un nou fel de viata, a-si gasi un rost; a reusi. A-si face drum = a) a înainta (prin eforturi) într-o multime; b) a se abate din cale spre a se duce undeva sau la cineva. A apuca (sau a lua) alt drum = a se ocupa de altceva, a se initia în alt domeniu. A iesi cuiva în drum = a întâmpina pe cineva. A da drumul (cuiva sau la ceva) = a) a lasa din mâna; b) a lasa sau a reda libertatea cuiva; a permite cuiva sa intre sau sa iasa; c) a desface o cusatura, un tiv (pentru a largi sau a lungi o haina). A-si da drumul = a) a se lasa în jos, a coborî; a se avânta; b) a începe sa povesteasca, sa faca destainuiri; c) a izbucni (într-o avalansa de vorbe, în tipete, plâns etc.). ♦ Parcurs; ruta, itinerar; traseu, cursa (parcurse de cineva sau de ceva). Drumul Oltului. Drum maritim. 2. Calatorie. ♢ Ultimul drum = drumul pe care este condus un mort la groapa. ♢ Expr. A-si cauta (sau a-si vedea) de drum = a) a-si continua calatoria, a merge mai departe; b) a nu se amesteca în treburile altuia. Drum bun! urare adresata cuiva care pleaca într-o calatorie. 3. Traiectorie. – Din sl. drumŭ. Cf. bg., scr. d r u m.
postdatat, POSTDATÁT, -Ă, postdatati, -te, adj. (Despre acte, scrisori etc.) A carui data este posterioara redactarii. – V. postdata.
poştă, PÓSTĂ1, poste, s.f. I. 1. Institutie publica care asigura primirea, transportul si distribuirea scrisorilor, a telegramelor, a mandatelor postale si a coletelor; local în care se afla aceasta institutie. ♢ Loc. adj. De posta = postal. 2. Corespondenta primita, expediata sau distribuita în aceeasi zi sau într-o perioada data. ♢ Posta redactiei = rubrica într-o revista sau într-un ziar, în care se publica raspunsuri la scrisorile si la întrebarile cititorilor. ♢ Expr. Cu prima posta sau cu posta viitoare (sau urmatoare) = cu prima corespondenta care urmeaza sa vina sau sa plece. (Fam.) A duce (sau a purta, a umbla cu) posta = a colporta stiri, aprecieri, pareri, zvonuri de la o persoana la alta, a umbla cu vorbe, a face intrigi. ♦ Factor postal. 3. Serviciu de transport pentru calatori (si corespondenta), cu diligenta, folosit înainte de introducerea cailor ferate; vehicul folosit de acest serviciu; diligenta, postalion. ♦ Loc de popas, han asezat pe parcursul unui drum, unde calatorii care foloseau posta1 (3) gaseau vehicule de transport în comun sau cai de schimb. ♢ Cal de posta = cal destinat exclusiv serviciului de transport. ♢ Expr. A fi sau a ajunge cal de posta = a fi foarte solicitat, a alerga de colo pâna colo. 4. Unitate de masura a distantelor folosita în trecut, egala cu aproximativ 20 km; p. gener. (fam.) distanta (mare) nedeterminata. ♢ Expr. (Cale) de-o posta = distanta (relativ) mare. II. (Pop.) Bucata de hârtie unsa cu grasime, care se lipeste de talpa unui om adormit si care apoi se aprinde pentru a-l speria. ♢ Posta merge = numele unui joc de copii. III. Echipa de hamali pentru încarcarea vapoarelor acostate la chei. [Var.: (înv.) pósta, (reg.) póstie s.f.] – Din rus. počta.
prinde, PRÍNDE, prind, vb. III. I. 1. Tranz. A apuca ceva sau pe cineva cu mâna, cu ajutorul unui instrument etc. ♢ Expr. Parca (l-)a prins pe Dumnezeu de (un) picior, se spune când cineva are o bucurie mare, neasteptata. ♦ (Despre animale) A apuca cu dintii, cu ghearele. ♦ A fixa, imobilizând. 2. Tranz. Fig. A lua cunostinta de ceva (cu ochii, cu urechea, cu mintea); a percepe. ♢ Expr. (Intranz.) A prinde de veste = a observa, a remarca, a afla ceva, a baga de seama (din timp). 3. Refl. A-si înclesta mâna sau mâinile pe ceva pentru a se sprijini, pentru a se agata. 4. Refl. recipr. A se lua de mâna cu cineva (pentru a forma o hora, pentru a dansa). 5. Tranz. A cuprinde pe cineva cu mâinile, cu bratele. II. Tranz. 1. A ajunge din urma (si a imobiliza) pe cineva sau pe ceva care se misca, alearga; a captura (un fugar, un raufacator, un inamic). ♦ A pune mâna (sau laba) pe un animal. 2. A surprinde pe cineva asupra unei fapte (reprobabile) savârsite pe ascuns; a descoperi pe cineva cu o vina, cu o neregula. ♢ Expr. A prinde (pe cineva) cu minciuna = a descoperi ca cineva a mintit. ♦ A încurca pe cineva cu vorba, a-l face sa se încurce în raspunsuri (încercând sa ocoleasca adevarul). 3. A ajunge în ultima clipa spre a mai gasi o persoana, un vehicul etc. care sunt gata de plecare. ♢ Expr. A prinde momentul (sau ocazia, prilejul) = a gasi, a nu lasa sa scape momentul (sau prilejul) favorabil. A nu-l prinde pe cineva vremea în loc = a fi ocupat tot timpul, a nu sta nici o clipa neocupat. ♦ (Despre fenomene ale naturii, evenimente etc.) A surprinde. 4. Fig. (Despre stari fizice sau sufletesti) A cuprinde (pe neasteptate); a coplesi. ♦ A absorbi. III. 1. Tranz. A fixa ceva prin legare, coasere sau agatare. ♦ Refl. A ramâne fixat sau agatat (de sau în ceva). ♦ Fig. A înregistra, a fixa si a reda prin mijloace artistice aspecte din lumea înconjuratoare. 2. Tranz. A înhama; a înjuga. 3. Refl. A se lega, a se asocia cu cineva (în calitate de...). 4. Refl. si tranz. (Pop.) A (se) angaja, a (se) tocmi într-o slujba. 5. Refl. A se angaja, a se învoi la ceva; a accepta, a primi. ♢ Expr. A se prinde chezas (pentru cineva) = a garanta (pentru cineva). ♦ Refl. recipr. A se lua cu cineva la întrecere, a se masura, a rivaliza. ♦ Refl. recipr. A face un pariu cu cineva, a pune ramasag. IV. 1. Refl. A se lipi de ceva sau de cineva. ♢ Expr. A nu se prinde lucrul de cineva, se spune când cineva nu are chef sa lucreze. ♦ Fig. (Despre privire, ochi) A se opri, a se fixa, a se pironi asupra cuiva sau a ceva. ♦ Refl. si tranz. A (se) împreuna, a (se) îmbina formând un tot, a (se) suda. 2. Tranz. (Despre îmbracamintea cuiva; p. ext. despre gesturi, atitudini etc.) A-i sedea cuiva bine, a i se potrivi. 3. Refl. (Despre mâncare; în expr.) A se prinde de cineva = a-i prii cuiva, a se asimila. V. 1. Tranz. A începe sa... ♢ Expr. (Refl. recipr.) A se prinde (cu cineva) la vorba = a) a începe sa discute (cu cineva); b) a se întelege (unul cu altul), a cadea de acord sa... 2. Refl. (Pop.) A se apuca de o treaba, a se porni la lucru. VI. 1. Tranz. A obtine, a capata, a dobândi. ♢ Expr. (Fam.) A prinde carne (sau seu) = a se îngrasa. A prinde minte sau (intranz.) a prinde la minte = a câstiga experienta, a se face om de treaba. A prinde viata = a) a capata putere, tarie; a se înviora; b) a începe sa se realizeze, sa fie pus în practica. A prinde inima sau (intranz.) a prinde la inima = a capata curaj, a se îmbarbata. ♦ Fig. A-si însusi o cunostinta, o deprindere etc., a învata (de la altul). 2. Intranz. si refl. A se dezvolta dupa transplantare, a creste. ♢ Expr. (Tranz.) A prinde radacini (sau radacina) = a se fixa într-un loc, a capata stabilitate, forta, putere. VII. Refl. Fig. (Fam.) A fi crezut, a fi luat drept adevarat, bun, valabil. VIII. Refl. (Despre lapte; p. ext. despre alte substante) A se coagula, a se închega. [Prez. ind. si: (pop.) prinz. – Perf. s. prinsei, part. prins] – Lat. pre(he)ndere.
traduce, TRADÚCE, tradúc, vb. III. Tranz. 1. A reda, a transpune un text, o fraza, un cuvânt dintr-o limba în alta; a talmaci. ♦ Spec. A restabili un text telegrafic pe baza semnalelor receptionate. 2. Fig. A reprezenta, a exprima (cu ajutorul artei). 3. Fig. A înfaptui, a pune în practica. ♦ Refl. A se manifesta. 4. (Tehn.) A transforma o marime de o anumita natura într-o marime de alta natura. 5. (În expr.) A traduce (pe cineva) în fata justitiei = a aduce (pe cineva) înaintea unei instante judecatoresti. ♢ (În expr.) A traduce în viata = a pune în aplicare (un principiu, un plan); a înfaptui, a realiza. [Perf. s. tradusei, part. tradus] – Din lat. traducere, fr. traduire.
proprietate, PROPRIETÁTE, proprietati, s.f. 1. Stapânire deplina asupra unui bun; (concr.) bun material stapânit, mai ales pamânt (agricol) sau imobil, în baza unui drept recunoscut. ♢ Proprietate literara (sau artistica) = drept de care se bucura un autor de a dispune dupa voie de operele sale literare sau artistice, putându-le edita, reproduce etc. 2. Trasatura predominanta care caracterizeaza o fiinta, un lucru, un fenomen etc. si care diferentiaza o fiinta de alta, un lucru de altul etc.; caracteristica, trasatura, însusire. 3. Calitate a unui cuvânt, a unui termen, a stilului etc. de a reda exact ideea sau notiunea exprimata. [Pr.: -pri-e-] – Din fr. propriété, lat. proprietas, -atis.
colegiu, COLÉGIU, colegii, s.n. 1. Organ de conducere colectiva a ministerelor si a altor organe centrale ale administratiei de stat sau a anumitor întreprinderi ori institutii, care examineaza si hotaraste asupra problemelor de competenta acestora. ♢ Colegiu editorial = organ consultativ pe lânga conducerea unei edituri, format din specialisti. Colegiu de redactie (sau redactional) = organ consultativ de pe lânga redactorul-sef al unei publicatii; comitet de redactie. 2. Colectiv de judecatori cu atributii speciale pe lânga unele organe de jurisdictie. Colegiu penal. Colegiu civil. Colegiu disciplinar. 3. Organizatie de liber-profesionisti alcatuita cu scopul de a apara interesele profesionale ale membrilor ei. 4. Reuniune de persoane egale în functie. Colegiu de cardinali. Colegiu preotesc. ♢ Colegiu de avocati = colectiv al avocatilor dintr-o unitate administrativ-teritoriala. ♦ (În Roma antica) Corp sau asociatie de persoane care aveau aceeasi profesiune sau demnitate. 5. Categorie electorala (în unele state) stabilita dupa avere sau ocupatie. 6. Institutie de învatamânt mediu sau superior, cu internat, în unele state. – Din lat. collegium, fr. collège.
obiectiv, OBIECTÍV, -Ă, obiectivi, -e, adj., s.n. I. Adj. 1. (Fil.) Care exista în afara constiintei omenesti si independent de ea. ♢ Idealism obiectiv = aspect al idealismului care sustine existenta unei idei absolute, mistice, independente de constiinta omeneasca si prin a carei dezvoltare ia nastere lumea materiala. 2. Care are însusirea de a reda realitatea în chip nefalsificat, detasat de impresii subiective; nepartinitor, impartial; obiectivist (2). 3. (Gram.) Care se refera la obiectul direct sau indirect. Reflexiv obiectiv. II. S.n. 1. Sistem optic convergent, format din una sau mai multe lentile care intra în constructia unui aparat optic (de fotografiat, microscop, luneta etc.), fiind îndreptat spre obiectul studiat. 2. Portiune de teren, localitate, fortareata etc. care prezinta interes în timp de razboi. ♦ Ţinta asupra careia se executa o tragere sau se lanseaza bombe. 3. Fig. Scop, tinta, tel. ♦ (Concr.) Ceea ce urmeaza sa fie realizat, construit etc. – Din fr. objectif.
