Dictionar Prima pagina | Contact    









   Definitii pentru a cutreiera
alerga, ALERGÁ alérg, vb. I. Intranz. 1. A merge repede; a goni; a fugi. 2. A fugi dupa cineva sau ceva pentru a-l ajunge, a-l prinde. ♦ Tranz. A fugari pe cineva. 3. A se grabi într-o directie sau catre un scop. ♦ A recurge la cineva ca la o sursa de ajutor, de asistenta. ♦ A umbla dupa treburi. 4. A umbla de colo pâna colo, fara o tinta precisa. ♦ Tranz. (Pop.) A cutreiera, a strabate un loc. 5. A participa la probele de alergari în cadrul unei competitii sportive. – Lat. •allargare (< largus).
bântui, BÂNTUÍ, bấntui, vb. IV. 1. Tranz. si intranz. (Despre fortele naturii: la pers.3) A lovi insistent si cu violenta (o regiune, recolta, livezile, satele etc.), producând pagube. A cutreiera. ♦ Tranz. (Despre boli, razboaie, navaliri) A pustii, a devasta, a face ravagii. 2. Tranz. (Înv.) A împila, a chinui, a asupri. ♦ (Reg., în imprecatii) A pedepsi, a bate. Sa (ma) bântuie (Dumnezeu)! - Din magh. bántani.
călca, CĂLCÁ, calc, vb. I. I. 1. Intranz. A pune piciorul pe ceva sau pe undeva; a pasi. ♢ Expr. A calca din pod (sau de sus) = a umbla tantos, trufas. A calca în strachini = a umbla neatent, a fi stângaci; a face gafe. A calca pe urmele cuiva = a avea apucaturile, comportarea cuiva. A calca strâmb (sau alaturi cu drumul) = a fi necinstit, incorect, a se abate de la normele de conduita stabilite. A calca cu stângul = a porni prost la o actiune; a nu izbuti. A calca cu dreptul = a începe ceva cu bine; a izbuti. ♦ A trece pasind peste ceva. 2. Tranz. (Pop.; despre barbatusul pasarilor) A fecunda. 3. Intranz. A intra, a veni undeva, a se abate. 4. Tranz. A cutreiera, a strabate un drum, o regiune etc. 5. Tranz. Fig. A încalca pustiind si pradând. ♦ (Fam.) A veni fara veste undeva sau la cineva. II. Tranz. 1. A strivi, a zdrobi, a nimici cu picioarele. ♦ A batatori pamântul, iarba, semanaturile printr-o calcare repetata cu picioarele. ♦ A tescui strugurii cu picioarele. ♢ Expr. A calca apa = a se mentine la suprafata apei înotând în pozitie verticala. ♦ Intranz. A înfrânge o pornire sau un sentiment. ♢ Expr. A-si calca pe inima = a face ceva împotriva propriilor sale sentimente, împotriva propriei sale vointe. 2. A nu respecta o hotarâre, o lege, o obligatie etc. III. Tranz. A netezi îmbracamintea sau rufaria cu fierul de calcat. – Lat. calcare.
hăitui, HĂITUÍ, haituiesc, vb. IV. 1. Intranz. si tranz. A stârni, a goni vânatul spre vânatori. 2. Tranz. A goni, a mâna animalele domestice. ♦ Fig. A urmari, a fugari pe cineva (ca pe un animal salbatic), pentru a-i face rau. 3. Tranz. A cutreiera, a strabate o regiune, un loc, urmarind pe cineva. – Din magh. hajtani.
horhăi, HORHĂÍ, hórhai, vb. IV. Intranz. (Reg.) A umbla în nestire, a rataci, a cutreiera (pe drumuri necunoscute sau prin întuneric). – Et. nec.
