Dictionar Prima pagina | Contact    









   Definitii pentru a cuprinde
ajunge, AJÚNGE, ajúng, vb. III. I. 1. Intranz. A se afla într-un loc dupa parcurgerea unui drum, a atinge capatul unui drum; a sosi. ♢ Expr. A ajunge departe = a razbi prin greutati si a atinge scopul dorit. A (sau a-i) ajunge (cuiva) cutitul la os = a ajunge la capatul puterii; a fi într-o situatie disperata. ♦ Intranz. si tranz. A atinge (o limita în timp), a apuca (o anumita vreme). 2. Tranz. A întâlni, venind din urma, o fiinta sau un vehicul în miscare; a prinde din urma. ♢ Expr. A-l ajunge pe cineva zilele = a îmbatrâni. ♦ Fig. A egala pe cineva. 3. Tranz. A nimeri, a lovi pe cineva sau ceva. ♦ Fig. (Despre un neajuns) A da peste... ♦ Fig. (Despre o stare sufleteasca) A cuprinde, a razbi. 4. Intranz. A se întinde pâna la...; a atinge. ♦ A reusi sa atinga ceva situat sus sau departe. ♢ Expr. A nu-i ajunge (cuiva nici) cu prajina la nas, se zice despre un om înfumurat. 5. Intranz. (Despre preturi; p.ext. despre marfuri) A atinge un anumit nivel. II. 1. Refl. A se întâlni, a se împreuna, a se uni. ♦ Fig. A se întelege, a se învoi. 2. Intranz. A realiza, a împlini. A ajunge la un rezultat. ♦ Intranz. si tranz. A fi în situatia de a... 3. Intranz. A deveni. ♢ Expr. A ajunge rau = a decadea. A ajunge bine = a dobândi succese; a reusi, a izbuti. A ajunge pe mâinile cuiva = a fi la discretia cuiva. ♦ Intranz. si refl. (Peior.) A parveni. III. Intranz. si refl. A fi în cantitate suficienta. ♢ Expr. (Tranz.) A-l ajunge (pe cineva) mintea (sau capul) = a se pricepe, a sti ce e de facut. – Lat. adjungere "a uni, a lipi".
avea, AVEÁ, am, vb. II. Tranz. I. 1. A stapâni, a poseda, a detine. ♢ Expr. (Fam.) Ce-am avut si ce-am pierdut = n-am ce pierde; putin îmi pasa. ♢ Fig. (Complementul indica abstracte) A avea o idee. ♢ Loc. vb. A avea asemanare = a se asemana. A avea bucurie = a se bucura. A avea o dorinta = a dori. A avea nadejde = a nadajdui. 2. A primi, a capata, a obtine, a câstiga. Ai un leu de la mine daca îmi spui. 3. A dispune de ceva, a se bucura de ceva. Am un ceas de ragaz. ♢ Expr. A avea un post (sau o slujba etc.) = a detine un post. A avea o meserie (sau o profesiune etc.) = a cunoaste (si a practica) o meserie (sau o profesiune etc.). 4. A fi compus din..., alcatuit din...; a fi înzestrat sau prevazut cu... Blocul are doua etaje. ♦ A contine, a cuprinde. Lucrarea are tabele. 5. A tine, a purta. În mâna avea un buchet. ♢ Expr. A avea drag pe cineva sau (refl. recipr.) a se avea dragi = a (se) iubi. (Refl.) A se avea bine cu cineva = a fi prieten cu cineva; a fi în relatii de dragoste cu cineva. A se avea rau cu cineva = a fi certat cu cineva; a se dusmani. ♦ A fi îmbracat cu... Avea un pantalon de blana. 6. A fi de o anumita dimensiune, greutate, vârsta etc. Bara are 2 m. ♢ Expr. A nu (mai) avea margini = a întrece orice masura. 7. A fi cuprins de o senzatie sau de un sentiment. A avea foame. ♢ Expr. Ce ai? = ce (necaz sau durere) ti s-a întâmplat? N-are nimic ! = a) nu i s-a întâmplat nici un rau; b) nu are nici o importanta. A avea ceva cu cineva = a purta necaz cuiva, a nu putea suferi pe cineva. ♦ A suferi (de o boala}. Are pojar. II. 1. (Urmat de un verb la infinitiv, conjunctiv sau supin) a) A trebui sa... Are de facut cumparaturi; b) (În forma negativa) A fi destul sa... N-are decât sa spuna si se va face; c) (În forma negativa) A nu putea sa... N-are ce zice; d) (Rar) A fi în drept. ♢ Expr. (Eliptic) N-ai (sau n-are etc.) decât! = fa cum vrei (sau faca cum vrea etc.)