semn, SEMN, semne, s.n. 1. Tot ceea ce arata, ceea ce indica ceva. ♢ Loc. adv. Pe semne = dupa cât se pare, dupa cât se vede; probabil. ♦ Manifestare exterioara a unui fenomen care permite sa se presupuna sau sa se precizeze natura lui. ♢ Expr. (În superstitii) Semn bun (sau rau, prost) = fapt, fenomen caruia i se atribuie însusirea de a prevesti un bine (sau o nenorocire). A avea semne sau a i se face cuiva semn = a avea indicii în legatura cu o întâmplare viitoare. A da semn (sau semne) de viata = a se manifesta, a-si vadi existenta, a face sa se auda noutati despre sine. ♦ Fenomen luminos care apare uneori pe cer, fiind interpretat de superstitiosi ca o prevestire. ♦ Fiecare dintre cele douasprezece constelatii ale zodiacului. ♦ Proba, dovada. ♢ Loc. adv. În (sau ca) semn de (sau ca)... = dând dovada de..., ca proba ca..., ca argument pentru... 2. Gest, miscare care exprima un gând, o intentie, o stare sufleteasca sau sugereaza cuiva o actiune. ♦ (Înv.) Semnal. Semnul de razboi. 3. Nota specifica, trasatura distinctiva dupa care se recunoaste un lucru, o fiinta; semnalment; însemnare facuta pe un lucru sau pe un animal cu scopul de a-l deosebi de celelalte sau de a-l recunoaste. ♦ Pata de alta culoare decât restul trupului pe care o au unele animale. 4. Obiect asezat într-un loc sau într-un anumit fel pentru a marca sau a desparti ceva; indicator. ♢ Semn de hotar (sau, în trecut, de mosie) = piatra, stâlp etc. care marcheaza un hotar sau linia de demarcatie a unui teren; p. ext. hotar. ♦ Însemnare facuta spre a nu uita ceva. ♢ Semn de carte = fâsie îngusta de matase, de carton, de piele etc. (special lucrata) care se pune între paginile unei carti pentru a indica pagina la care s-a întrerupt lectura. ♦ Loc marcat, tinta pentru tras cu arma. 5. Ceea ce se vede undeva sau pe ceva dupa o atingere sau apasare; urma, pata. ♦ Urma, cicatrice ramasa pe piele dupa o boala, o lovire, o rana etc. 6. Unitatea dintre un sens si o indicatie grafica. ♢ Semne grafice = totalitatea literelor, cifrelor, semnelor de punctuatie folosite în scriere. Semne de punctuatie = semne grafice (punct, virgula, doua puncte etc.) întrebuintate pentru a desparti, în scris, partile unei propozitii sau ale unei fraze sau propozitiile si frazele între ele. Semnele citarii = ghilimele. Semne matematice = semne care servesc la indicarea operatiunilor matematice. Semne conventionale = figuri simbolice întrebuintate pentru a marca diferite notari pe harti, planse etc. Semn diacritic = semn adaugat unei litere, deasupra ei, dedesubt sau lateral, pentru a reda un sunet diferit de cel notat prin litera respectiva. Semn lingvistic = unitatea dintre un sens si un complex sonor. Semn moale = litera care indica, în scrierea limbii ruse, caracterul palatal al consoanei precedente. Semn tare = litera care indica, în scrierea limbii ruse, caracterul dur al consoanei precedente. Semn monetar = tot ceea ce se imprima sau se graveaza pe o moneda; p. ext. moneda. 7. Simbol, emblema. ♢ Expr. Sub semnul (cuiva sau a ceva) = sub egida, sub auspiciile (cuiva sau a ceva). 8. Tot ceea ce evoca o persoana, un lucru sau un fapt; amintire. – Lat. signum.
fidelitate, FIDELITÁTE s.f. 1. Statornicie în convingeri, în sentimente, în atitudine etc.; devotament, credinta. 2. Precizie, exactitate în prezentarea sau în reproducerea realitatii, a unui text, a unui model etc. 3. {Tehn.; în sintagma) Înalta fidelitate = calitate a unor aparate electroacustice de a reda cât mai fidel semnale sonore (înregistrate); hi-fi. – Din fr. fidélité, lat. fidelitas, -atis.
libela, LIBELÁ, libelez, vb. I. Tranz. (Livr.) A redacta (corect) un act juridic sau administrativ. – Din fr. libeller.
ciornă, CIÓRNĂ, ciorne, s.f. Lucrare scrisa provizoriu, în prima redactare; concept, bruion. – Din rus. ciornâi "negru".
exprima, EXPRIMÁ, exprím, vb. I. Tranz. A expune, a formula, a manifesta pareri, idei etc. ♦ Refl. A reda în cuvinte; a vorbi. – Fr. exprimer (lat. lit. exprimere).
citocromie, CITOCROMÍE, citocromii, s.f. Procedeu rapid de tipar în patru culori suprapuse, la care forma partiala de negru serveste la redarea efectelor de tonuri închise. – Din fr. cytochromie.
copia, COPIÁ, copiez, vb. I. Tranz. 1. A transcrie un text, redând exact continutul lui. ♦ A reproduce fara originalitate o opera de arta. ♦ Intranz. (În scoala) A redacta o tema, folosind în mod nepermis lucrarea altui elev sau alte surse de informatie. ♦ A plagia. 2. (Peior.) A reproduce ceva prin imitatie servila; a imita pe cineva. – Din fr. copier.
miniaturiza, MINIATURIZÁ, miniaturizez, vb. I. Tranz. A executa în dimensiunile unei miniaturi; p. ext. a reda ceva la scara redusa. ♦ A reduce dimensiunile, greutatea si consumul specific în fabricarea unor masini si aparate. [Pr: -ni-a-] – Din fr. miniaturiser.
elabora, ELABORÁ, elaborez, vb. I. Tranz. 1. A realiza, a da o forma definitiva unei idei, unei doctrine, unui text de lege etc.; a alcatui1, a întocmi; p. ext. a redacta. 2. A efectua operatiile necesare pentru extragerea de metale din minereuri sau pentru obtinerea unor aliaje în stare topita în vederea turnarii lor. – Din fr. élaborer, lat. elaborare.
exprima, EXPRIMÁ, exprim, vb. I.Tranz. A expune, a formula, a manifesta, prin cuvinte sau prin gesturi, pareri, idei, sentimente, impresii etc. ♦ Refl. A reda în cuvinte. – Din fr. exprimer, lat. exprimere.
dresa, DRESÁ, dresez, vb. I. Tranz. I. A învata, a obisnui, a deprinde un animal sa faca, la porunca, anumite miscari sau sa îndeplineasca anumite actiuni. ♦ Fig. (Peior.) A învata, a deprinde o persoana sa se comporte într-un anumit fel, stabilit de mai înainte de altii. II. (Despre organe de stat sau reprezentanti ai acestor organe) A redacta, a încheia un act (oficial). – Din fr. dresser.
scrie, SCRÍE, scríu, vb. III. 1. Intranz. si tranz. A reprezenta prin semne conventionale sunetele sau cuvintele vorbirii. ♢ Expr. (Intranz.; în basme) De (sau pe) când scria (sau, refl., se scria) musca pe perete = de mult, din timpuri stravechi. ♦ Tranz. impers. A se afla scris, a fi scris. ♢ Expr. A-i scrie (sau a-i fi scris) cuiva pe fata (sau în obraz) = a se putea vedea pe fata cuiva starea lui sufleteasca, a se deduce ceva din expresia cuiva. ♦ Tranz. A acoperi ceva cu semne grafice sau, p. gener., cu orice fel de semne, de figuri. ♦ Tranz. A completa (un formular) cu textul necesar. ♦ Tranz. (Înv. si pop.) A însemna, a desena, a zugravi; a contura, a schita. ♢ Expr. (Refl.) A se scrie în partea cuiva = a aduce, a semana la chip cu cineva. ♦ A lasa urme, a întipari, a imprima. ♢ Refl. Urmele pasilor se scrisesera pe zapada. 2. Intranz. si tranz. A-si exprima, a-si formula gândurile, ideile în scris; a compune, a redacta o opera (literara, stiintifica). ♦ Tranz. A relata, a descrie, a povesti ceva în scris. 3. A asterne pe hârtie un text, o scrisoare. ♦ Intranz. si tranz. A trimite (cuiva) o scrisoare. ♢ Refl. recipr. Ne scriem din când în când. ♦ A înstiinta, a comunica ceva în scris. 4. Tranz. A însemna, a nota, a înregistra ceva în scris; a trece numele cuiva pe o lista, într-o evidenta. ♦ (Înv.) A inventaria; a catagrafia. ♢ Expr. (Pop.) A scrie ceva pe numele cuiva = a-i face cuiva acte de proprietate pentru... ♦ A trece ceva în contul cuiva, a pune în socoteala cuiva. 5. Tranz. si refl. (Pop.) A (se) înscrie într-o organizatie, într-un corp constituit, într-un colectiv de munca. 6. Tranz. (Pop.) A prescrie, a indica unui bolnav tratamentul necesar. ♦ Tranz. impers. A fi stabilit, rânduit (prin legi, regulamente). ♢ Expr. A(-i) fi scris cuiva (sau pentru cineva) = a(-i) fi rânduit cuiva de la nastere, a(-i) fi sortit, harazit (prin soarta). [Perf. s. scrisei, part. scris. – Var.: scri vb. IV] – Lat. scribere.
tentă, TÉNTĂ, tente, s.f. Amestec de tus (sau de culoare) cu apa, terebentina etc., folosit pentru a reda nuanta de culoare dorita; nuanta a unei culori. – Din fr. teinte.
transpune, TRANSPÚNE, transpún, vb. III. 1. Tranz. A muta, a schimba ceva dintr-un loc în altul, dintr-o stare sau dintr-o situatie în alta. ♦ Fig. A da expresie în scris, pe scena, pe ecran etc.; a reda, a pune pe hârtie, în versuri, pe scena etc. ♦ A transcrie sau a executa o compozitie muzicala în alta tonalitate decât aceea în care a fost scrisa initial. ♦ A muta un termen dintr-o parte a unei ecuatii în alta (schimbându-i semnul). 2. Refl. Fig. A se situa cu mintea, cu imaginatia etc. în alta situatie sau în alt timp. – Trans- + pune (dupa fr. transposer, lat. transponere).
turna, TURNÁ1, torn, vb. 1, Tranz. I. 1. A varsa un lichid sau, p. ext., un fluid în, pe sau peste ceva. ♢ Expr. A turna ulei pe rana = a alina necazurile cuiva, vorbindu-i cu întelegere si compasiune. ♦ Intranz. impers. (Fam.) A ploua torential. 2. A varsa un material lichid într-un tipar (pentru ca, prin racire sau în urma unei reactii chimice, sa se obtina un obiect solid de forma tiparului). II. Fig. 1. (Fam.) A compune, a redacta ceva (la repezeala). ♦ A formula ceva (în scris sau verbal) pentru a însela pe cineva. 2. (Fam.) A duce pe cineva la închisoare; a închide. 3. A trage pumni, a bate pe cineva. III. Fig. (Fam.) A pârî, a denunta pe cineva. – Lat. tornare "a învârti, a rasuci".
reconforta, RECONFORTÁ, reconfortez, vb. I. Tranz. si refl. A (se) reface din punct de vedere fizic; a (se) întari, a (se) fortifica, a (se) întrema. ♦ Tranz. Fig. A reda cuiva energia, încrederea, curajul. – Din fr. réconforter.
reproduce, REPRODÚCE, reproduc, vb. III. 1. Tranz. A reda cu exactitate ceea ce este scris, ceea ce a spus sau a facut cineva. ♦ A imita felul de a fi, gesturile, mimica cuiva. 2. Refl. A reactualiza în memorie idei, cunostinte însusite în cursul experientei anterioare. 3. Refl. A se produce, a se arata din nou; a se repeta. 4. Tranz. (Ec. pol.) A relua în mod continuu procesul de productie; a produce din nou. 5. Tranz. A produce în serie; a multiplica. 6. Refl. (Biol.) A se perpetua prin generare; a se înmulti. – Re1- + produce (dupa fr. reproduire).
redactare, REDACTÁRE, redactari, s.f. Actiunea de a redacta si rezultatul ei; formulare în scris, compunere. – V. redacta.
redatare, REDATÁRE, redatari, s.f. Actiunea de a redata. – V. redata.
redare, REDÁRE, redari, s.f. Actiunea de a reda si rezultatul ei; reproducere, exprimare, reprezentare. – V. reda.
redacţional, REDACŢIONÁL, -Ă, redactionali, -e, adj. Care apartine redactiei, privitor la redactie sau la activitatea unui redactor. [Pr.: -ti-o-] – Din fr. rédactionnel.
redija, REDIJÁ, redijez, vb. I. Tranz. (Înv.) A redacta. [Var.: redíge vb. III] – Din fr. rédiger.
hiperbolă, HIPÉRBOLĂ s. f. 1. figura de stil, constând în folosirea unor expresii si imagini exagerate, pentru a reda mai plastic ideea si a impresiona mai puternic. 2. curba loc geometric al punctelor dintr-un plan, a caror diferenta a distantelor la doua puncte fixe (focare) este constanta. (< fr. hyperbole)
revitaliza, REVITALIZÁ, revitalizez, vb. I. Tranz. A reda puteri; a revigora. – Din fr. revitaliser.
resuscita, RESUSCITÁ, resuscitéz, vb. I. Tranz. 1. (Med.) A reda functiile vitale ale organismului, a repune în functiune inima sau respiratia oprite, a readuce în simtiri, a face sa-si revina. 2. A suscita din nou. [Pr. ind. si: resuscít] – Din fr. ressusciter.
rezuma, REZUMÁ, rezúm, vb. I. Tranz. 1. A reda pe scurt esentialul unei lucrari, al unei expuneri. ♦ Refl. A se limita, a se margini la..., a se multumi cu... 2. A cuprinde în sine; a sintetiza, a însuma. – Din fr. résumer.
demilitariza, DEMILITARIZÁ, demilitarizéz, vb. I. Tranz. A desfiinta total sau partial, în urma unei conventii internationale, fortele armate, armamentul, instalatiile si orice activitate cu caracter militar, într-o regiune, o tara etc. ♦ A reda caracterul civil unor institutii, întreprinderi etc. militarizate. – Din fr. démilitariser.