umbla, UMBLÁ, úmblu, vb. I. Intranz. I. 1. A se deplasa dintr-un loc în altul; a merge (I 1), a circula (1). ♢ Expr. A-i umbla cuiva ceva prin gura = a nu-si putea aminti pentru un moment de ceva care îi este extrem de familiar, de cunoscut. (Pop.) A-i umbla cuiva ceva prin (sau în) cap = a fi preocupat de ceva, a avea ceva de gând. (Pop.) Umbla sanatos! (sau cu bine!), urare adresata cuiva care pleaca. (Pop.) A umbla dupa cineva = a cauta cu insistenta sa obtina simpatia cuiva; a face curte unei femei. 2. A strabate (ca drumet) un loc; a merge din loc în loc, a colinda, a cutreiera; a hoinari, a vagabonda. ♦ (Rar) A se plimba. ♦ (Pop.; despre nori) A se misca, a se deplasa. 3. (Pop.) A merge, a se duce undeva regulat; a frecventa. Umbla la scoala. ♦ A se ocupa, a se îndeletnici cu..., a lucra la... Umbla în carausie. 4. A se purta (îmbracat sau încaltat) într-un anumit fel. Umbla întunecat si încruntat. II. 1. (Pop; despre unelte, aparate, mecanisme etc.) A se afla în functiune; a functiona. 2. (Despre gura, ochi etc.) A se misca continuu. ♢ Expr. A-i umbla cuiva limba (prin gura) = a vorbi (mult). III. (Pop.) A trece (din mâna în mâna), a ajunge (de la unul la altul). ♦ (Despre bani) A fi în circulatie, a avea valoare, curs. IV. 1. A cauta, a scotoci, a cotrobai (pentru a gasi ceva). 2. A lua în mâna; a pune mâna pe ceva, a atinge. ♦ (Pop.) A lucra cu..., a se servi de...; a mânui. ♦ Fig. A se folosi de..., a face uz de... Nu umbla cu minciuni! V. Fig. A cauta, a se stradui sa obtina ceva; a se sili, a încerca sa... ♢ Expr. A umbla dupa cai verzi (pe pereti) = a cauta sa obtina lucruri nerealizabile. A umbla dupa doi iepuri deodata = a urmari în acelasi timp doua scopuri, doua avantaje diferite. ♦ A intentiona, a fi gata sa... [Var.: (înv si pop.) îmblá vb. I.] – Lat. ambulare.
vântura, VÂNTURÁ, vấntur, vb. I. Tranz. 1. A trece boabele de cereale prin vânturatoare sau a le face sa cada de la o mica înaltime pentru ca vântul sa împrastie impuritatile usoare. ♦ Fig. A împrastia, a risipi; a spulbera. 2. A varsa de mai multe ori un lichid dintr-un vas în altul, pentru a-l raci, pentru a-l amesteca etc. 3. A misca încoace si încolo, a agita. ♦ Fig. A framânta, a tulbura. 4. Fig. A da în vileag, a povesti, a comenta vorbe, fapte etc. 5. Fig. A cutreiera, a colinda. ♢ Compus: vântura-lemne sau vântura-tara s.m. invar. = om hoinar, aventurier. 6. (Rar; despre vânt) A sufla, a bate peste... – Lat. ventulare (=ventilare).
zvântura, ZVÂNTURÁ, zvấntur, vb. I. Refl. (Fam.) A umbla (fara rost) dintr-un loc în altul, a cutreiera. – Et. nec. Cf. v â n t u r a.
perinda, PERINDÁ, perínd, vb. I. 1. Refl. A trece sau a veni unul dupa altul, a se succeda (în timp, în spatiu); a circula (unul dupa altul). 2. Tranz. (Reg.) A trece de la unul la altul, a lua pe rând. ♦ A cutreiera. – Pe + rând.
peregrina, PEREGRINÁ, peregrinez, vb. I. Intranz. A cutreiera prin locuri îndepartate; a colinda, a calatori prin lume; a hoinari. ♦ (Rar) A merge în pelerinaj într-un loc considerat sfânt. – Din fr. pérégriner, lat. peregrinari.