! treaba ta (sau a lui etc.)! 2. (Urmat de un verb la infinitiv sau conjunctiv) A sti cum..., când..., unde..., cine..., ce...), a gasi. Are ce sa faca. ♦ Unipers. A fi, a se gasi cineva (sa faca ceva). N-are cine sa-l mângâie. III. (Ca valoare de verb auxiliar) 1. (Serveste la formarea perfectului compus) A venit. 2. (Serveste la formarea modului optativ-conditional) Ar veni. 3. (Serveste urmat de un verb la conjunctiv, la formarea unui viitor popular familiar) Au sa vina. [Prez. ind. am, ai, are, avem, aveti, au, (III 1) am, ai, a, am, ati, am, (III 2) as, ai, ar, am, ati, ar, prez. conj. pers. 2 sg. ai si (reg.) aibi, pers. 3 aiba] – Lat. habere.
cercui, CERCUÍ, cercuiesc, vb. IV. 1. Tranz. A lega, a strânge cu cercuri un vas de doage, o roata de car etc.; a freta. ♦ Fig. (De obicei în concurenta cu încercui) A cuprinde ca într-un cerc; a înconjura. 2. Tranz. Fig. A limita, a margini. 3. Intranz. A se aseza în forma de cerc. – Cerc + suf. -ui.
găsi, GĂSÍ, gasesc, vb. IV. 1. Tranz. A da de (sau peste) ceva sau cineva (din întâmplare sau cautând anume); a descoperi, a afla. ♢ Expr. (Fam.) A-si gasi beleaua = a se afla într-o situatie neplacuta, a avea necazuri. (Intranz.) Ţi-ai gasit! = as! de unde! nici gând! A-si gasi (sau, refl., a se gasi) sa... = a-i veni (pe neasteptate si într-un moment nepotrivit) sa..., a se apuca sa... (Reg.) A (-i) gasi (cuiva) dreptate = a (-i) face (cuiva) dreptate. ♢ (Loc. vb.) A-si gasi mormântul (sau moartea) = a muri. ♦ Tranz. si refl. A întâlni pe cineva sau a se întâlni cu cineva. ♢ Expr. (Tranz.) A-si gasi omul (sau nasul, popa) = a da de cineva pe care nu-l poti însela sau birui, care te obliga sa te comporti cum se cuvine. Sa te gasesc sanatos! formula de salut la despartire. ♦ A descoperi o noua metoda, un nou preparat, un nou aparat etc. (în urma unor cercetari si studii prealabile). 2. Tranz. (Despre suferinte fizice sau despre moarte) A cuprinde, a surprinde (pe neasteptate) pe cineva. ♢ Expr. Ce te-a gasit (de...)? = (exprima reprosul) ce ai? ce ti s-a întâmplat (de...)? ce te-a apucat? 3. Refl. A se afla undeva, a fi; a se afla într-o anumita situatie, împrejurare etc.; a se prezenta într-un anumit fel. 4. Tranz. A fi de parere ca...; a socoti, a crede ca... – Cf. sl. g a s i t i "a stinge".
grosplan, GROS-PLAN, gros-planuri, s.n. (Cin.) Mod de încadrare în tehnica filmarii, în care fotograma cuprinde numai un detaliu sau fata personajului. [Pr.: groplán] – Din fr. gros-plan.
include, INCLÚDE, inclúd, vb. III. Tranz. A cuprinde, a contine, a îngloba. – Din lat. includere.
invada, INVADÁ, invadez, vb. I. Tranz. 1. A intra prin violenta (si cu mari forte) pe un teritoriu strain (pustiind, pradând); a cotropi, a napadi. ♦ Fig. A pune stapânire pe...; a cuprinde, a coplesi. 2. (Despre plante si animale daunatoare sau parazite) A aparea undeva rapid si masiv (producând mari pagube sau neajunsuri); a napadi. – Din lat., it. invadere.