hidratant, HIDRATÁNT, -Ă adj. care hidrateaza. o lotiune (sau crema) ~a = lotiune (crema) folosita în cosmetica pentru a reda epidermei continutul sau de apa. (< fr. hydratant)
rost, ROST, rosturi, s.n. 1. Sens, înteles, tâlc; scop, menire, justificare, motivare. ♦ Atributie, rol, misiune, sarcina. 2. Mod de a-si întocmi viata; stare, situatie sociala, materiala, familiala; p. ext. gospodarie. ♢ Expr. A (nu) sti rostul cuiva = a (nu) sti unde se afla si cum îsi organizeaza cineva viata. A fi rost de ceva = a întrevedea posibilitatea de a gasi ceva. A face rost de ceva = a procura ceva (greu de obtinut, de realizat). 3. Mod, fel de organizare a unei activitati; ordine dupa care se desfasoara o actiune; plan de desfasurare, de executare a ceva. ♢ Expr. A nu-si afla rostul = a nu-si gasi locul, a nu-si gasi astâmpar. A-si pierde rostul = a-si pierde cumpatul. A fi în rostul lui = a fi acolo unde îi este locul, unde se cuvine sa fie. ♦ Ordine stabila, stare de lucruri; rânduiala. 4. Spatiu în forma de unghi, format la razboiul de tesut între firele de urzeala ridicate de ite si cele ramase jos, prin care se trece suveica cu firul de batatura. 5. Spatiu îngust lasat între doua constructii alaturate sau între doua parti ale unei constructii, pentru a permite miscarea lor relativa sub actiunea fortelor interioare sau a variatiilor de temperatura. Rost de etansare. Rost de lucru. ♦ Jgheab sapat în lemn, pe care aluneca o ferestruica, o usa, un capac. 6. (Înv.) Gura; (azi livr.) grai, vorbire. ♢ Loc. adv. Pe de rost = fara un text în fata, din aducere-aminte, din memorie. ♢ Expr. A învata pe de rost = a învata un text pentru a-l putea reda din memorie. A lua (pe cineva) la rost = a mustra (pe cineva), a-i cere socoteala. ♦ (Înv. si arh.) Facultatea de a vorbi. – Lat. rostrum.
scris, SCRIS1, (4) scrise, s.n. 1. Faptul de a scrie (1). ♢ Masina de scris = masina folosita pentru dactilografierea textelor. ♢ Loc. adj. si adv. În scris = notat (pe hârtie). 2. Fel propriu de a scrie al cuiva, mod particular de a caligrafia semnele grafice; scriere (2), scriitura (1), scriptura (4), scrisoare (3). 3. Actiunea de a scrie (2), de a redacta o compozitie, o opera. ♦ Activitatea de scriitor, de publicist. 4. Ceea ce este scris, ceea ce rezulta în urma muncii de elaborare, de redactare; scriere (3). Foloseste multe neologisme în scrisul sau. ♦ Totalitatea operelor scrise apartinând unui popor, unei natiuni, unui scriitor. Scrisul românesc. – V. scrie.
schiţa, SCHIŢÁ, schitez, vb. I. Tranz. 1. A desena ceva în mod schematic, a executa în câteva linii generale un desen preliminar, fugitiv. ♦ Fig. A contura, a descrie, a reda ceva în scris prin câteva trasaturi caracteristice. ♦ Fig. A face în mod vag, incomplet un gest, o miscare etc. 2. A fixa punctele principale ale unui plan, ale unei lucrari, a proiecta în linii mari; a concepe. – Din it. schizzare. Cf. s c h i t a.
compune, COMPÚNE, compún, vb. III. Tranz. 1. (Despre elementele unui întreg) A forma, a alcatui un întreg. ♦ Refl. (Despre un întreg) A fi alcatuit, a consta din... 2. A crea, a scrie, a redacta o opera literara, muzicala etc. [Perf. s. compuséi, part. compus] – Din lat. componere (dupa pune).
consiliu, CONSÍLIU, consilii, s.n. 1. Colectiv organizat, cu sarcini de conducere, de administrare sau de avizare etc. a activitatii unei organizatii, firme, societati comerciale, institutii etc. ♢ Consiliu de stat = a) (în unele state) organ suprem al puterii de stat cu activitate permanenta; b) denumire data organului consultativ al sefului statului; organul suprem al jurisdictiei administrative; organul administrativ central. Consiliu de ministri = totalitatea ministrilor îndeplinind functia de organ al puterii executive; guvern. Consiliu de familie = organ de tutela alcatuit din membrii familiei, care se pronunta asupra actelor unui membru al familiei lipsit de capacitatea de administrare a bunurilor sale. Consiliu stiintific = colectiv însarcinat cu îndrumarea muncii stiintifice într-o institutie de învatamânt superior sau într-un institut de cercetare. Consiliu redactional = organ consultativ de pe lânga redactia unei edituri, format din specialisti apartinând domeniilor de activitate ale redactiei respective. 2. (Înv.) Sfat. – Din lat. consilium, fr. conseil.
formulă, FORMÚLĂ s. f. 1. expresie generala si invariabila a unei idei, a unei relatii etc. care poate fi aplicata în mai multe cazuri particulare. o ~ de politete = forma conventionala de exprimare, pentru a se adresa unei autoritati sau unei persoane. ♢ fraza-tip în anumite ocazii sau la redactarea unor sentinte etc. 2. (mat.) expresie reprezentând o relatie generala între mai multe marimi. 3. reprezentare în simboluri a compozitiei unei combinatii chimice. 4. solutie; mijloc, mod de a face ceva. 5. parola. (< fr. formule, lat. formula)
fidelitate, FIDELITÁTE s. f. 1. statornicie, credinta (în convingeri, în sentimente etc.); devotament. 2. exactitate (în prezentarea, în reproducerea unui text, a sunetelor etc.). o înalta ~ = calitate a unor aparate electroacustice de a reda cât mai fidel semnalele sonore înregistrate. 3. (biol.) atasament al unei specii de un anumit grup sau asociatie. (< fr. fidélité, lat. fidelitas)
expune, EXPÚNE vb. I. tr. 1. a reda prin cuvinte, a relata. 2. a prezenta publicului lucruri, obiecte selectionate. ♢ a aseza (ceva) într-un loc favorabil exercitarii unei influente, unei actiuni etc. 3. a supune actiunii luminii un material fotosensibil. II. tr., refl. a pune, a se afla în fata unei primejdii, a unei neplaceri. (< lat. exponere)
exprima, EXPRIMÁ vb. I. tr. a expune, a manifesta, a reprezenta (idei, sentimente etc.) prin cuvinte sau prin gesturi. II. refl. a vorbi, a reda prin cuvinte. (< fr. exprimer, lat. exprimere)
reproduce, REPRODÚCE vb. 1. a cita, a reda. (Îti voi ~ întocmai vorbele lui.) 2. v. mima. 3. v. copia. 4. a copia, (înv.) a scoate, a scrie. (A ~ un act, un document.) 5. v. multiplica. 6. a se înmulti, a se prasi, a procrea, (înv. si reg.) a se plodi, (reg.) a se puiti, (Mold.) a se puiezi, (înv.) a se propaga. (Cum se ~ aceste animale?) 7. (BIOL.) a se înmulti, (pop.) a (se) împuia, (înv. si reg.) a (se) plodi. (Se ~ prin oua.)
reprezenta, REPREZENTÁ vb. 1. v. înfatisa. 2. a arata, a înfatisa, a reda. (Ce ~ acest tablou?) 3. v. ilustra. 4. v. simboliza. 5. a simboliza, (înv.) a semna. (Inorogul ~ moartea.) 6. a întruchipa, a simboliza, (înv.) a închipa. (Ce ~ acest semn?) 7. v. personifica. 8. a înfatisa, v. reflecta. (Un roman care ~ realitatea.) 9. v. marca. 10. v. constitui. 11. v. reda. 12. v. imagina. 13. a (se) juca, a (se) prezenta, (înv. si pop.) a (se) da, (înv.) a (se) parastisi. (Ce se ~ asta-seara la teatru?)
epistolografie, EPISTOLOGRAFÍE s. f. 1. sistem de scriere vulgara la vechii egipteni. 2. arta de a redacta scrisori. (< fr. épistolographie)
epistolar, EPISTOLÁR, -Ă I. adj. referitor la arta de a redacta scrisori; compus în stil de scrisoare. II. s. n. carte cu sfaturi si modele de cum se întocmesc scrisorile. ♢ colectie de scrisori publicate. (< fr. épistolaire, lat. epistolaris)
emusa, EMUSÁ vb. tr. a reda mai sters; a atenua, a slabi. (< fr. émousser)
elabora, ELABORÁ vb. tr. 1. a crea, a redacta o opera, un text etc. 2. a efectua operatiile necesare pentru obtinerea unui metal, a unui aliaj. (< fr. élaborer, lat. elaborare)
egalizator, EGALIZATÓR, -OÁRE I. adj. care egalizeaza. II. s.n. 1. amestec de rasina folosit în vopsitorie la netezirea si la obtinerea unui luciu superior al peliculelor (2). 2. produs chimic cu proprietati de egalizare (3) a colorantilor. 3. dispozitiv care regleaza presiunea apei, a aburilor într-o conducta. 4. aparat electronic care permite, cu ajutorul unor filtre, obtinerea calitatii maxime la înregistrare sau la redare a unui casetofon. (< fr. égalisateur, /II/ égaliseur, /II, 4/ engl. equalizing)
drapa, DRAPÁ vb. I. tr. 1. a acoperi, a împodobi cu o draperie. ♢ a dispune o stofa în forma de draperie. ♢ a reda un vesmânt (în pictura si sculptura). 2. (fig.) a acoperi, a camufla ceva. II. tr. refl. a (se) îmbraca într-un vesmânt larg, cu falduri. (< fr. draper)
disproporţiona, DISPROPORŢIONÁ vb. tr. a lipsi de proportii; a reda disproportionat. (< fr. disproportionner)
descifra, DESCIFRÁ vb. tr. 1. a reda în limbaj clar un text necitet sau scris într-o limba necunoscuta; a gasi semnificatia a ceea ce este scris în cifre, într-un alfabet secret. ♢ a interpreta o bucata muzicala dupa partitura la prima vedere. 2. (fig.) a întelege, a patrunde, a ghici (ceva obscur, ascuns). (dupa fr. déchiffrer)
înapoia, ÎNAPOIÁ vb. 1. v. restitui. 2. v. rambursa. 3. a reda, a restitui, (rar) a retrimite, (pop.) a întoarce, (înv.) a remite. (A ~ cuiva bunurile luate.) 4. v. întoarce.
dresa, DRESÁ vb. I. a deprinde. (A ~ un animal, la circ.) II. a întocmi, a redacta. (A ~ un act, un proces-ver-bal.)
descrie, DESCRÍE vb. 1. a expune, a înfatisa, a prezenta, a reda, a zugravi, (înv.) a depinge, a prescrie, a scrie, a zografisi, (fig.) a picta. (~ într-o nuvela viata de la tara.) 2. v. trasa.
copia, COPIÁ vb. I. tr. 1. a reproduce un text, o opera de arta etc. ♢ a reproduce ceva în mod servil si fara originalitate; a plagia. 2. (peior.) a imita servil pe cineva. 3. (tehn.) a prelucra prin aschiere la o masina-unealta un model, piesa rezultata având un profil identic. II. intr. a redacta o teza, o lucrare etc. folosind pe furis în timpul examenului lucrarea unui alt coleg, manuale, notite etc. (< fr. copier)
crea, CREÁ vb. 1. v. inventa. 2. v. fauri. 3. (BIS.) a face, a zidi. (Biblia scrie ca Dumnezeu a creat lumea.) 4. v. înfiinta. 5. v. constitui. 6. a alcatui, a compune, a elabora, a întocmi, a realiza, a redacta, a scrie, (înv.) a izvodi, a redija, a tocmi. (A crea o opera valoroasa.) 7. v. forma. 8. v. provoca. 9. v. aduce.
colegiu, COLÉGIU s. n. 1. (în Roma antica) grup (de cel putin trei persoane) însarcinat cu o anumita functie publica. 2. organ de conducere colectiva si de îndrumare a unui periodic, a unei lucrari, carti etc., a unei întreprinderi sau institutii. 3. corp sau asociatie a unor persoane care au aceeasi profesie sau aceeasi demnitate. ♢ (jur.; în unele tari) colectiv de judecatori în cadrul organizarii interne a instantei supreme sau cu atributii speciale pe lânga unele organe de jurisdictie. ♦ ~ de avocati = colectiv al avocatilor dintr-o unitate administrativ-teritoriala. 4. ~ de partid = organ care controleaza modul în care se respecta prevederile statutului cu privire la disciplina si morala de partid etc. 5. (în trecut) categorie electorala care îngloba cetatenii cu aceeasi avere sau cu acelasi rang social. 6. institutie de învatamânt public asemanatoare liceului, cu o organizare speciala. 7. ~ de redactie = organ consultativ pe lânga redactorul-sef al unei publicatii; comitet de redactie. (< lat. collegium, fr. collège)
citocromie, CITOCROMÍE s. f. procedeu rapid de tipar în patru culori, la care forma partiala de negru serveste la redarea efectelor de tonuri închise. (< fr. cytochromie)
oglindi, A OGLIND//Í ~ésc tranz. 1) A face sa se oglindeasca. 2) (realitatea în arta) A reda prin mijloace artistice; a înfatisa; a reprezenta; a reflecta. /<sl. oglendati
mu, MU interj. (se foloseste, repetat, pentru a reda strigatul specific al vitelor cornute). /Onomat.