petrece, PETRÉCE, petréc, vb. III. I. 1. Tranz. si intranz. A-si duce viata sau a-si ocupa timpul (într-un anumit fel, într-un anumit loc, o anumita perioada); a trai. ♢ Expr. (Tranz.) A(-si) petrece noaptea (undeva) = a ramâne (undeva) peste noapte pentru a dormi. (Pop.) A(-si) petrece (ceva) prin (ori în) minte (sau în amintire) = a parcurge cu mintea anumite fapte etc. petrecute, a reconstitui în minte trecutul, a depana în gând firul amintirilor, a-si aduce aminte, a-si aminti. (Intranz.; rar) A petrece ca gaina la moara = a trai bine, a avea un trai îmbelsugat. A petrece ca câinele în car = a trai rau. ♦ Refl. (Pop.; despre unitati de timp, viata etc.) A se scurge, a se desfasura, a trece. 2. Intranz. A-si duce viata sau a-si ocupa timpul în chip placut (înveselindu-se, distrându-se, chefuind etc.); a se distra, a se desfata; a chefui. ♦ Tranz. (Rar) A distra, a amuza. 3. Refl. unipers. (Despre evenimente, întâmplari, gânduri, sentimente etc.) A avea o anumita desfasurare, o anumita evolutie, a se produce într-un anumit fel; a se întâmpla, a se desfasura. 4. Refl. (Înv. si pop.) A se sfârsi, a se termina; a se epuiza; a disparea. ♦ Refl. pas. (Reg.; despre mâncaruri, bauturi etc.) A se consuma. 5. Tranz. (Reg.) A vinde, a desface marfuri, produse etc. II. Tranz. 1. A însoti, a conduce pe cineva la plecare o bucata de drum; p. ext. a însoti, a întovarasi pe cineva pe un drum, într-o calatorie, într-o actiune. ♢ Expr. A petrece (pe cineva sau ceva) cu ochii (sau, rar, cu ochiul, din ochi) sau cu privirea (ori cu privirile) = a urmari cu privirea pe cineva sau ceva care pleaca, trece, se îndeparteaza; a observa. ♦ Spec. (Pop.) A însoti, a conduce la groapa un mort. 2. (Pop.) A strabate, a cutreiera, a parcurge, a trece. ♦ (Reg.) A vizita, a cerceta. ♦ (Rar) A parcurge o lucrare, o publicatie, notite etc. 3. (Înv. si reg.) A transporta dintr-un loc în altul; a muta, a deplasa. ♢ Expr. A petrece (ceva) din mâna în mâna = a trece (ceva) de la unul la altul, pe rând, pe la fiecare. A-si petrece ochii la... = a-si plimba privirea asupra unor lucruri sau fiinte, a trece cu privirea de la unul la altul (sau de la una la alta). (Refl.) A se petrece din lumea noastra (sau din aceasta lume) = a muri. 4. A trece sau a face sa treaca prin..., printre..., pe dupa..., peste..., pe sub... ♦ (Înv. si reg.) A strapunge, a gauri. ♦ (Înv. si reg.) A înfige. ♦ (Înv. si reg.) A cerne; a strecura. ♦ Tranz. si refl. A (se) suprapune marginile unei îmbracaminti pentru a (se) încheia; p. ext. a (se) încheia prin suprapunerea celor doua margini ale materialului. – Lat. •petraicere.
lume, LÚME, lumi, s.f. I. 1. Totalitate a celor existente în realitate; univers, cosmos. ♢ Expr. De când (e sau cu) lumea (si pamântul) = de (sau din) totdeauna; vreodata; Cât (e) lumea (si pamântul) = vesnic; (în constructii negative) niciodata, nicaieri. (Reg.) Pâna-i lumea = vesnic; (în constructii negative) niciodata. Nici pentru toata lumea sau pentru nimic în lume = cu nici un pret, cu nici un chip. Ca (doar) nu piere lumea, se spune atunci când vrei sa convingi pe cineva ca un anumit lucru nu e prea greu de facut sau ca nu cere un sacrificiu sau o graba prea mare. Parca toata lumea e (sau ar fi) a lui, se spune despre cineva care este foarte fericit. 2. Ansamblu de corpuri ceresti format din Pamânt si astrii vizibili, constituind un sistem organizat; sistem solar, sistem planetar. 