îmbrăţişa, ÎMBRĂŢISÁ, îmbratisez, vb. I. 1. Tranz. si refl. recipr. A (se) cuprinde, a (se) înlantui cu bratele, a (se) strânge în brate (în semn de afectiune). ♦ Tranz. Fig. A înconjura din toate partile; a învalui. 2. Tranz. Fig. A cuprinde dintr-o aruncatura de ochi. ♦ A include, a cuprinde în sfera preocuparilor. 3. Tranz. Fig. A-si însusi o idee, o doctrina, o conceptie. ♦ A se consacra unei profesiuni. ♦ A cuprinde, a contine. [Var.: (reg.) îmbratosá vb. I] – În + bratis (reg.).
împrejura, ÎMPREJURÁ, împréjur, vb. I. Tranz. (Înv.) A ocoli de jur împrejur, a cuprinde din toate partile; a înconjura. ♦ (Reg.) A lega un obiect cu o sfoara etc. trecuta împrejur; a încinge. – Lat. pop. inpergyrare sau din împrejur.
împresura, ÎMPRESURÁ, împresór, vb. I. Tranz. 1. A înconjura din toate partile; a încadra (4). ♦ A cuprinde cu bratele, cu mâinile; a îmbratisa. 2. A încercui pentru a prinde, a cuceri etc. 3. (Înv.) A deposeda pe cineva în mod abuziv. [Prez. ind. si: împrésur] – Probabil lat. •impressoriare (< pressorium).
încadra, ÎNCADRÁ, încadrez, vb. I. 1. Tranz. A înrama. 2. Refl. A se potrivi, a se armoniza cu mediul înconjurator. 3. Tranz. (Jur.) A cuprinde într-un text de lege o fapta, p. ext. un delincvent. 4. Tranz. (Rar) A înconjura, a împresura (1). 5. Tranz. si refl. A (se) angaja într-o întreprindere, într-o institutie ♦ Refl. A se integra într-un colectiv, într-o organizatie, într-o actiune etc. 6. Refl. A respecta o anumita limita de timp pentru savârsirea unei actiuni. – Din fr. encadrer.
încerca, ÎNCERCÁ, încérc, vb. I. Tranz. 1. A verifica un lucru spre a-i controla însusirile; a proba. ♢ Expr. Pe încercate = cu ajutorul, prin mijlocirea unei probe. ♦ Refl. recipr. A-si masura fortele în lupta cu cineva. 2. A întreprinde un lucru ca exercitiu, de proba; a face tentative de... ♦ A-si da silinta sa..., a face sfortari, a cauta sa... 3. A fi cuprins de un sentiment, de o senzatie; (despre sentimente, senzatii etc.) a se face simtit, a cuprinde pe cineva. – Lat. pop. in-circare.