mor, MOR interj. (se foloseste, de obicei repetat, pentru a reda mormaitul ursului). /Onomat.
monta, A MONT//Á ~éz tranz. 1) (piese, mecanisme etc.) A reuni, formând un sistem tehnic, în vederea functionarii; a asambla. 2) (obiecte sau parti ale acestora) A fixa definitiv, amplasând la locul de functionare. 3) (pietre pretioase) A fixa într-o bijuterie. 4) (piese de teatru) A reda prin mijloace scenice; a pune în scena; a înscena. 5) fig. (actiuni dusmanoase sau lucruri reprobabile) A organiza pe ascuns; a pune la cale; a tese; a urzi; a unelti. 6) fig. (persoane) A aduce în mod intentionat într-o stare de agitatie; a atâta; a întarâta; a incita; a zadarî. /<fr. monter
mihoho, MIHOHÓ interj. (se foloseste repetat pentru a reda nechezatul calului). /Onomat.
miau, MIÁU interj. (se foloseste pentru a reda strigatul pisicii). ♢ A-i lua cuiva ~l a) a face pe cineva sa taca; b) a omorî pe cineva. /Onomat.
mehehe, MEHEHÉ interj. (se foloseste prelungit pentru a reda strigatul caracteristic al oii, mielului sau al caprei) Behehe. /Onomat.
mâr, MÂR interj. (se foloseste pentru a reda mârâitul câinelui). ♢ (A nu face) nici câr, nici ~ a nu spune nimic; a fi indiferent la toate. /Onomat.
mac, MAC2 interj. (se foloseste pentru a reda strigatul specific pe care îl scot ratele). /Onomat.
libela, A LIBEL//Á ~éz tranz. (un act judecatoresc) A redacta corect, clar si concis. /<fr. libeller
jnap, JNAP interj. (se foloseste adesea pentru a reda zgomotul produs de o lovitura data cu repeziciune). /Onomat.
jart, JART interj. (se foloseste pentru a reda zgomotul produs de o lovitura puternica cu nuiaua, cu biciusca, cu palma etc.) Jap. /Onomat.
jap, JAP interj. (se folosete pentru a reda zgomotul produs de o lovitura cu nuiaua, cu biciusca, cu palma etc.) Jart. /Onomat.
înfăţişa, A ÎNFĂŢIS//Á ~éz tranz. 1) A face sa se înfatiseze. 2) (obiecte) A pune în fata; a prezenta; a arata. 3) (realitatea în arta) A reda prin mijloace artistice; a reprezenta; a oglindi; a reda. Tabloul ~eaza un rasarit de soare. 4) rar (însotit de un pronume în dativ) A plasmui în minte; a-si închipui; a-si imagina. 5) A reda prin forma sa concreta; a reprezenta. Decorul ~eaza o padure. 6) A exprima prin sine ca exponent; a reprezenta. ~ republica. /în + fatis
izvodi, A IZVOD//Í ~ésc tranz. înv. 1) A crea în imaginatie în mod arbitrar; a nascoci; a ticlui; a fabrica; a broda; a inventa. 2) A descoperi prin munca creatoare; a nascoci; a scorni; a inventa. 3) livr. (texte) A formula în scris; a scrie; a redacta. 4) A face sa se izvodeasca; a profila; a contura; a desena; a zugravi. /<sl. izvoditi
ipsofon, IPSOF//ÓN ~oáne n. Instalatie pe lânga un aparat telefonic, care are menirea de a înregistra si a reda mesajele primite în absenta abonatului. /<fr. Ipsophon
idiliza, A IDILIZ//Á ~éz tranz. (viata, fapte etc.) A reda în mod idilic; a prezenta mai frumos si mai bun decât este în realitate. /idila + suf. ~iza
huştiuliuc, HUSTIULIÚC interj. pop. (se foloseste pentru a reda zgomotul produs de un obiect cazut, mai ales în apa). /Onomat.
huşti, HUSTI interj. 1) (se foloseste pentru a reda miscarea facuta de cineva care iese sau pleaca repede undeva). 2) (se foloseste pentru a alunga pasarile de curte). /Onomat.
hodoronc, HODORÓNC interj. (se foloseste pentru a reda zgomotul produs de un vehicul pe un drum hopuros sau la caderea unor obiecte tari si voluminoase). ♢ ~-tronc se foloseste când se întâmpla un lucru neasteptat sau când cineva spune o vorba nepotrivita. /Onomat.
hodorog, HODORÓG1 interj. (se foloseste pentru a reda zgomotul produs de un vehicul pe un drum hopuros sau la caderea unui obiect tare si voluminos) [Var. hodoronc] /Onomat.
hec, HEC interj. (se foloseste pentru a reda sughitul). /Onomat.
hâţa, HÂŢA interj. (se foloseste repetat pentru a reda miscari ritmice, întrerupte sau leganate) /Onomat.
hâţ, HÂŢ interj. (se foloseste pentru a reda zgomotul facut de o miscare brusca, o smuncitura) /Onomat.
hârşti, HÂRSTI interj. (se foloseste, adesea repetat, pentru a reda zgomotul produs prin zgârierea sau frecarea suprafetei aspre a doua obiecte, prin spintecarea cu putere a aerului). [Monosilabic] /Onomat.
hâr, HÂR interj. 1) (se foloseste, prelungit, pentru a reda hârâitul câinelui). 2) (se foloseste pentru a reda zgomotul produs de unele mecanisme uzate sau organele respiratorii în cazul unor boli). /Onomat.
hâc, HÂC interj. (se foloseste pentru a reda zgomotul produs de cineva când sughita sau când i se opreste brusc respiratia). /Onomat.
, HĂ interj. 1) (se foloseste, repetat, pentru a reda râsul, mai ales fortat, sau plânsul). 2) (se foloseste pentru a exprima mirare sau neîncredere). /Onomat.
hau, HAU interj. (se foloseste repetat pentru a reda latratul câinelui sau urletul lupului). /Onomat.
haţ, HAŢ interj. (se foloseste pentru a reda o miscare brusca sau pentru a apuca, a înhata pe cineva sau ceva pe neasteptate). /Onomat.
hapciu, HAPCÍU interj. (se foloseste pentru a reda zgomotul produs în timpul stranutului). /Onomat.
hap, HAP1 interj. (se foloseste, uneori repetat, pentru a reda zgomotul produs la înghitirea sau apucarea brusca a ceva). /Onomat.
ham, HAM1 interj. (se foloseste repetat pentru a reda latratul câinelui). /Onomat.
ha, HA interj. 1) (se foloseste pentru a exprima surprindere, mirare, satisfactie, indignare, ironie etc.). 2) fam. (se foloseste când interlocutorul n-a auzit bine s-au n-a înteles cele spuse) Poftim?; ce-ai spus? 3) (se foloseste repetat pentru a reda râsul în hohote). /Onomat.
grăi, A GRĂ//Í ~iésc pop. 1. tranz. A exprima prin grai; a reda prin cuvinte. 2. intranz. A comunica cu ajutorul limbii; a vorbi. /<bulg. graja, sb. grájati
grafic, GRÁFIC1 adv. Printr-un desen sau în scris. A reda ceva ~. /<fr. graphique
gogâlţ, GOGÂLŢ interj. (se foloseste, uneori repetat, pentru a reda zgomotul produs de înghitirea repede si cu lacomie a unui aliment sau a unui lichid). /Onomat.
ghiorţ, GHIORŢ interj. (se foloseste pentru a reda zgomotul produs de înghitirea cu lacomie a unui lichid sau de intestinele goale). /Onomat.
gâl, GÂL interj. (se foloseste, repetat, pentru a reda sunetul produs de un lichid care se varsa dintr-un vas sau care este înghitit). /Onomat.
gazetar, GAZETÁR ~i m. Lucrator la redactia unei gazete sau a unei reviste; persoana care colaboreaza la o gazeta sau la o revista; ziarist; jurnalist. /gazeta + suf. ~ar
ga, GA interj. (se foloseste, repetat, pentru a reda strigatul gâstelor sau pentru a le chema). /Onomat.
formă, FÓRM//Ă ~e f. 1) Expresie exterioara determinata de un anumit continut. 2) Aspect exterior al unui obiect. ~ sferica. ♢ (A fi) în ~ a se afla în conditii fizice bune. 3) Totalitate a mijloacelor de expresie, folosite la redarea continutului de idei al unei opere de arta. ~ artistica. 4) lingv. Latura materiala a unitatilor de limba. ♢ ~ gramaticala aspect luat de un cuvânt pentru a exprima un sens gramatical. 5) Model stabilit. Act întocmit dupa toate ~ele. 6) Mod de conducere. ~ de stat. 7) fig. Aparenta care este în contradictie cu continutul interior. 8) Piesa confectionata dintr-un material dur, în care se toarna un amestec pentru a-i da o anumita configuratie. ~ de turnatorie. [G.-D. formei] /<fr. forme, lat. forma
fleoşc, FLEOSC interj. (se foloseste pentru a reda zgomotul produs în timpul lovirii unor corpuri moi sau ude). /Onomat.
fleaşc, FLEASC interj. (se foloseste pentru a reda sunetul produs de lovirea cu un corp moale). /Onomat.
figură, FIGÚR//Ă ~i f. 1) Ansamblu de trasaturi specifice ale fetei; chip; fizionomie. 2) Imagine a unui obiect sau a unei fiinte, reprezentata printr-un desen, pictura sau sculptura. 3) fam. Om cu merite în viata publica. 4) Carte de joc care reprezinta persoane (valet, dama etc.). 5) Piesa cu semnificatie deosebita în sah (rege, nebun, cal etc.). 6) Pozitie (sau ansamblu de pozitii) pe care o ia cineva în timpul unor miscari special orientate (la dans, în sport, în pilotaj etc.). ♢ ~ de stil procedeu prin care sensul propriu al cuvântului se modifica pentru a reda plastic continutul de idei; trop. [G.-D. figurii] /<fr. figure, lat. figura
fâţ, FÂŢ interj. pop. (se foloseste, de obicei repetat, pentru a reda o miscare brusca sau miscari continue alternative). ♢ ~ încolo, ~ încoace ba încolo, ba încoace; când încolo, când încoace. /Onomat.
fâş, FÂS interj. (se foloseste, de obicei repetat, pentru a reda zgomotul produs de fosnetul frunzelor, al hârtiei etc.). /Onomat.
fâs, FÂS interj. (se foloseste pentru a reda zgomotul produs de iesirea unui gaz sub presiune printr-un orificiu îngust). /Onomat.
fâl, FÂL interj. (se foloseste, de obicei repetat, pentru a reda zgomotul produs de miscarea aripilor pasarilor). /Onomat.