3. Globul pamântesc (cu întreaga lui viata animala si vegetala), pamântul locuit de om. ♢ Lumea veche = pamântul cunoscut înainte de descoperirea Americii (Asia, Europa si Africa). Lumea noua = cele doua Americi si Oceania. Lumea tacerii = universul adâncurilor marine si oceanice. ♢ Expr. În (sau prin) toata lumea (sau lumea toata) = pretutindeni, peste tot. În (sau din) fundul lumii sau (de) peste lume = (de) foarte departe. A se duce (sau a fugi, a pleca) în lume (sau în toata lumea, în lumea larga) = a pleca departe, fara sa se stie unde. A da cuiva drumul în lume = a da cuiva libertatea sa plece. A(-si) lua lumea în cap = a pleca (departe) parasind totul (mai ales din cauza unor suparari mari, a unor necazuri etc.). A umbla prin lume sau a cutreiera lumea = a calatori mult si în locuri diferite, a colinda. A lua lumea de-a lungul (si de-a latul) = a cutreiera toata lumea. A dormi (sau a adormi) ca dus (sau ca dusii) de pe lume = a dormi (sau a adormi) adânc. 4. (Înv. si reg.) Lumina. Lumea ochiului (sau ochilor) = pupila ochiului (sau ochilor). ♢ Expr. (Rar) A iesi la lume = a ajunge la lumina, la loc deschis, la larg. II. 1. Populatia globului pamântesc, omenirea întreaga; umanitatea. ♦ Majoritatea oamenilor. 2. Categorie de oameni, grup social considerat din punctul de vedere al profesiunii, al culturii, al felului de viata etc. si care prezinta trasaturi specifice. Lumea artistilor. 3. Oameni, multime, public; societate, mediu social. ♢ Om de lume = persoana care are experienta vietii în societate, care cunoaste uzantele; persoana dornica de petreceri, exuberanta, vesela. ♢ Loc. adj. Ca lumea = cum trebuie, cum se cuvine. ♢ Expr. (A fi) în rând cu lumea = (a fi) la fel cu ceilalti; (a fi) cu rost, asezat, cu o viata chibzuita. Lume(a) de pe lume sau lumea toata, o lume (toata, întreaga) = multime nenumarata, foarte multi oameni. A purta lumea pe degete = a însela oamenii; a-si bate joc de ei, a fi smecher, abil. A iesi (sau a scoate capul) în lume = a aparea în societate, a lua contact cu oameni si situatii noi, a începe sa frecventeze societatea. A ajunge (sau a fi) de râsul lumii = a ajunge (sau a fi) într-o situatie degradanta; a se face de râs. III. 1. Mediu în care se desfasoara existenta umana; viata, existenta. ♢ Expr. A veni pe lume = a se naste. A se duce (fiecare) în lumea lui = a-si vedea (fiecare) de treburile sale. Nu stie pe ce lume e (sau se afla) = nu stie nimic din ce se întâmpla; e foarte fericit. A-i fi (cuiva) lumea draga = a-i placea (cuiva) sa traiasca; a-i fi foarte placut sa... Când ti-e lumea mai draga = când te simti mai bine; când nici nu te gândesti, când nici nu te astepti. Zi-i lume si te mântuie! = asta e! n-ai ce(-i) face! ♦ Viata laica; viata vesela, libera. ♢ Loc. adj. De lume = care se refera la viata de placeri, la dragoste. 2. (În sintagmele) Lumea alba = (în basme) viata pamânteasca, în care traiesc oamenii. Lumea neagra = (în basme) viata subpamânteana, în care ar trai duhurile rele. Lume de apoi (sau lumea cealalta, ceea lume) = a) (în conceptiile religioase) viata de dincolo de moarte; b) (în basme) regiune imaginata dincolo de acest pamânt, celalalt tarâm. – Lat. lumen.
ocoli, OCOLÍ, ocolesc, vb. IV. 1. Tranz. si intranz. A strabate o distanta facând un ocol; a merge de jur-împrejur, a înconjura. ♦ (Pop.) A cutreiera, a colinda. ♦ Tranz. A evita sa atingi sau sa lovesti pe cineva sau ceva, ferindu-te într-o parte, facând un mic ocol. ♦ Intranz. Fig. A spune ceva cu înconjur, a divaga. ♢ Loc. adv. Pe ocolite = pe departe, indirect. ♦ Tranz. A evita sa întâlnesti pe cineva sau ceva. ♦ Tranz. Fig. A lasa ceva (în mod intentionat) deoparte; a ignora. 2. Tranz. (Înv. si pop.) A pune gard împrejurul unui loc; a împrejmui, a îngradi. ♦ Fig. (Înv. si reg.) A apara, a proteja, a ocroti. ♦ (Înv. si reg.) A încercui din toate partile, a împresura, a asedia. – Din ocol.
