Dictionar Prima pagina | Contact    









   Definitii pentru a doini
doinire, DOINÍRE, doiniri, s.f. Faptul de a doini; (concr.) doina. – V. doini.
hori, HORÍ, horesc, vb. IV. 1. Intranz. si tranz. A cânta un cântec, de obicei o hora (din gura sau din fluier); p. ext. a doini. 2. Intranz. A juca hora. – Din hora.
zice, ZÍCE, zic, vb. III. Tranz. 1. A exprima ceva în cuvinte, a spune, a rosti cu voce tare; p. ext. a vorbi. ♢ Expr. Cât ai zice peste = într-o clipa, imediat, îndata. A zice nu (sau ba) = a refuza; a tagadui, a se opune, a rezista. A zice da = a afirma, a accepta, a consimti. Vrea (sau va, vra) sa zica = a) înseamna, are sensul, semnificatia, valoarea...; b) asadar, deci, prin urmare. Mai bine zis = mai exact, mai precis exprimat. ♦ A se adresa cuiva cu cuvintele..., a-i spune. ♦ (Despre texte) A cuprinde, a scrie, a relata. ♢ (Reg.) A comunica, a transmite, a face cunoscut. 2. A afirma, a declara; a sustine, a pretinde. ♦ A promite, a fagadui. ♦ A raspunde, a riposta; a invoca. Mai zi daca ai ce. ♦ A reprosa, a obiecta. Frumos, n-am ce zice. ♢ Expr. Sa nu zici ca... = sa nu-mi reprosezi ca... ♦ A contesta. ♦ A sfatui, a îndemna; a porunci, a ordona. 3. (Pop.) A cânta (din gura sau dintr-un instrument); a doini, a hori. 4. A-si da o parere, a se pronunta într-o chestiune; p. ext. a gândi, a socoti, a crede. Toti vor zice cum vrei tu. ♢ Expr. (Ca) bine zici! = buna idee! asa este. Ce-am zis eu? = nu ti-am spus? vezi ca am avut dreptate? Zi... = a) judeca, socoteste, da-ti parerea; b) asadar, prin urmare. Ce-ai zice...? = ce parere ai avea? cum ti-ar parea? Sa zicem = a) sa presupunem, sa admitem; b) de exemplu. Vino, sa zicem, la ora zece. ♦ (La optativ sau la conjunctiv) A avea sau a lasa impresia ca... Asa, numai ca sa zica si el ca face o treaba. 5. A se adresa cuiva rostindu-i numele; a numi un obiect cu numele lui; p. ext. a porecli. ♢ Impers. O fata ce-i zice Maria. ♢ Expr. (Refl.) Cum (sau precum) s-ar (mai) zice = cum s-ar exprima, cum s-ar traduce (cu alte cuvinte). Lat. dicere.
tărăgăna, TĂRĂGĂNÁ, taraganez, vb. I. 1. Tranz. A amâna de pe o zi pe alta rezolvarea unei probleme, începerea sau terminarea unei actiuni etc.; a face sa se prelungeasca, sa se întârzie o actiune, o solutionare. ♦ A merge încet, anevoie, târându-si picioarele. ♦ A vorbi rar, lungind silabele. 2. Refl. impers. (Despre vreme, timp) A dura, a se prelungi. 3. Intranz. (Reg.) A cânta alene, cu jale, a doini. ♦ (Despre vânt) A adia. [Var.: taragaiá, traganá vb.I, taraganí vb.IV] – Din tragana ("a trage" <lat. pop.).
doinitor, DOINIT//ÓR ~oáre (~óri, ~oáre) si substantival Care doineste; care cânta o doina. /a doini + suf. ~tor
  Directoare Web © 2009 dictionar.cc