face, A FÁCE fac 1. tranz. I. 1) (bunuri materiale sau valori spirituale) A realiza prin efort fizic sau intelectual. ~o casa. ~ poezii. 2) (obiecte care necesita îngrijire) A aranja în ordinea cuvenita. ~ patul. 3) (avere, bani etc.) A aduna, sporind mereu. ♢ ~ banul cu ciocanul a câstiga usor bani multi. 4) (urmat de o propozitie complementara cu verbul la conjuctiv) A determina actionând într-un anumit fel. ~ sa plece. 5) (persoane) A desemna printr-un calificativ (de obicei depreciativ); a numi; a califica; a eticheta; a considera; a taxa. ♢ A-l ~ (pe cineva) cum îi vine la gura a ocarî (pe cineva), folosind cuvinte la întâmplare. 6) (mai ales abstracte) A efectua, procedând într-un anumit fel. ~ un bine. ♢ Tace si face se spune despre cineva care înfaptuieste pe tacute un lucru surprinzator. Una zice si alta face spune într-un fel si procedeaza altfel. Usor de zis, greu de facut (sau usor a zice, greu ~) nu e usor sa rezolvi o problema complicata. ~ pomana a) a darui cuiva ceva; b) a face cuiva un mare bine. ~ abstractie a nu lua în considerare; a ignora. ~ uz de forta a folosi puterea în scopuri nepermise. A nu avea ce face (sau ce sa faca) a) a nu fi ocupat cu ceva; b) a nu avea posibilitatea de a se împotrivi; a nu avea încotro. Ce are ~ ? a) ce importanta, ce legatura este? N-are ~ n-are importanta. 7) (suparari, necazuri, placeri, bucurii etc.) A avea drept efect; a pricinui; a cauza; a provoca; a produce. ♢ A-i ~ cuiva de lucru a complica cuiva rezolvarea unei chestiuni. A i-o ~ buna (sau lata) a pricinui un mare rau. 8) (pictura, stiinta, politica etc.) A practica în mod sistematic. 9) (în îmbinari cu substantivul ce indica o institutie sau o forma de învatamânt) A frecventa, studiind. ~ Universitatea. 10) (drumuri, distante) A strabate de la un capat la altul; a parcurge. ♢ A-si ~ drum (la cineva) a cauta pretext pentru a vizita pe cineva. 11) (intervale de timp, perioade) A consuma, efectuând un lucru. ♢ ~ chindia a se odihni la chindii. II. (în îmbinari stabile) 1) (sugereaza ideea de semnalizare) ~ (cuiva) cu degetul. ~ (cuiva) cu ochiul (sau din ochi). 2) (sugereaza ideea de transformare) ~ om (pe cineva). ♢ ~ de ocara (sau de rusine) a compromite, atragând oprobriul public. ~ (pe cineva) din cal magar a-si bate joc de cineva, înjosindu-l. ~ (pe cineva) cuc (sau tun) a-l îmbata tare (pe cineva). ~ (cuiva) coastele pântece a bate tare pe cineva. ~ praf (pe cineva) a nimici, a distruge pe cineva. ~ ochii mari a se mira. ~ falci (burta sau pântece) a se îngrasa. ~ genunchi a se evidentia urmele genunchilor la pantalonii purtati mult. 3) (sugereaza ideea de îmbolnavire) ~ gâlci. 4) (sugereaza ideea de perpetuare a speciei) ~ copii. ~ fructe. ~ floare. 5) (sugereaza ideea de relatie) ~ prietenie. ♢ ~ gura a face galagie. III. (împreuna cu unele substantive formeaza locutiuni verbale având sensul substantivului cu care se imbina): ~ chef a chefui. ~ glume a glumi. A-si ~ griji a se îngrijora. ~ dragoste (sau sex) a savârsi actul sexual; a se împerechea. 2. intranz. I. 1) A actiona dupa cum dicteaza împrejurarile sau constiinta; a proceda. 2) (mai ales în superstitii) A vesti aparitia (unui fenomen sau a unui eveniment). ~ a ploaie. 3) (în povesti si în superstitii) A lega prin vraji; a vraji; a fermeca. ~ de dragoste. 4) A prezenta o anumita valoare (baneasca); a valora; a pretui; a costa. Cât face un palton? 5) A fi egal. Trei ori trei fac noua. 6) A prezenta interes. Face sa vezi acest oras. 7) A fi convenabil. Face sa zbori cu avionul. 8) (în vorbirea dialogata ca remarca a autorului) A exprima prin grai; a reda prin cuvinte; a zice; a spune. 9) (urmat de un complement circumstantial ce indica o directie) A lua directia; a se îndrepta; a apuca. ~ la stânga. ~ spre sat. 10) A cauta sa apara altfel decât este. ~ pe desteptul. II. (împreuna cu onomatopeele formeaza locutiuni verbale intranzitive) ~ hârsti! ~ zdup. /<lat. facere
expune, A EXPÚNE expún tranz. 1) (gânduri, idei, conceptii etc.) A reda prin cuvinte sau în scris. 2) (obiecte) A prezenta în fata publicului. 3) (obiecte) A pune pentru a fi supus unei actiuni. 4) (filme, placi fotografice) A supune actiunii luminii pentru a obtine un cliseu sau o fotografie. 5) A face sa se expuna. /<lat. exponere
exprima, A EXPRIMÁ exprím tranz. (gânduri, sentimente, idei) A prezenta prin cuvinte sau prin gesturi; a zugravi; a reda; a reflecta. [Sil. ex-pri-ma] /<fr. exprimer, lat. exprimere
enumeraţie, ENUMERÁŢI//E ~i f. 1) v. A ENUMERA. 2) Figura de stil, constând în numirea consecutiva a unor argumente si fapte referitoare la aceeasi împrejurare sau la aceeasi tema, pentru a reda ceva cu mai multa forta de convingere. /<fr. énumération, lat. enumeratio, ~onis
dur, DUR2 interj. reg. (se foloseste pentru a reda zgomotul unui obiect ce se rostogoleste) ♢ Dur în jos, dur în sus (sau dur încoace, dur încolo) a) se spune despre o miscare continua dintr-o parte în alta, despre o agitatie fara rost; b) se spune despre un schimb de pareri continuu si contradictoriu. /Onomat.
dezvolta, A DEZVOLTÁ dezvólt tranz. 1) A face sa se dezvolte. 2) (doctrine, teorii etc.) A completa cu idei noi; a aprofunda; a adânci. 3) (subiecte, idei etc.) A expune în mod amanuntit; a reda pe larg; a desfasura. 4) (caldura, energie etc.) A face sa se produca; a produce. /Orig. nec.
desfăşura, A DESFĂSURÁ desfasór tranz. 1) A face sa se desfasoare. 2) (actiuni de amploare) A realiza în etape succesive. 3) (subiecte, idei etc.) A expune în mod amanuntit; a reda pe larg; a dezvolta. /<lat. disfasciolare
debita, A DEBIT//Á1 ~éz tranz. 1) (marfuri) A vinde prin debit; a realiza cu amanuntul. 2) (fluide, materiale, energie) A pune la dispozitie în mod sistematic; a furniza. 3) fig. A reda prin cuvinte multe (si plictisitoare). 4) (busteni) A taia la gater pentru a obtine cherestea. /<fr. debiter
dang, DANG interj. (se foloseste pentru a reda sunetul produs de clopot la o miscare brus-ca). /Onomat.
cuvânta, A CUVÂNTÁ cuvânt 1. tranz. 1) rar A reda prin cuvinte; a exprima prin grai; a zice; a spune. 2) (discursuri) A prezenta în fata unui public. 2. intranz. A fi în stare sa-si exprime gândurile prin cuvinte; a avea facultatea de a exprima prin viu grai. /<lat. conventare
cucurigu, CUCURÍGU interj. (se foloseste pentru a reda cântecul cocosului). /Onomat.
cucu, CÚCU interj. (se foloseste pentru a reda cântecul cucului). /Onomat.
cronţ, CRONŢ interj. (se foloseste pentru a reda sunetul produs la sfarâmarea în dinti a ceva tare sau uscat). /Onomat.
cranţ, CRANŢ interj. (se foloseste pentru a reda zgomotul produs la strivirea unui obiect sau corp tare). /Onomat.
conspecta, A CONSPECT//Á ~éz tranz. (expuneri, lucrari) A reda printr-un conspect. /Din conspect
consemna, A CONSEMN//Á ~éz tranz. 1) (mentiuni din cadrul unui proces juridic) A reda într-un proces verbal. 2) (fapte, evenimente, note etc.) A fixa în scris; a înscrie; a înregistra; a nota. 3) (militari) A supune unui consemn. 4) (sume de bani) A pune la pastrare la o institutie bancara; a depune. /con- + a semna
cogâlţ, COGÂLŢ interj. (se foloseste, uneori repetat, pentru a reda zgomotul produs la înghitirea unor alimente). /Onomat.
clonc, CLONC interj. (se foloseste pentru a reda sunetul caracteristic produs de closca). /Onomat.
cling, CLING interj. (se foloseste pentru a reda sunetul produs de zurgalai sau de ciocnirea unor obiecte de sticla). /Onomat.
clap, CLAP interj. (se foloseste pentru a reda un sunet înfundat produs de lovirea a doua obiecte). /Onomat.
clanţ, CLANŢ2 interj. (se foloseste pentru a reda zgomotul produs de lovirea dintilor de sus de cei de jos, de foarfece la închidere sau la deschidere etc.). /Onomat.
clanc, CLANC interj. (se foloseste pentru a reda zgomotul produs de lovirea a doua obiecte). /Onomat.
clamp, CLAMP interj. (se foloseste pentru a reda zgomotul produs de lovirea a doua obiecte dure, în special, de închiderea violenta a unei usi sau a unui capac). /Onomat.
ciornă, CIÓRN//Ă ~e f. Varianta initiala a unei lucrari; lucrare în prima redactie; schita; concept. [G.-D. ciornei; Sil. cior-na] /<rus. ciornyj
cioc, CIOC1 interj. (se foloseste, de obicei repetat, pentru a reda zgomotul produs de loviturile scurte, sacadate într-un obiect tare). /Onomat.
chiţ, CHIŢ interj. (se foloseste pentru a reda sunetul caracteristic emis de soareci). /Onomat.
ceaun, CEAÚN ~e n. 1) Vas (din fonta) în forma emisferica, prevazut cu doua torti, în care se pregatesc bucate. ~ pentru mamaliga. 2) Continut al unui asemenea vas. Un ~ de sarmale. ♢ Negru ca ~ul (sau negru ca fundul ~ului) expresie folosita pentru a reda nuanta cea mai închisa de negru. [Sil. cea-un] /<tat. ta(h)un
câr, CÂR interj. (se foloseste pentru a reda sunetul pe care-l scoate gaina sau cioara). ♢ Ca-i ~, ca-i mâr se spune când cineva se încurca în explicatii contradictorii. /Onomat.
buf, BUF1 interj. (se foloseste pentru a reda zgomotul puternic si înfundat, produs de un obiect greu la cadere, de o lovitura, de o explozie etc.). /Onomat.
bruion, BRU//IÓN ~ioáne n. Varianta initiala a unei lucrari, care urmeaza sa fie definitivata si trecuta pe curat; lucrare în prima redactie; ciorna. [Sil. bru-ion] /<fr. brouillon
boc, BOC interj. (se foloseste pentru a reda zgomotul produs la caderea sau la lovirea cu ceva a unui obiect). /Onomat.
bâldâbâc, BÂLDÂBÂC interj. (se foloseste pentru a reda zgomotul produs de caderea brusca a unui corp în apa) Stiobâlc. /Onomat.
bang, BANG interj. (se foloseste pentru a reda sunetul produs de un clopot). /Onomat.
balang, BALÁNG interj. (se foloseste, de obicei repetat, pentru a reda sunetul unui clopot) [Var. balanga] /Onomat.
anteproiect, ANTEPROIÉCT ~e n. Proiect sumar, în prima redactare, care urmeaza sa fie definitivat. /ante- + proiect
pac, PAC interj. (se foloseste pentru a reda zgomotul produs de o împuscatura, de o lovitura etc.). /Onomat.
paf, PAF interj. (se foloseste pentru a reda zgomotul produs de o lovitura). /Onomat.
parafraza, A PARAFRAZ//Á ~éz tranz. (enunturi) A reda prin parafraza; a exprima prin cuvinte proprii. /<fr. paraphraser
pâc, PÂC interj. (se foloseste pentru a reda zgomotul produs de fumatori, când trag fumul din tigara sau din pipa). /Onomat.
pâr, PÂR interj. (se foloseste, prelungit sau repetat, pentru a reda sunetul produs de un corp tare când acesta crapa, se rupe sau se despica). /Onomat.
pârţ, PÂRŢ interj. (se foloseste pentru a reda zgomotul produs de gazele eliminate din organism prin orificiul anal). /Onomat.
pic, PIC1 interj. (se foloseste, deseori repetat, pentru a reda zgomotul produs de caderea picaturilor unui lichid pe o suprafata). /Onomat.
piu, PIU interj. (se foloseste, de obicei repetat, pentru a reda strigatul puilor de pasare). /Onomat.
plasticiza, A PLASTICIZ//Á ~éz tranz. 1) (materiale) A face sa devina plastic; a aduce într-o stare buna pentru modelare. 2) A reda prin imagini plastice; a zugravi sugestiv. /plastic + suf. ~iza
pleasc, PLEASC interj. (se foloseste repetat, pentru a reda zgomotul produs de limba când se desprinde brusc de cerul gurii). /Onomat.
pleosc, PLEOSC interj. (se foloseste pentru a reda zgomotul produs la lovirea palmelor una de alta, la lovirea unui corp elastic de ceva, la caderea unui corp în apa etc.). /Onomat.
plici, PLICI interj. (se foloseste pentru a reda zgomotul produs la lovirea cu palma pe piele, de pleoscaitul apei când se loveste de ceva tare etc.). /Onomat.
poc, POC interj. (se foloseste pentru a reda zgomotul produs de lovirea a doua obiecte tari, de o împuscatura etc.). /Onomat.
poştă, PÓST//Ă ~e f. 1) Institutie care se ocupa cu transportarea si distribuirea corespondentei, mandatelor, telegramelor, coletelor si presei periodice. ♢ ~a redactiei rubrica într-o publicatie periodica în care se dau publicitatii scrisorile cititorilor si raspunsurile la întrebarile lor. De ~ postal. 2) Cladire unde se afla aceasta institutie. 3) Totalitate a corespondentei si a publicatiilor periodice primite, expediate sau distribuite într-o perioada de timp. ♢ A duce (sau a purta, a umbla cu) ~a a purta, a duce zvonuri, facând intrigi. A fi ~a satului a se ocupa cu bârfeli. 4) înv. Serviciu de transport pentru calatori (si corespondenta) pe distante mari, cu diligenta, folosit înainte de aparitia caii ferate. 5) v. POSTALION I. ♢ Cal de ~ cal de schimb la o diligenta. A ajunge (sau a fi) cal de ~ a fi trimis cu diferite treburi în toate partile. 6) Loc special amenajat unde faceau popas drumetii care calatoreau cu postalionul. 7) Distanta dintre doua popasuri ale postalionului egala cu aproximativ 22 km (folosita si ca unitate de masura a lungimii). ♢ Cale de-o ~ la o distanta destul de mare. [G.-D. postei] /<rus. potta, fr. poste
pu, PU interj. (se foloseste repetat pentru a reda strigatul pupezei. /Onomat.
puf, PUF1 interj. (se foloseste repetat pentru a reda, de obicei, zgomotul produs de eliminarea brusca si cu intermitente a aerului (pe nari, pe gura) sau de aburii ce se evacueaza sub presiune din locomotiva). /Onomat.