duce, DÚCE1, duc, vb. III I. Tranz. 1. A transporta ceva sau pe cineva într-un anumit loc, a lua ceva sau pe cineva dintr-un loc si al pune în altul. ♢ Expr. a duce (pe cineva) la groapa = a conduce un mort la locul de înmormântare. 2. A lua pe cineva cu sine spre a-l conduce, a-l îndruma, a-l introduce undeva; a conduce. ♢ Expr. A duce (pe cineva) cu vorba (sau cu minciuna) = a-i promite (cuiva) mereu ceva, amânând îndeplinirea promisiunii; a însela (pe cineva) facându-i promisiuni mincinoase. (Fam.) A duce (pe cineva) cu zaharelul (sau de nas, cu cobza, cu presul) = a însela, a amagi (cu promisiuni mincinoase). A se lasa dus (de gânduri, de visare etc.) = a se lasa cuprins, coplesit de gânduri. A-l duce pe cineva gândul (sau mintea, capul la ceva) = a-i veni cuiva ceva în minte; a se pricepe (sa faca ceva); a face ceva. ♦ Intranz. (Despre un drum) A conduce sau a ajunge într-un anumit loc, a da în... ♦ Intranz. Fig. A avea drept rezultat. 3. A deplasa pentru a apropia de cineva sau ceva; p. ext. a apropia de cineva sau ceva. Duce lingura la gura. 4. A transmite vesti, vorbe, raspunsuri, salutari etc. 5. A-si petrece viata, zilele etc. într-un anumit fel; a trai. ♢ Expr. A o duce în... = a nu mai înceta cu..., a o tine în... A nu o (mai) duce (mult) = a nu mai avea mult de trait, a fi pe moarte. 6. A îndura, a suporta, a rabda, a suferi. ♢ Expr. A duce grija (cuiva sau a ceva) = a) a fi îngrijorat sa nu (i) se întâmple ceva rau; b) a se interesa, a se ocupa îndeaproape (de cineva sau de ceva). A(-i) duce dorul = a) a-i fi dor de cineva; b) a fi dornic de ceva, a simti lipsa unui lucru. 7. A purta razboaie, lupte, tratative etc. 8. A depune, a presta o munca. ♢ Expr. A (o) duce la capat (sau la îndeplinire, la bun sfârsit) = a îndeplini (în bune conditii) ceva. 9. A trage, a trasa linii. II. Refl. 1. A merge, a se deplasa, a se misca, a pleca undeva sau catre cineva. ♢ Expr. A se duce drept (sau într-un suflet, glont, pusca, întins)= a merge undeva repede, fara ocol. (Pop.) A se duce dupa cineva = a se marita. A se tot duce = a merge fara încetare. A se duce cu Dumnezeu (sau în plata, în stirea lui Dumnezeu, în plata Domnului) = a merge unde vrea, unde poate, oriunde. A se duce de râpa = a se prapadi, a se distruge; a se cheltui; a decadea. Du-te-ncolo! = exclamatie prin care se exprima neîncrederea fata de ceea ce spune cineva. (În imprecatii) Du-te (sau duca-se) dracului! (Substantivat) Du-te-vino = miscare continua (si intensa) încoace si încolo. (Pop.) Duca-se pe pustii = a) dracul; b) epilepsie. ♦ A colinda, a cutreiera (fara tinta). ♦ A pluti pe apa sau a zbura în aer. 2. (Despre vesti, zvonuri etc.) A se raspândi, a se împrastia. 3. Fig. A trece; a disparea. 4. A muri; a se sfârsi. III. Intranz. A rezista la... – Lat ducere.
cutreierat, CUTREIERÁT s.n. Faptul de a cutreiera (1). [Pr.: -tre-ie-. – Var.: (reg.) cutrierát s.n.] – V. cutreiera.
colinda, COLINDÁ, colínd, vb. I. Intranz. 1. A umbla în seara de Craciun sau de Anul Nou, din casa în casa, cântând colinde. 2. A umbla de colo pâna colo, dintr-un loc în altul. ♦ Tranz. A strabate, a cutreiera, a bate un drum. – Din colinda.
treiera, TREIERÁ, tréier, vb. I. Tranz. 1. A separa (prin batere, cu masini speciale etc.) boabele, semintele de restul unei plante. ♢ Aparat de treierat = ansamblu, la o batoza sau la o combina, în care se efectueaza operatia de treierare a cerealelor. 2. Fig. (Rar) A cutreiera. [Pr.: tre-ie-. – Var.: (reg.) trierá vb. I] – Lat. tribulare.