închide, ÎNCHÍDE, închíd, vb. III. 1. Tranz. A misca (din balamale) o usa, o fereastra, un capac etc. pentru a acoperi deschizatura corespunzatoare. ♦ A încuia cu cheia, cu zavorul. ♦ A acoperi, a astupa deschizatura unui spatiu, a unei încaperi. 2. Tranz. A apropia, a strânge marginile (sau partile componente ale) unui obiect pentru a nu mai fi desfacute, deschise. ♢ Expr. A închide paranteza = a) a pune, în scris, partea a doua a semnului parantezei la locul cuvenit; b) a termina o digresiune introdusa în cursul unei comunicari. A închide mâna = a strânge degetele, facând mâna pumn. A închide gura = a apropia buzele si falcile una de alta; a nu mai vorbi. A închide (cuiva) gura = a face (pe cineva) sa taca, a pune capat obiectiilor sau protestelor (cuiva). A închide ochii = a) a coborî pleoapele, acoperind globii oculari; b) a se preface ca nu observa ceva; a trece cu vederea; c) (de obicei în constructii negative) a dormi; d) a muri. A închide (cuiva) ochii = a fi lânga cineva în clipa mortii. (Refl.) A i se închide ochii = a fi foarte obosit. ♦ Refl. (Despre rani) A se cicatriza. 3. Tranz. A întrerupe, potrivit orarului stabilit, activitatea unei institutii, a unei întreprinderi, a unui local; p. ext. a suspenda activitatea, a desfiinta. 4. Tranz. A încheia o actiune, a-i pune capat. ♦ A opri functionarea unui mecanism, a unui aparat, a unui circuit etc. 5. Tranz. A izola o fiinta într-un spatiu închis, îngradit; a baga la închisoare; fig. a tine departe de lume. ♦ Refl. A se retrage, a se izola. ♦ Fig. A contine, a cuprinde ceva. 6. Tranz. A îngradi, a împrejmui o curte, un teren etc. spre a delimita sau spre a opri accesul. ♦ A bara o cale de comunicatie; a opri, a împiedica trecerea. ♦ Refl. (Despre drumuri) A ajunge la un punct de unde nu mai poate continua, a se înfunda. 7. Refl. (Despre cer, p. ext. despre vreme) A se întuneca, a se înnora. ♦ (Despre obiecte colorate, p. ext. despre culori) A capata o nuanta mai întunecata. – Lat. includere.
încinge, ÎNCÍNGE1, încíng, vb. III. 1. Refl. (Despre foc) A arde cu flacara mare, a se aprinde bine. ♢ Tranz. fact. El încinge focul. 2. Refl. si tranz. A (se) înfierbânta, a (se) încalzi tare. ♦ Tranz. Fig. (Despre un sentiment, o pasiune) A cuprinde, a coplesi pe cineva; a consuma, a mistui. ♦ Refl. Fig. A se manifesta puternic; a se aprinde, a se înflacara. ♦ Refl. si tranz. Fig. (Despre o lupta, o confruntare, o discutie etc.) A (se) înteti. 3. Refl. (Despre fân, cereale, faina etc.) A începe sa se altereze prin fermentare; a se strica; a se aprinde. [Perf. s. încinsei, part. încins] – Lat. incendere.
încolţi, ÎNCOLŢÍ, încoltesc, vb. IV. I. Intranz. (Despre plante; la pers. 3) A da colt, a rasari din pamânt; a germina. ♦ Fig. (Despre idei, sentimente) A începe sa se dezvolte; a aparea, a se ivi, a se naste. II. Tranz. A înfige coltii spre a musca. ♦ A înconjura din toate partile, fara a mai da posibilitate de retragere. ♦ Fig. (Despre oameni) A prinde pe cineva la strâmtoare; (despre abstracte) a cuprinde, a coplesi. – În + colt.
înconjura, ÎNCONJURÁ, încónjur, vb. I. Tranz. 1. A face ocolul unui lucru; al unui loc. ♦ A fi asezat, a sta de jur împrejurul (unei fiinte sau al unui lucru); a încercui. ♦ A încercui cu forte armate; a împresura, a asedia. ♦ Refl. A aduna în jurul sau, a trai în societate în tovarasia cuiva. 2. A împrejmui cu gard. ♦ A cuprinde într-un cerc, a trasa o linie împrejur, a încercui. 3. A merge spre o tinta pe un traseu ocolit. [Prez. ind. si; înconjór. – Var.: încunjurá vb. I] – În + conjura (înv. "a înconjura" < lat.).
înfăşura, ÎNFĂSURÁ, înfasór, vb. I. 1. Tranz. si refl. A (se) acoperi strâns de jur împrejur cu o pânza, cu o învelitoare, cu un material izolant etc. 2. Tranz. Fig. A cuprinde, a învalui. 3. Tranz. si refl. A (se) încolaci. ♦ Tranz. A depana (pe un ghem, pe un fus etc.). 4. Refl. (Fam.) A se învârti de colo pâna colo; a da târcoale. [Prez. ind. si: infắsur] – Lat. in-fasciolare (< fascia).