reconstituant, RECONSTITUÁN//T ~ta (~ti, ~te) si substantival (despre substante, medicamente, factori etc.) Care reconstituie fortele orga-nismului; cu proprietatea de a reda energie corpului; remontat. [Sil. -tu-ant] /<fr. reconstituant
reda, A REDÁ redáu tranz. 1) (un obiect oarecare) A da din nou; a restitui; a înapoia; a întoarce. 2) fig. (gânduri, sentimente etc.) A prezenta prin cuvinte sau prin alt mijloc (artistic); a zugravi; a exprima; a reflecta. Cartea reda zbuciumul autorului. /re- + a da
redacta, A REDACT//Á ~éz tranz. 1) (manuscrise) A finisa sub aspectul formei si al continutului conform unor cerinte speciale. El ~at raportul. 2) livr. (studii, documente, scrieri etc.) A formula în scris; a scrie. /Din redactor
redundanţă, REDUNDÁNŢ//Ă ~e f. 1) Defect stilistic constând în abundenta inutila de cuvinte si expresii la redarea unei idei. 2) telec. Surplus nejustificat de informatie la transmiterea unui mesaj. [G.-D. redundantei] /<engl. redundancy, fr. redondance
reflecta, A REFLECTÁ1 refléct tranz. 1) A face sa se reflecte. Oglinda reflecta obiectele. 2) fig. (gânduri, sentimente etc.) A prezenta prin cuvinte sau prin alte mijloace de expresie; a reda; a exprima; a zugravi. Fata sa nu reflecta nimic. 3) A reda prin mijloace artistice; a oglindi; a înfatisa; a reprezenta. /<fr. refléter, lat. reflectere, germ. reflektieren
reînturna, A REÎNTURNÁ reîntórn tranz. pop. 1) A face sa se reîntoarca. 2) (obiecte împrumu-tate) A da înapoi; a întoarce; a restitui; a reda. /re- + a înturna
reprezenta, A REPREZENTÁ reprezínt tranz. 1) A reda într-o forma concreta; a înfatisa. 2) (lucruri absente sau abstracte) A face sa apara în forma concreta (prin intermediul unui alt obiect care îi corespunde). 3) (persoane sau colectivitati) A actiona ca exponent, ca împuternicit, ca delegat; a înfatisa. ~ tara. 4) (realitatea în arta) A reda prin mijloace artistice; a înfatisa; a oglindi; a reflecta. 5) A evoca prin mijloace plastice. Tabloul reprezinta niste ruine. 6) A însemna prin sine; a constitui; a marca. 7) (imagini percepute anterior) A reproduce în memorie. 8) (piese de teatru) A prezenta publicului prin mijloace scenice; a juca. /<fr. représenter, lat. repraesentare
reproduce, A REPRODÚCE reprodúc tranz. 1) A face sa se reproduca. 2) A reda exact; a reprezenta cu fidelitate. ~ realitatea. 3) ec. (procesul de productie) A repeta în permanenta. 4) (tablouri, desene, fotografii, texte etc.) A executa în mai multe exemplare identice prin diferite procedee tehnice; a multiplica. /re- + a produce
restitui, A RESTITUÍ restítui tranz. (obiecte împrumutate) A da înapoi; a înapoia; a întoarce; a reda. /<fr. restituer
rezuma, A REZUMÁ rezúm tranz. 1) (cele scrise sau spuse) A reda pe scurt relevând punctele principale; a expune în mai putine cuvinte; a recapitula. 2) înv. A contine în sine; a cuprin-de; a întruni; a îngloba; a însuma; a compor-ta; a contine. /<fr. résumer
ronţ, RONŢ interj. (se foloseste, de obicei repetat, pentru a reda zgomotul produs la rontairea unui aliment tare sau uscat). / Onomat.
scârţ, SCÂRŢ1 interj. (se foloseste pentru a reda zgomotul ascusit si strident produs de usi, roti, de încaltaminte în timpul mersului). ♢ Scârta-scârta pe hârtie contopist; functionar de cancelarie. [Var. scârta] /Onomat.
sculptură, SCULPTÚR//Ă ~i f. 1) Arta de a reda plastic imagini prin cioplirea sau modelarea unor materiale dure sau maleabile; arta a sculptarii. 2) Creatie artistica sculptata; opera realizata de un sculptor. 3) Ansamblu specific de opere sculptate. [G.-D. sculpturii] /<fr. sculpture, lat. sculptura
sfâr, SFÂR interj. 1) (se foloseste pentru a reda zgomotul produs la prajirea carnii, la venirea în contact a unui lichid cu focul, la aprinderea unui chibrit etc.). 2) (se foloseste pentru a reda zgomotul produs de un obiect care se învârteste sau strabate cu mare viteza aerul). /Onomat.
sfor, SFOR interj. (se foloseste, deseori repetat, pentru a reda sforaitul celui care doarme). /Onomat.
spune, A SPÚNE spun 1. tranz. 1) A reda prin cuvinte; a exprima prin grai; a zice. ~ adevarul. ~ pe de rost. ♢ ~ drept a spune adevarul. Cine ar fi putut ~ cine ar fi putut sa creada. A nu ~ nici cârc a nu scoate nici o vorba. ~ verde în fata (sau în ochi) a da adevarul pe fata, fara ocolisuri. A-i ~ cuiva inima a presimti. Dupa cum se ~ cu alte cuvinte. ~ povesti a comunica lucruri ireale. 2) (piese muzicale) A produce cu vocea sau cu un instrument; a zice; a cânta; a interpreta. 3) (pe cineva cuiva) A prezenta ca vinovat de înfaptuirea unor actiuni reprobabile tinute în taina, dând în vileag cu intentii rele; a pârî; a denunta. 2. intranz. A purta numele; a se numi; a se chema. Cum îti ~? /<lat. exponere
şart, Sart1 interj. (se foloseste pentru a reda zgomotul produs de o lovitura data cu palma). /Onomat.
şontâc, SontÂc interj. (se foloseste, de obicei repetat, pentru a reda mersul sonticait al unui schiop). /sont + suf. ~âc
şopa, SÓPA interj. pop. (se foloseste, de obicei repetat, pentru a reda zgomotul produs de vorbirea în soapta). /Onomat.
şoşoşo, SOSOSÓ interj. pop. (se foloseste pentru a reda zgomotul produs de vorbirea în soapta). /Onomat.
şovâlc, SovÂlc interj. pop. (se foloseste, de obicei repetat, pentru a reda mersul sovâlcait al celui schiop). /Onomat.
ştiobâlc, StiobÂlc interj. (se foloseste pentru a reda zgomotul produs de stiobâlcaitul unui corp în apa). /Onomat.
şu, SU interj. (se foloseste, de obicei repetat, pentru a reda murmurul vorbirii în soapta sau zgomotul produs de frunzele care fosnesc). /Onomat.
tac, TAC1 interj. (se foloseste, de obicei repetat, pentru a reda zgomotul loviturilor regulate într-un obiect tare). /Onomat.
tala, TÁLA interj. (se foloseste pentru a reda vorbirea lunga, domoala). /Onomat.
talang, TALÁNG interj. (se foloseste; de obicei repetat pentru a reda sunetul produs de clopot). /Onomat.
tehnoredacta, A TEHNOREDACT//Á ~éz tranz. (manuscrise) A supune unei pregatiri tehnice înainte de a trimite la tipar. /tehno- + a redacta
teleap, TELEÁP interj. (se foloseste, de obicei repetat, pentru a reda zgomotul produs de mersul prin noroi sau de mersul apasat, greoi). /Onomat.
tic, TIC1 interj. (se foloseste, de obicei repetat, pentru a reda sunetul ritmic al ceasornicului). /Onomat.
tilinc, TILÍNC interj. (se foloseste, de obicei repetat, pentru a reda sunetele unui clopotel). /Onomat.
ting, TING interj. (se foloseste, repetat, pentru a reda sunetul clopotelului sau a talancii). /Ono-mat.
toc, TOC1 interj. (se foloseste, de obicei repetat, pentru a reda zgomotul produs de o lovitura sau de o ciocnitura într-un obiect tare). /Onomat.
traduce, A TRADÚCE tradúc tranz. 1) (texte) A transpune (dintr-o limba în alta), încercând realizarea echivalentei de sens si de valoare; a talmaci. 2) tehn. (mesaje telegrafice) A restabili întocmai pe baza semnalelor receptionate. 3) fig. A reda în alta forma sau cu alte mijloace (decât cele initiale); a transpune. ♢ ~ în viata a înfaptui în practica. ~ (pe cineva) în fata justitiei a aduce (pe cineva) în fata instantelor judecatoresti; a deferi justitiei. /<lat. traducere, fr. traduire
tranc, TRANC interj. (se foloseste, uneori repetat, pentru a reda zgomotul produs de o lovitura, de o cadere brusca) Tronc. /Onomat.
transpune, A TRANSPÚNE transpún tranz. A reda în alta forma sau prin alte mijloace (decât cele initiale). ~ în alta limba. /trans- + a pune
trap, TRAP1 interj. (se foloseste, de obicei repetat, pentru a reda zgomotul produs de un cal care alearga sau de mersul grabit al unui om). /Onomat.
tronca, TRÓNCA interj. (se foloseste, repetat, pentru a reda zgomotul produs de doua obiecte ce se lovesc ritmic si monoton unul de altul). /Onomat.
trop, TROP1 interj. (se foloseste, de obicei repetat, pentru a reda zgomotul produs de picioare în timpul mersului). /Onomat.
trop, TROP2 ~i m. Procedeu stilistic de întrebuintare a cuvântului cu alt sens decât cel obisnuit pentru a reda mai plastic continutul de idei; figura de stil. /<ngr. trópos, lat. tropus, fr. trope
trosc, TROSC interj. (se foloseste pentru a reda zgomotul produs de o ruptura, de o trosnitura, de o lovitura etc.). /Onomat.
tura, TÚRA-: ~-vÚra interj. (se foloseste pentru a reda palavrageala, vorba lunga si fara rost). ♢ Ce mai ~-vura ce mai vorba în zadar. /Onomat.
ţac, ŢAC interj. (se foloseste, de obicei repetat, pentru a reda tacanitul usor al unor obiecte sau zgomotul produs la taierea cu foarfecele) ♢ ~-pac într-o clipita; repede. /Onomat.
ţanc, ŢANC1 interj. (se foloseste pentru a reda un zgomot metalic ascutit). /Onomat.
ţâr, ŢÂR1 interj. 1) (se foloseste, repetat, pentru a reda zgomotul produs de un lichid ce târâie). 2) (se foloseste, prelungit, pentru a imita sunetul produs de unele insecte). 3) (se foloseste, prelung, pentru a imita sunetul produs de o sonerie etc.). /Onomat.
ţâşti, ŢÂSTI interj. 1) (se foloseste pentru a sugera miscarea brusca si precipitata a unei fiinte sau pentru a reda zgomotul produs de o asemenea miscare). 2) (se foloseste pentru a reda izbucnirea brusca a unui lichid). /Onomat.
ţâţ, ŢÂŢ interj. (se foloseste, de obicei repetat, pentru a reda sunetele scoase de unele pasari, soareci etc.). /Onomat.
ţiu, ŢIU interj. 1) (se foloseste pentru a reda un sunet ascutit si prelung cu rezonanta metalica). 2) (se foloseste pentru a imita strigatul unor pasari). /Onomat.
ţoc, ŢOC interj. (se foloseste pentru a reda zgomotul produs în timpul sarutului sau al suptului). /Onomat.
ţuşti, ŢUSTI interj. (se foloseste pentru a reda o miscare brusca si neasteptata a unei fiinte care tâsneste de undeva). Iepurele ~ din tufis. ♢ A face ~ a se deplasa iute dintr-o singura miscare. /Onomat.
vâj, VâJ interj. (se foloseste pentru a reda zgomotul produs de vânt, de curgerea naval-nica a unui lichid, de un corp care strabate cu viteza aerul). /Onomat.
zâng, ZÂNG interj. (se foloseste pentru a reda sunetul produs de clopot sau de un metal la lovire) /Onomat.
zbârn, ZBÂRN interj. (se foloseste pentru a reda zgomotul produs de obiecte în vibratie). /Onomat.
zdrang, ZDRANG interj. (se foloseste pentru a reda sunetul produs de obiectele de metal sau de sticla la lovire sau cadere). [Var. zdranc] /Onomat.
zdronc, ZDRONC interj. (se foloseste pentru a reda sunetul produs de unele obiecte în cadere sau prin ciocnire). [Var. zdronca] /Onomat.
zdup, ZDUP1 interj. (se foloseste pentru a reda sunetul produs de un corp la cadere sau de pasi apasati). /Onomat.
ziarist, ZIARÍ//ST ~sta (~sti, ~ste) m. si f. Lucrator la redactia unui ziar sau a unei reviste; persoana care colaboreaza la un ziar sau la o revista; jurnalist; gazetar. [Sil. zi-a-] /ziar + suf. ~ist
zice, A ZÍCE zic 1. tranz. 1) A reda prin cuvinte; a exprima prin grai; a spune. ♢ Ce mai zici? ce mai faci? Va sa zica adica; prin urmare. 2) A enunta cu fermitate; a afirma. 3) A aduce ca obiectie; a obiecta. Ai ce zice? 4) A gasi de cuviinta; a crede; a considera; a socoti. ♢ Sa zicem a) sa admitem; b) de exemplu. 5) (piese muzicale) A produce cu vocea sau cu un instrument; a cânta, a interpreta; a executa. 2. intranz. A purta numele; a se numi; a se chema. /<lat. dicere
zugrăvi, A ZUGRĂV//Í ~ésc 1. tranz. 1) (pereti) A acoperi cu un strat de apa de var sau de huma (si coloranti), iar uneori si cu desene care imita tapetul. 2) (tablouri, portrete, peisaje etc.) A reprezenta în imagini cu ajutorul pensulei si al culorilor; a picta. 3) A reprezenta sau a sugera prin desen; a desena. 4) (litere) A scrie caligrafic; a caligrafia. 5) (gânduri, sentimente, idei etc.) A prezenta prin cuvinte sau printr-un mijloc artistic; a exprima; a reflecta; a reda. 6) A face sa se zugraveasca; a desena; a contura; a profila. 2. intranz. A fi zugrav; a practica ocupatia de zugrav. /Din zugrav
zur, ZUR interj. (se foloseste, prelungit, pentru a reda zgomotul produs de unele obiecte metalice la ciocnire sau de unele obiecte mici la rostogolire). /Onomat.