răzbate, RĂZBÁTE, razbát, vb. III. 1. Intranz. A-si face, a-si croi drum prin..., a înainta cu greu, înlaturând obstacolele; a strabate, a patrunde. 2. Intranz. A razbi (2), a izbuti. 3. Intranz. A umbla în lung si în larg; a cutreiera, a colinda. 4. Tranz. (Despre stari, sentimente) A pune stapânire cu putere pe cineva; a birui, a învinge, a coplesi, a razbi (4). – Raz- + bate.
străbate, STRĂBÁTE, strabát, vb. III. 1. Tranz. si intranz. A trece printr-un corp, a patrunde prin..., a traversa, a razbi. 2. Tranz. A trece pe o suprafata în diferite sensuri, pe toata întinderea ei, de la un capat la altul; a parcurge, a cutreiera, a traversa. 3. Intranz. A trece pe undeva cu greu, învingând obstacole; a razbate. ♦ A ajunge la... ♦ Fig. A izbuti, a reusi. – Stra- + bate.
străbate, STRĂBÁTE vb. 1. v. patrunde. 2. v. razbate. 3. a despica. (O pasare ~ vazduhul.) 4. a intra, a patrunde. (Lumina ~ pe fereastra.) 5. v. ajunge. 6. a face, a merge, a parcurge. (~ zilnic 10 km.) 7. v. parcurge. 8. (SPORT) a acoperi, a parcurge. (Atletul a ~ dstanta de 5000 m în ...) 9. a colinda, a cutreiera, a parcurge, a vântura, (pop. si fam.) a bate, (pop.) a calca, a ocoli, a petrece, (înv. si reg.) a razbate, (înv.) a plimba, (rar fig.) a treiera. (~ pe rând orasele si satele.) 10. v. colinda. 11. v. parcurge.
plimba, PLIMBÁ vb. 1. (prin Transilv.) a se seitali, (Ban., Transilv. si Bucov.) a se spatiri. (Toata ziua se ~.) 2. a colinda, a cutreiera, (fam.) a se plimbarisi. (Se ~ prin poieni.) 3. v. misca.
hoinări, HOINĂRÍ vb. 1. a vagabonda, (înv. si reg.) a nemernici, (reg.) a talalai, (prin Transilv.) a buduslui, (Mold.) a lainici, (Transilv.) a techerghi, (înv.) a haimani, a strengari. (Toata ziua ~.) 2. a pribegi, a rataci, a vagabonda, (prin Mold.) a badadai, a horhai. (~ din loc în loc.) 3. a colinda, a cutreiera, a peregrina, a rataci, a umbla, a vagabonda, (livr.) a flana. (Pe unde n-a ~?)
duce, DÚCE vb. 1. v. cara. 2. v. transporta. 3. a deplasa. (~ lingura la gura.) 4. v. merge. 5. v. deplasa. 6. a se deplasa, a se transporta. (S-a ~ la fata locului.) 7. v. pleca. 8. a merge, a pleca, a porni, (pop.) a (se) misca, (înv. si reg.) a pasa. (Unde te ~?) 9. v. merge. 10. v. trece. 11. a colinda, a cutreiera. (Se ~ prin muzee.) 12. a aduce. (Mi-a ~ pachetul acasa.) 13. v. ghida. 14. v. însoti. 15. a conduce, a purta. (O ~ de mâna.) 16. v. transmite. 17. a se îndrepta, a merge. (Acesta e drumul care ~ spre ...) 18. v. trasa. 19. v. raspândi. 20. v. desfasura. 21. v. purta. 22. a întretine, a purta. (A ~ o corespondenta vie cu ...) 23. v. suporta. 24. v. rezista. 25. a trai, a vietui. (O ~ rau.) 26. a-i merge. (Stiu ca o ~ bine!) 27. v. sfârsi. 28. v. muri.
colinda, COLINDÁ vb. 1. v. cutreiera. 2. a cutreiera, a merge, a strabate, a umbla. (A ~ prin munti si vai.) 3. v. calatori. 4. a cutreiera, a se plimba, (fam.) a se plimbarisi. (~ prin poieni.) 5. v. hoinari. 6. a cutreiera, a se duce. (~ prin muzee.)
călători, CĂLĂTORÍ vb. a colinda, a cutreiera, a peregrina, a umbla, a voiaja, (rar) a drumui, (înv.) a stranici. (Pe unde n-a ~?)