înghiţi, ÎNGHIŢÍ, înghít, vb. IV. Tranz. I. A face sa treaca mâncarea, bautura etc. în stomac prin faringe si esofag; p. ext. a mânca, a devora. ♢ Expr. A înghiti (sau a face sa înghita) hapul (sau un hap, galusca) sau a o înghiti = a suporta (sau a face sa suporte) o neplacere (fara sa crâcneasca). A-si înghiti lacrimile (sau plânsul) = a-si stapâni plânsul; a reprima izbucnirea unui sentiment. (Pop.) A-i veni (cuiva) sa înghita (pe cineva) (de bucurie), se spune când o persoana îsi manifesta o mare bucurie, multumire. (Fam.) A înghiti (pe cineva) din ochi (sau cu ochii) = a nu se mai satura privind pe cineva. A nu înghiti pe cineva = a nu putea suferi pe cineva. ♦ P. anal. A trage în plamâni, a inhala adânc aer, fum etc. II. Fig. 1. (Despre pamânt, apa etc.) A face sa dispara ceva (cuprinzând în sine); a cuprinde, a învalui din toate partile. ♢ Expr. L-a înghitit pamântul = a murit; a disparut. Parca l-a înghitit pamântul, se spune despre cineva sau ceva care a disparut fara urma. ♦ A se îmbiba de un lichid; a absorbi. 2. A citi repede si cu lacomie o carte, un text scris. 3. A rabda, a îndura fara riposta o necuviinta, o insulta etc. 4. A omite cuvinte sau silabe (din cauza unui defect de vorbire). ♦ A nu spune ce ar fi vrut sa spuna, a se abtine de a spune ceva. – Lat. ingluttire.
îngloba, ÎNGLOBÁ, înglobez, vb. I. Tranz. A introduce ca parte integranta într-un tot; a include, a cuprinde. – Din fr. englober.
înlănţui, ÎNLĂNŢUÍ, înlắntui, vb. IV. Tranz. 1. A pune, a lega în lanturi; a încatusa. 2. A cuprinde pe cineva (cu bratele). – V. îmbratisa. 3. Fig. A captiva, a subjuga, a încânta, a fermeca. 4. A aseza în rând, a lega unul de altul, a coordona, a împreuna (în mod logic). ♦ Refl. A urma unul dupa altul (în sir neîntrerupt). [Prez. ind. si: înlantuiesc] – În + lant + suf. -ui (dupa fr. enchaîner).
însuma, ÎNSUMÁ, însumez, vb. I. Tranz. A aduna laolalta, a totaliza, a cuprinde. – În + suma.
înteţi, ÎNTEŢÍ, întetesc, vb. IV. 1. Refl. si tranz. A (se) face mai puternic, mai intens; a (se) intensifica, a (se) încinge1. 2. Tranz. (Pop.) A cuprinde cu violenta, cu frecventa crescuta. 3. Tranz. A sâcâi cu insistente repetate. – Lat. •intitiare (< titio).
înturna, ÎNTURNÁ, întórn, vb. I. (Reg.) Refl. si tranz. 1. A veni sau a face pe cineva sa vina înapoi; a (se) înapoia2, a (se) întoarce. ♦ Tranz. (Despre o stare afectiva sau maladiva) A cuprinde pe cineva din nou. 2. A (se) îndrepta în alta directie. 3. A (se) întoarce de pe o parte pe alta; a (se) învârti, a (se) suci. – În + turna.