zvâc, ZVÂC interj. ( se foloseste pentru a reda zgomotul produs de o miscare brusca). /Onomat.
zvâr, ZVÂR intrej. (se foloseste, de obicei prelungit, pentru a reda zgomotul produs de obiecte sau pasari în zbor). /Onomat.
afazie, AFAZÍE s.f. (Med.) Pierdere totala sau partiala a întelegerii si a posibilitatii de a reda cuvintele, ca urmare a unei leziuni cerebrale; disfazie; alalie. [Gen. -iei / < fr. aphasie, cf. gr. a – fara, phasis – cuvânt].
emusa, EMUSÁ vb. I. tr. (Frantuzism) A reda mai sters, cu putina vioiciune; a slabi; a atenua. [ < fr. émousser].
epistolografie, EPISTOLOGRAFÍE s.f. 1. Sistem de scriere vulgara la vechii egipteni. 2. Arta de a redacta scrisori. [Gen. -iei. / < fr. épistolographie].
exprima, EXPRIMÁ vb. I. tr. A spune, a expune, a manifesta, a reprezenta (idei, sentimente etc.). ♦ refl. A vorbi, a reda în cuvinte. [P.i. exprím, var. esprima vb. I. / < fr. exprimer, lat. exprimere].
hidratant, HIDRATÁNT, -Ă adj. Care hidrateaza. ♢ Lotiune hidratanta = lotiune folosita în cosmetica pentru a reda epidermei continutul sau în apa. [Cf. fr. hydratant].
mezomerie, MEZOMERÍE s.f. (Chim.) Fenomen de oscilare a structurii unei molecule între formele ei izomere electronic; structura intermediara. ♢ Teoria mezomeriei = teorie care considera ca, pentru o substanta ce poate fi formulata în mai multe structuri (structuri-limita), adevarata ei structura nu este cea redata prin structurile-limita, ci cea intermediara acestora. V. rezonanta. [Gen. -iei. / < fr. mésomerie].
seculariza, SECULARIZÁ vb. I. tr. A trece cu forme legale averile bisericesti si manastiresti în proprietatea statului; a reda vietii laice ceea ce apartine bisericii. [< fr. séculariser].
artroliză, ARTROLÍZĂ s. f. operatie chirurgicala destinata a reda mobilitatea ligamentelor unei articulatii anchilozate. (< fr. arthrolyse)
anaplastie, ANAPLASTÍE s. f. operatie chirurgicala cu scopul de a reda forma normala a unui organ mutilat. (< fr. anaplastie)
anaplastie, ANAPLASTÍE s.f. (Med.) Operatie chirurgicala facuta cu scopul de a reda forma normala a unui organ mutilat. [Gen. -iei. / < fr. anaplastie, cf. gr. ana – din nou, plassein – a forma].
anteproiect, ANTEPROIÉCT s.n. Proiect sumar în prima redactare. [< ante- + proiect, dupa fr. avant-projet].
asana, ASANÁ vb. I. tr. A face sa dispara surplusul de ape dintr-o regiune; a seca, a usca (apele, baltile etc.); a reda agriculturii prin îndiguire, un teren inundabil; a curata, a face salubru un lac, o balta etc. ♦ (Fig.) A îmbunatati, a redresa. [Dupa fr. assainir].
citocromie, CITOCROMÍE s.f. Procedeu rapid de tipar în patru culori, la care forma partiala de negru serveste la redarea efectelor de tonuri închise. [Gen. -iei. / < fr. cytochromie, cf. gr. kytos – celula, chroma – culoare].
copia, COPIÁ vb. I. tr. 1. A reproduce un text, o opera de arta etc. ♦ A reproduce ceva în mod servil si fara originalitate. 2. (Peior.) A imita servil pe cineva. ♦ intr. A redacta o teza, o lucrare etc. folosind pe furis în timpul examenului lucrarea unui alt coleg, manuale, notite etc. 3. (Tehn.) A prelucra prin aschiere la o masina-unealta un model, piesa rezultata având un profil identic. [Pron. -pi-a, p.i. 3,6 -iaza, 4 -iem, ger. -iind. [< fr. copier, cf. it. copiare].
editorial, EDITORIÁL, -Ă adj. Referitor la editarea cartilor, a revistelor etc.; de editura. // s.n. Articol în care se arata parerea redactiei unei publicatii într-o anumita problema. [Pron. -ri-al. / cf. fr. éditorial, it. editoriale, engl. editorial].
expune, EXPÚNE vb. III. 1. tr. A arata, a reda prin cuvinte; a relata. 2. tr. A prezenta publicului lucruri, obiecte selectionate. ♦ A aseza (ceva) într-un loc favorabil exercitarii unei influente, unei actiuni etc. 3. tr., refl. A pune sau a se afla în fata unei primejdii, a unei neplaceri etc. 4. tr. A supune actiunii luminii (pentru a obtine un cliseu, o fotografie etc.). [P.i. expún, conj. -na, ger. -nând. / < lat. exponere, dupa pune].
gazetărie, GAZETĂRÍE s.f. Ziaristica; profesiunea celui care colaboreaza (ca redactor, reporter etc.) la o gazeta. [Gen. -iei. / < gazetar + -ie].
interpreta, INTERPRETÁ vb. I. tr. A explica, a lamuri un text, o lege etc. ♦ A reda prin mijloace adecvate continutul unei opere muzicale, dramatice etc. [< fr. interpréter, cf. lat. interpretare].
înregistra, ÎNREGISTRÁ vb. I. tr. 1. A înscrie (un act, o cerere etc.) într-un registru. 2. A consemna în scris, a însemna (un fapt, un eveniment). ♦ A încorpora (2). ♦ (Fig.) A întipari, a retine (în memorie). 3. A înscrie grafic un fenomen (cu ajutorul aparatelor). 4. A imprima (cu mijloace tehnice) sunetele, fenomenele luminoase etc. în vederea pastrarii si a redarii lor ulterioare. 5. A obtine, a realiza succese, rezultate bune etc. [< fr. enregistrer].
libela, LIBELÁ vb. I. tr. A redacta corect un act judecatoresc. [P.i. -lez. / < fr. libeller].
proiect, PROIÉCT s.n. 1. Plan de a întreprinde, de a face ceva; intentie. ♦ Prima redactare sau primele idei în legatura cu ceva care urmeaza sa se faca sau care trebuie pus în executie. ♦ Proiect de lege = text provizoriu al unei legi. 2. Lucrare care cuprinde calculele, desenele, instructiunile etc. necesare pentru executarea unei constructii, a unei masini etc. [Pron. pro-iect. / < lat. proiectus, cf. fr. projet].
proprietate, PROPRIETÁTE s.f. 1. Dreptul de a detine, de a se folosi de un bun; stapânire. 2. Ceea ce constituie obiectul unei stapâniri; bun, avere, avut. 3. Însusire, calitate caracteristica a unui lucru; caracter distinctiv. 4. Calitatea unui cuvânt, a stilului de a reda precis ideea exprimata. [Pron. -pri-e-. / cf. fr. propriété, lat. proprietas].
redactare, REDACTÁRE s.f. Actiunea de a redacta si rezultatul ei; formulare, redactie, compunere. [< redacta].
redare, REDÁRE s.f. Actiunea de a reda si rezultatul ei; reproducere, exprimare, reprezentare. [< reda].
reflecta, REFLECTÁ vb. I. 1. tr., refl. (Despre sunete, lumina etc.) A (se) rasfrânge. ♦ tr. (Fig.) A oglindi, a exprima; a reda. 2. intr. A gândi, a cugeta, a medita. [P.i. refléct si -tez. / cf. fr. refléter, lat. reflectere].
reprezenta, REPREZENTÁ vb. I. tr. 1. A înfatisa, a reda. ♦ A da o reprezentatie teatrala, a juca o piesa de teatru. 2. A fi reprezentantul, delegatul cuiva, (spec.) al unui stat. 3. A constitui, a fi, a însemna. 4. A-si readuce în constiinta imaginea obiectelor sau a fenomenelor percepute anterior; (p. ext.) a-si imagina. 5. (Mat.) A exprima o legatura între mai multe marimi. [P.i. reprezínt. / cf. fr. représenter, lat. repraesentare].
reproduce, REPRODÚCE vb. III. 1. tr. (Despre memorie) A readuce în constiinta reprezentari fixate anterior. ♦ A reda întocmai prin mijloace plastice un model; a imita. 2. tr. A produce, a multiplica în serie. 3. refl. (Despre fiinte) A se înmulti. [P.i. reprodúc. / cf. fr. reproduire].
restitui, RESTITUÍ vb. IV. tr. A da îndarat (cuiva) ceva; a înapoia; a reda. [Pron. -tu-i, p.i. restitui, 3,6 -ie. / cf. fr. restituer, lat. restituere, it. restituire].
rezuma, REZUMÁ vb. I. tr. 1. A reda pe scurt esentialul unei expuneri orale sau scrise. ♦ refl. A se limita la..., a se multumi cu... 2. A cuprinde în sine; a însuma. [P.i. rezúm, 3,6 -ma. / < fr. résumer, cf. lat. resumere – a relua].
revigora, REVIGORÁ vb. I. tr. (Frantuzism) A reda vigoarea; a înviora. [< fr. revigorer].
schiţa, SCHIŢÁ vb. I. tr. 1. A desena ceva schematic; a face o schita. ♦ (Fig.) A reda prin câteva trasaturi specifice; a contura. ♦ A executa în mod vag (un gest, o miscare etc.). 2. A fixa punctele principale ale unui plan; a proiecta în linii mari; a concepe. [< it. schizzare].
ciorobor, ciorobór s.n. – Larma, harmalaie, zarva. – Var. ciorlu-morlu, ciorabora. Creatie expresiva, ca tura-vura, hîr-mîr, etc., a caror intentie este de a reda ideea de dialog însufletit si contradictoriu. Se foloseste în Trans. de Vest. – Der. ciorobara, s.f. (cotofana; tigan); ciorobeala, s.f. (cearta, încaierare, disputa); cioroboti, vb. (a sta de vorba; a se poticni, a se clatina; a se ocupa de ceva), care este rezultatul unei contaminari cu roboti "a munci." Cf. ciorovai, ciorogar.
compune, compúne (compún, ús), vb. – 1. A forma, a alcatui un întreg. – 2. A crea, a scrie, a redacta o opera. Lat. componere (sec. XIX), cu sensurile fr. composer si cu conjug. rom. a pune. – Der. compunere, s.f.; compozitie, s.f., din fr. composition; compozitor, s.m., din fr. compositeur; compozant, s.n., din fr. composant; descompune, vb., format pe baza fr. dècomposer; descompunere, s.f.
tentă, TÉNTĂ s.f. (Pict.) 1. Amestec, în diferite proportii, de apa si tus sau orice alt colorant, folosit pentru a reda nuanta dorita într-o coloratie; nuanta a unei culori. 2. Suprafata a unei imagini realizata în tenta (1). [< fr. teinte].
traduce, TRADÚCE vb. III. tr. 1. A transpune dintr-o limba în alta; a talmaci. ♦ (Spec.) A restabili un text telegrafic pe baza semnalelor receptionate. 2. (Fig.) A reda, a reprezenta (prin arta). 3. A înfaptui, a pune în practica. ♦ refl. A se manifesta. 4. (Tehn.) A transforma o marime de o anumita natura într-o marime de o alta natura. 5. (Jur.) A traduce (pe cineva) în fata justitiei = a aduce (pe cineva) înaintea unei instante judecatoresti. [P.i. tradúc. / < lat. traducere, cf. fr. traduire, it. tradurre].
transpune, TRANSPÚNE vb. III. 1. tr. A schimba, a pune, a muta ceva dintr-un loc în alt loc, dintr-o stare în alta. ♦ (Fig.) A reda, a arata ceva (în scris, pe scena, pe ecran etc.) ♦ A transcrie sau a executa o bucata muzicala în alta tonalitate decât aceea în care a fost compusa. ♦ A muta un termen dintr-o parte a unei ecuatii în alta parte, schimbându-i semnul. 2. refl. (Fig.) A se situa cu mintea în alta împrejurare, în alt timp. [P.i. transpún, conj. -na. / < trans- + pune, dupa fr. transposer, lat. transponere].
ultim, ÚLTIM, -Ă adj. Cel din urma. ♦ Ultima ora = rubrica într-o gazeta unde se publica cele din urma stiri sosite la redactie. [< lat. ultimus, superlativ al lui ultra – dincolo, cf. fr. ultime, it. ultimo].