lume, LÚM//E ~i f. 1) Totalitate a tot ce exista în realitate, manifestata în diversele ei forme si infinita în timp si spatiu; univers. ♢ De când (e) ~ea (si pamântul) de foarte demult; din totdeauna. Pentru nimic în ~ cu nici un pret. 2) mai ales la pl. Totalitate a corpurilor ceresti; sistem planetar. ~ea stelelor. 3) Pamântul cu întreaga lui viata (animala si vegetala) de pe el. ♢ În (sau prin) toata ~ea sau în ~ea toata peste tot; pretutindeni. A-si lua ~ea în cap a lasa totul si a pleca undeva departe. A cutreiera toata ~ea, a umbla prin ~ a calatori mult prin diferite locuri. 4) Totalitate a oamenilor de pe globul pamântesc; omenire; umanitate. ♢ ~ea toata (sau întreaga) multime de oameni. 5) (urmat de un determinativ) Categorie de oameni uniti prin aceeasi profesie, prin nivelul de cultura; mediu social. ~ea artistilor. 6) Numar mare de oameni; norod. ♢ ~ de pe ~ multime foarte mare. 7) Mediu social; ambianta. ♢ A fi în rând cu ~ea a fi la fel cu ceilalti; a fi la nivelul cuvenit. A iesi în ~ a lua contact cu societatea. 8) Mediu în care se desfasoara existenta unei fiinte sau a unei colectivitati; viata. ♢ A veni pe ~ a se naste. A nu-i fi draga ~ea a fi satul de viata. 9) Fiecare din marile categorii sistematice în care sunt împartite corpurile naturale; regn. ~ea animala. [G.-D. lumii] /<lat. lumen
horhăi, A HORHĂ//Í ~iésc pop. 1. intranz. A umbla mult fara orientare si fara rost (producând zgomot). 2. tranz. (locuri) A strabate în lung si în lat; a cutreiera. /<ung. horholni
cutreiera, A CUTREIERÁ cutréier tranz. (teritorii, orase, tari etc.) A strabate în lung si în lat; a colinda. [Sil. -tre-ie-] /<lat. contribulare
colinda, A COLINDÁ colínd 1. intranz. A umbla de la casa la casa în ajunul Craciunului, cântând colinde. 2. tranz. 1) (persoane) A felicita, în seara din ajunul Craciunului, cântând colinde. 2) fig. (teritorii, orase, tari etc.) A strabate în lung si în lat; a cutreiera. /Din colinda
peregrina, A PEREGRIN//Á ~éz intranz. 1) (despre credinciosi) A merge timp îndelungat (pe jos) spre un loc considerat sfânt; a face un peregrinaj. 2) A calatori prin locuri îndepartate sau prin tari straine; a cutreiera lumea. /<fr. pérégriner, lat. peregrinare
răzbate, A RĂZBÁTE razbát intranz. 1) A intra (într-un mediu), avansând cu greu; a penetra; a patrunde; a razbi. 2) fig. A ajunge, învingând obstacole; a razbi; a izbuti. N-a putut razbate prin multime. 3) rar A umbla în lung si în lat; a cutreiera. /raz- + a bate
peregrina, PEREGRINÁ vb. I. intr. A calatori; a rataci; a cutreiera tinuturi îndepartate. ♦ A merge în pelerinaj. [< fr. pérégriner, lat. peregrinari].
peregrina, PEREGRINÁ vb. intr. a merge în pelerinaj. ♢ (p. ext.) a cutreiera tinuturi îndepartate; a calatori; a rataci, a hoinari. (< fr. pérégriner, lat. peregrinari)
toiag, toiág (-iége), s.n. – 1. Par, baston. – 2. Cîrja. – 3. Bîta de cioban. – 4. Cîrja pastorala. – 5. Baston ca însemn de autoritate. – 6. Sceptru. – 7. Sprijin, reazem. – 8. Lovitura cu bastonul. – 9. Lumînare de morti care se face de aceeasi lungime cu cel raposat. – 10. (S.f. pl.) Numele a trei stele din constelatia Orion. – Mr. tuiag(a), megl. tuiaga. Sl. (sb.) toiaga, cf. bg. tojag (Miklosich, Slaw. Elem., 49; Cihac, II, 416; Conev 65; Byck-Graur, BL, I, 14); pare cuvînt oriental, cf. tc. toyaka. – Der. to(i)egi, vb. (a umbla, a cutreiera; a bate cu ciomagul).
  Directoare Web © 2009 dictionar.cc