înţelege, ÎNŢELÉGE, întelég, vb. III. 1. Tranz. A-si face, a avea o idee clara si exacta despre un lucru, a patrunde, a cuprinde cu mintea; a pricepe. ♢ Expr. Asa (mai) înteleg si eu = asa da, asa e pe placul meu. A întelege pe cineva = a) a pricepe ce spune cineva; b) a pricepe (si a aproba) cauzele comportarii cuiva. (Ma) întelegi?, se spune cuiva pentru a verifica întelegerea celor spuse. (Ma) întelegi!, marcheaza o situatie în care exista un substrat. (Refl.) Se întelege de la sine = este evident. (Intranz.) A întelege de gluma = a nu se supara pentru o gluma facuta pe socoteala lui. ♦ A-si da seama de ceva. ♦ A pricepe o limba straina. ♦ A constata, a vedea, a observa, a baga de seama. ♦ A gândi, a reflecta, a concepe. 2. Refl. recipr. A ajunge la învoiala, a cadea de acord, a se împaca, a conveni cu cineva. ♦ A convietui în buna învoiala, a se întelege, a se învoi. 3. Tranz. (în expr.) A nu întelege nimic din ceva = a nu se alege cu nimic din ceva, a nu profita din ceva. [Perf. s. întelesei, part. înteles] – Lat. intelligere.
învălui, ÎNVĂLUÍ, învắlui, vb. IV. 1. Tranz. si refl. A (se) acoperi cu un val, cu o învelitoare; a (se) înveli, a (se) înfasura. ♦ Tranz. Fig. A cuprinde ceva cu privirea. ♦ (Despre foc) A arde sau a face sa arda mocnit; a (se) micsora. 2. Tranz. A înconjura, a încercui o unitate inamica. [Prez. ind. si: învaluiésc] – În + val + suf. -ui (influentat semantic de val).
învolbura, ÎNVOLBURÁ, învólbur, vb. I. 1. Tranz. si refl. (La pers. 3, despre ape, furtuni etc.) A (se) misca în vârtejuri; a (se) învârteji. 2. Tranz. Fig. (Rar) A învalui, a cuprinde, a împresura. [Prez. ind. si: învolburez] – În + volbura.
număra, NUMĂRÁ, númar, vb. I. Tranz. 1. A socoti câte unitati sunt într-un sir, într-o serie, într-un grup etc.; a determina numarul de elemente dintr-o multime; a afla, a înregistra, a verifica numarul unui sir de obiecte etc.; p. ext. (pop.) a socoti, a calcula. ♢ Expr. A-i numara (cuiva) îmbucaturile (sau înghititurile) = a tine cuiva socoteala de cât manânca, a da cuiva mâncarea cu zgârcenie. A numara pe degete = a fi în numar foarte redus. 2. A enunta pe rând un sir de numere în ordine crescânda sau descrescânda. ♢ Expr. pâna numeri la trei = imediat, într-o clipa. 3. A da ceva cu numar, socotind; p.ext. a plati(în bani). 4. A considera, a pune ceva sau pe cineva în acelasi numar, în acelasi grup; a cuprinde, a îngloba, a reuni un anumit numar. ♢ Expr. A nu numara zile multe = a mai avea putin de trait. ♦ Refl. A face parte din..., a intra în categoria..., a se socoti printre... – Lat. numerare.