zona, Zona mica de pe retina care foloseste celule sensibile la lumina pentru a reda detaliile fine.
dresa, dresá (dreséz, dresát), vb. – 1. A învata, a deprinde, a obisnui un animal sa faca anumite miscari, actiuni. – 2. A redacta, a încheia un act. Fr. dresser. – Der. dresaj, s.n., din fr. dressage.
moto, MOTO3 s. n. citat pus la începutul unei scrieri, al unui capitol etc., pentru a reda pe scurt ideea fundamentala a lucrarii. (< it., fr. motto, germ. Motto)
nuanţă, NUANŢĂ vb. tr. 1. a reda nuantele unei culori, unui ton etc. 2. (fig.) a exprima prin treceri subtile, gradate. (< fr. nuancer)
postdata, POSTDATÁ vb. tr. a data (un act, o scrisoare) cu o data posterioara redactarii. (< fr. postdater)
proiect, PROIÉCT s. n. 1. plan de a întreprinde, de a face ceva; intentie. 2. prima redactare, primele idei în legatura cu ceva care urmeaza sa se faca, sa fie pus în executie. o ~ de lege = text provizoriu al unei legi. 3. lucrare care cuprinde calculele, desenele, instructiunile etc. necesare pentru executarea unei constructii, masini etc. (< germ. Projekt, lat. proiectus)
redacţional, REDACŢIONÁL, -Ă adj. referitor la redactie, la redactare. (< fr. rédactionnel)
reprezenta, REPREZENTÁ vb. I. tr. 1. a înfatisa, a reda. ♢ a da o reprezentatie teatrala, a juca o piesa de teatru. 2. a fi reprezentantul, delegatul cuiva. 3. a constitui, a fi, a însemna. 4. (mat.) a exprima o legatura între mai multe marimi. II. refl. a-si readuce în constiinta imaginea obiectelor sau a fenomenelor percepute anterior; (p.ext.) a-si imagina. (< fr. représenter, lat. repraesentare)
reproduce, REPRODÚCE vb. I. refl. (despre fiinte) a se înmulti. II. tr. 1. (despre memorie) a readuce în constiinta reprezentari fixate anterior. ♢ a reda întocmai prin mijloace plastice un model; a imita. 2. a produce în serie, a multiplica. (< fr. reproduire)
rescrie, RESCRÍE vb. tr. a scrie, a redacta din nou, pentru a da o noua versiune. (dupa fr. récrire)
revigora, REVIGORÁ vb. tr. a reda vigoarea; a înviora. (< fr. revigorer)
rezuma, REZUMÁ vb. I. tr. 1. a reda pe scurt esentialul unei expuneri. 2. a cuprinde (în sine); a însuma, a sintetiza. II. refl. a se limita la..., a se multumi cu... (< fr. résumer)
seculariza, SECULARIZÁ vb. tr. 1. a scoate din proprietatea sau competenta bisericii bunuri, domenii de activitate sau valori culturale, trecându-le în patrimoniul statului. 2. a reda vietii laice persoane care au apartinut vietii ecleziastice. (< fr. séculariser)
tentă, TÉNTĂ s. f. 1. amestec, în diferite proportii, de apa si tus sau orice alt colorant, folosit pentru a reda nuanta dorita într-o coloratie. 2. (fig.) nuanta, culoare. 3. strat de culoare omogen, aplicat pe un suport. (< fr. teinte)
traduce, TRADÚCE vb. I. tr. 1. a transpune dintr-o limba în alta; a talmaci. ♢ (spec.) a restabili un text telegrafic pe baza semnalelor receptionate. 2. (fig.) a exprima, a reda (prin arta). 3. a ~ în viata = a înfaptui, a pune în aplicare. 4. (tehn.) a transforma o marime de o anumita natura într-o marime de o alta natura. 5. (jur.) a cita în fata justitiei, a da în judecata. 6. (fam.) a însela (în dragoste). II. tr., refl. a (se) manifesta, a (se) exprima (prin). (< lat. traducere, dupa fr. traduire)
transpune, TRANSPÚNE vb. I. tr. a schimba, a muta ceva dintr-un loc în altul, dintr-o stare în alta. ♢ (fig.) a reda ceva (în scris, pe scena, pe ecran). ♢ a transcrie, a executa o bucata muzicala în alta tonalitate decât cea initiala. ♢ a muta un termen dintr-o parte a unei ecuatii în alta parte, schimbându-i semnul. II. refl. (fig.) a se situa cu mintea în alta împrejurare, în alt timp. (dupa fr. transposer, lat. transponere)
ultim, ÚLTIM, -Ă adj. cel din urma. o a ora = rubrica într-o gazeta unde se publica cele din urma stiri sosite la redactie. (< lat. ultimus, it. ultimo)
videofonie, VIDEOFONÍE s. f. tehnica ce permite a înregistra imaginea si sunetul pe un suport magnetic cu ajutorul unei camere de televiziune si a unui magnetoscop si a reda aceasta înregistrare pe un ecran de televiziune: video2 (II). (< engl. videophony, fr. vidéophonie)
fof, fof- – Radacina expresiva care pare a reda ideea de "a mormai, a balmaji". Aceasta idee trebuie sa fie proprie consonantei f-f, pentru ca apare si în formele cu infix farf- si fîlf- (s.v.), ca si în var. fonf. Der. forîrna, s.f. (femeie fonfaita); fofîrlica, s.f. (în expresia a umbla cu fofîrlica); fofeaza, s.f. (aripa la moara de vînt; parte de usa; vîrtelnita; stativ la razboiul de tesut; Arg., gura, cioc; fluier; inel de sfestnic); toate sensurile se bazeaza pe ideea de "zgomot continuu" pe care îl produce piesa astfel numita (ultimul sens pleaca de la cel anterior; încercarile facute de Cihac, II, 500, care porneste de la mag. fokasz "scara", si de Draganu, Dacor., V, 359, din rut., nu sînt probabile); fofelnita, s.f. (vîrtelnita; femeie vorbareata; cutit de melita), cf. Iordan, BF, II, 177; foflînca, vb. (Trans., a misca, a clatina), pe care DAR îl pune în legatura, în mod curios cu fr. flanc; foflea, s.m. (lenes), numit astfel datorita încetinelii miscarilor lui; fofolog (var. fofoloc), s.m. si n. (persoana greoaie; pui de rata; la cai, bulet), pus gresit în legatura de Loewe 80 cu sl. fŭfati; înfofoli, vb. (a îmbraca cu haine prea groase); înfoforoja, vb. (a bombani); înfolfosa, vb. (a înfofoli). Foflenchi, interj. (poc!; exprima zgomotul unui obiect care cade), apartine aceleiasi serii de creatii expresive; pare însa a fi o creatie artificiala a lui Creanga, si nu apare în alte texte (cf. Iordan, BF, II, 178). Folomoc (var. folmotoc, falmatuc, folfotoc), s.n. (ghem, ghemotoc), pare a fi rezultatul unei încrucisari cu ghemotoc. Der. cu infix nazal fonf, adj. (gîngav), cf. sl. fŭfati "a se bîlbîi"; fonfai vb. (a gîngavi); fonfani, vb. (a gîngavi), cf. boncani; fonfé, adv. (în expresia a la fonfé, de clasa întîi), prin imitatie ironica a pronuntarii nazale din fr. (cf. Iordan, BF, IV, 193).
teosofia, Teosofia, dupa cum arata si numele (gr. theos – Divinitate, Zeu, Dumnezeu si gr. sophia – întelepciune), înseamna cunoasterea întelepciunii divine, putând fi definita ca un ansamblu de adevaruri ce stau la baza religiilor. Ea este la fel de veche ca si lumea, de aceea, mai poarta si numele de "Întelepciune antica“. Teosofia reda omenirii învatatura pierduta a antichitatii, STIINŢA SUFLETULUI, luminând scrierile sfinte ale tuturor religiilor, relevând sensul lor esoteric, justificându-le în fata ratiunii, dar si a intuitiei. Teosofia este adevarul aflat la baza tuturor religiilor. Este Gnosa crestinilor, Sufismul mahomedanilor ori Brahma-Vidya a indienilor. Teosofia are doua principii de baza: imanenta lui Dumnezeu si, ca un corolar la acest adevar suprem, fraternitatea si solidaritatea umana. Dumnezeu este peste tot, în toate. Spiritul care este întâlnit în orice, de la arhanghel la atom, este viata vetnica, este El, Unicul, este Dumnezeu.
huideo, huideó interj. – Se foloseste pentru a alunga porcii; de asemenea, pentru a reda condamnarea violenta a unui act reprobabil. – Var. huidea, hîido, huido. Coincide cu bg., sp. ujdo, ar putea fi de origine orientala. – Der. huidui, vb. (a alunga porcii; a fluiera în semn de batjocura violenta; a condamna); huiduiala, s.f. (actiunea de a huidui); huiduitura, s.f. (huiduiala); huiduma, s.f. (porc, canalie, ticalos), cuvînt care a fost glosat si explicat în diverse moduri (de la huium, var. a lui duium, dupa DAR; de la hadîm, dupa DAR; de la hadîm, dupa Scriban); haiduma, s.f. (Arg., taran).
încheia, încheiá (închéi, încheiát), vb. – 1. A îmbina, a uni, a asambla. – 2. A împreuna, a articula. – 3. A închide, a sfîrsi, a termina. – 4. A stabili un acord, a definitiva, a semna un tratat. – 5. A redacta, a alcatui un act oficial. – 6. A prinde în nasturi un obiect de îmbracaminte. – 7. A pune capat. – 8. (Refl.) A se limita, a se rezuma la ... – Mr. ncl’iare. De la cheie (Tiktin; Candrea-Dens., 327; Scriban), sau direct dintr-un lat. •inclaviare (Pascu, Beiträge, 15). Der. din lat. inclāvāre, de la clāvus (Puscariu 815; REW 2392; DAR) este mai putin probabila, si însusi Puscariu, Dacor., IV, 708-10, admite o încrucisare cu cheie. Cf. cheotoare. Der. încheiere, s.f. (final, sfîrsit); încheiat, adj. (terminat; determinat, precis; prins în nasturi); încheietor, s.m. (montor); încheietor, s.n. (croseta pentru încheiat nasturii); încheietoare, s.f. (crestatura, fanta; articulatie; butoniera; planta, Sideritis montana); încheietura, s.f. (articulatie; loc unde se împreuneaza doua bîrne; înv., articol; înv., concluzie), pe care DAR îl deriva de la un lat. pop. •clautūra, care nu pare necesar; descheia, vb. (a desface nasturii); încheibara (var. încherbara, încherbala, închelbara, închiolba, încherba, închelba), vb. (a asambla, a îmbina), pare a fi nu der. de la încheia cu un suf. expresiv neclar, cf. încaibara, înharbala (dupa Puscariu, Dacor., IV, 712-20 si DAR, de la un lat. •incalvarĭāre, de la calvaria "hîrca", solutie ce nu pare convingatoare; dupa Tiktin si Scriban, în legatura cu încaibara).
toarce, toárce (-orc, -órs), vb. – 1. (Înv.) A vira, a schimba directia. – 2. A fila lîna. – 3. (Despre pisici) A scoate un sunet continuu. – Mr. torcu, torsu, toarsa, toarcere; megl. torcu, tors, tors, toarciri; istr. torcu, tors. Lat. tǒrquĕre, prin intermediul unei var. vulgare •tǒrquĕre (Puscariu 1747; REW 8798), cf. it. torcere (logud. torkere), prov. torser, fr. tordre, cat., sp., port. torcer. – Der. torcator, s.m. (filator); torcatoare, s.f. (femeie care toarce); tors, adj. (filat); tors, adj. (filat); tors, s.n. (actiunea de a toarce; tort); tort, s.n. (fire toarse), din lat. tōrtus (REW 8809), cf. it., port. torto, prov. tort, sp. tuerto; tortel (var. turtel, tortel), s.m. (catina, inita, Cuscuta); tortotel (var. întortel), s.m. (tortel); întoarce, vb. (a suci, a rasuci; a schimba directia; a face pe cineva sa-si schimbe parerea; a abate, a conduce; a schimba, a modifica, a altera; a reda, a înapoia; a restitui, a trimite înapoi, a recupera, a despagubi; a converti; a castra, a jugani; a da o alta fata unei haine uzate; refl., a se îndrepta catre, a se adresa; refl., a se înapoia; refl., a da rest), din lat. intǒrquĕre (Puscariu 888), sau din toarce cu pref. în-; întorcator, s.n. (tindeche la razboiul taranesc); întorcatura, s.,f. (înv., rascoala, razvratire; Trans., prima vizita a tinerilor însuratei la parintii unuia dintre ei); întors, adj. (înapoiat, rasucit; rasturnat; strîmb; castrat; întarcat; se spune si despre alimente care prisosesc, la întoarcerea dintr-o calatorie si care nu se manînca); întors, s.n. (înapoiere; descîntec care pretinde a înlatura efectele unui blestem sau ale unui ghinion); întorsatura, s.f. (cotitura; sucire; ocolire, învîrtire; schimb, modificare, alt aspect); întorsura, s.f. (schimb; plug); toarta, s.f. (mîner), de la tort, probabil pornind de la mînere de fibra sau sfoara rasucita, cf. calabr. torta "legatura de fir între jug si oistea plugului", sicil. tòrta "batatura"; rastoarce, vb. (a restitui, a înapoia; a rascumpara).
  Directoare Web © 2009 dictionar.cc