ţine, ŢÍNE, tin, vb. III. I. Tranz. 1. A avea ceva în mâna (sau în brate etc.) si a nu lasa sa scape. ♢ Expr. A-i tine (cuiva) lumânarea (sau lumina) = a) a fi nas cuiva la cununie; b) a sta lânga cineva în ultimele clipe ale vietii cu o lumânare aprinsa în mâna (dupa un vechi obicei crestin). A-i tine (cuiva) cununa = a fi nas (cuiva) la cununie. A tine frânele tarii (sau împaratiei etc.) = a conduce, a stapâni, a guverna o tara etc. A tine pe cineva (sau ceva) în mâna = a avea pe cineva (sau ceva) în puterea sa, a dispune de cineva (sau de ceva) dupa bunul plac; a avea pe cineva (sau ceva) la mâna. A tine ursita (sau soarta) cuiva (în mâna) = a fi stapân pe viata cuiva si a dispune de ea dupa bunul sau plac. ♢ (Urmat de determinari introduse prin prep. "de", "de dupa" sau "pe dupa", arata partea de care se apuca) Ţinem pe bunic de mâna. (Refl. recipr.) Mergeau tinându-se de mâna. ♢ Intranz. (Urmat de determinari introduse prin prep. "de", arata partea sau capatul de care e apucat un obiect sau chiar obiectul însusi) Ţine de nuia. ♦ (La imper.) Ia! primeste! ♦ (Determinat prin "în brate" sau "îmbratisat") A cuprinde pe cineva cu bratele în semn de dragoste, de prietenie; a îmbratisa. ♦ (Determinat prin "în mâna") A mânui o arma, o unealta, un instrument etc. ♦ (La volei, polo pe apa etc.; în expr.) A tine mingea = a opri mingea în mâini mai mult timp decât este regulamentar, înainte de a o pasa sau de a o trimite adversarului. 2. A sustine un obiect greu (ridicat de la pamânt) si a nu-l lasa sa cada. 3. A sprijini pe cineva sa nu cada. ♦ Intranz. A nu lasa ca ceva care atârna sau pluteste sa cada sau sa se scufunde. 4. A cuprinde, a purta, p. ext. a suporta. ♢ Expr. A nu-l (mai) tine pe cineva pamântul = a nu mai putea fi suportat din cauza rautatii, faradelegilor etc. A nu-l (mai) tine pe cineva locul = a nu mai putea de bucurie, de nerabdare etc. A nu-l mai tine (pe cineva) pielea = a fi foarte fericit, foarte mândru. II. 1. Refl. A se prinde cu mâinile de ceva sau de cineva. ♦ A apasa, a comprima o parte a corpului (pentru a-i încetini functia, a potoli o senzatie dureroasa etc.). ♦ A se mentine într-un loc, a nu se prabusi, a nu cadea de undeva. Se tine tare în sa. 2. Refl. A fi prins sau fixat usor de ceva, a fi legat prea slab de ceva. Se tinea numai într-un cui. ♦ Intranz. si refl. A fi bine fixat sau întepenit undeva (si a nu se desface, a nu se desprinde, a nu ceda). Cuiul (se) tine bine. 3. Refl. (Cu determinari introduse prin prep. "de" sau "dupa") A merge în urma cuiva, pasind cât mai aproape de el si a nu-l parasi nici o clipa; p. ext. a fi mereu împreuna cu cineva, a fi nelipsit de lânga cineva. ♦ A sta mereu în drumul, în preajma sau în urma cuiva, staruind cu o rugaminte; a urmari pe cineva cu staruintele sale, cu insistentele sale pentru a-i câstiga simpatia, dragostea. ♦ A se lua dupa cineva, a imita pe cineva, a lua ca exemplu, ca model pe cineva. 4. Refl. (Cu determinari modale) A urma unul dupa altul, a se însirui. Automobilele se tineau lant. 5. Refl. A se îndeletnici mult (sau numai) cu..., a se preocupa neîntrerupt (sau numai) de..., a nu se lasa de... ♢ Expr. A se tine de ale sale = a-si vedea de treaba. 6. Intranz. si refl. A face parte integranta dintr-un tot; (despre unelte) a face parte dintr-un sortiment, dintr-o garnitura etc. ♦ A face parte din bunurile cuiva, a apartine cuiva. 7. Intranz. A se referi la..., a fi în legatura cu..., a face parte din... ♦ A fi de datoria, de competenta cuiva; a privi, a interesa pe cineva. 8. Intranz. A fi legat sufleteste de ceva: p. ext. a avea pentru cineva o afectiune puternica, a iubi pe cineva. ♦ (Cu determinari introduse prin prep. "cu") A lua apararea sau partea cuiva, a sustine pe cineva, a fi de partea cuiva. 9. Intranz. (Urmat de un verb la conjunctiv) A dori mult ca ceva sa se întâmple, sa se faca sau sa fie; a simti imboldul de a face ceva. III. 1. Tranz. A face ca trupul (sau o anumita parte a lui) sa stea mai mult timp într-o anumita pozitie sau atitudine. ♢ Expr. A tine nasul sus sau (refl.) a se tine cu nasul pe sus = a fi obraznic, încrezut, pretentios. A tine capul sus sau (refl.) a se tine cu capul pe sus = a fi mândru, orgolios. ♦ (Pop.) A se uita fix la cineva sau ceva. 2. Tranz. A face pe cineva sau ceva sa stea un timp oarecare într-un anumit loc. ♦ Expr. A tine (pe cineva sau ceva) în evidenta = a avea (pe cineva sau ceva) în vedere; a da o atentie deosebita. A tine (ceva) în suspensie = a nu se pronunta sau a nu se hotarî (asupra unui lucru). ♦ A da cuiva locuinta, salas, cazare; a nu lasa (pe cineva) sa plece în alta parte. ♦ (Cu determinari introduse prin prep. "la" sau "în") A sili, a forta pe cineva sa stea într-un anumit loc. ♢ Expr. A tine (pe cineva) la pastrama = a lasa pe cineva sa rabde de foame. ♦ A lipsi pe cineva de libertate, a-l face sa stea închis, legat. 3. Tranz. A face ca cineva sau ceva sa nu se poata misca din loc (prinzându-l cu mâinile sau legându-l); a imobiliza. ♢ Expr. A tine pe cineva sub papuc (sau sub picior) = a stapâni, a domina pe cineva. 4. Tranz. A face ca cineva sau ceva sa stea sau sa ramâna un timp oarecare într-o anumita stare; a mentine. 5. Tranz. (Cu determinarile "pe loc" sau "în loc") A opri pe cineva sau ceva din mersul sau, facându-l sa ramâna pe loc, a-l împiedica sa-si urmeze drumul. ♢ Expr. A-i tine cuiva drumul (sau calea) = a) a opri pe cineva din drumul sau, împiedicându-l sa treaca înainte; a sta în calea cuiva; b) a pândi trecerea cuiva, a astepta pe cineva în drum si a-l opri pentru a-i adresa o rugaminte; c) (pop.) a urmari pe cineva în mod insistent (pentru a-i câstiga bunavointa, dragostea); a fi mereu în calea cuiva. A tine drumul (sau calea, drumurile) = a) a practica tâlharia la drumul mare; b) a umbla fara rost, haimana. (Pop.) A-i tine cuiva drumul legat = a împiedica actiunile cuiva, libertatea cuiva. A tine (pe cineva) de vorba = a sta de vorba cu cineva (nelasându-l sa-si vada de lucru). 6. Tranz. A face pe cineva sa astepte. 7. Refl. (Rar) A sta mai mult timp într-un anumit loc. ♢ Expr. A se tine în rezerva (sau la o parte, la distanta) = a nu lua parte la ceva, a se abtine de la ceva. A se tine sufletul în cineva = a fi viu, a trai. ♦ (Pop.) A-si duce traiul, a vietui, a trai (undeva). 8. Refl. A sta într-o anumita pozitie, a lua sau a avea o anumita atitudine sau tinuta. Se tinea drept. ♢ Expr. A nu se mai (putea) tine pe (sau în) picioare = a cadea (de osteneala, de somn, de boala etc.). 9. Refl. (Pop., determinat prin "mândru", "mare", "tare" sau un echivalent al acestora) A fi mândru, încrezut; a se mândri, a-si lua aere de superioritate, a face pe grozavul. 10. Tranz. A înfrâna, a stapâni, a domina un sentiment, o pornire etc. Abia îsi tine lacrimile. (Refl.) (Urmat de un verb la conjunctiv în forma negativa) De-abia se tine sa nu râda. ♢ Expr. A-si tine firea = a-si pastra linistea, calmul, cumpatul; a se stapâni. ♦ (Urmat de un verb la conjunctiv sau de determinari introduse prin prep. "de", "de la") A opri pe cineva de la ceva, a împiedica pe cineva sa faca ceva; a retine. IV. 1. Tranz. A pastra un lucru într-un anumit loc (pentru a-l pune la adapost sau a-l avea la îndemâna în caz de trebuinta). ♦ A pastra mult timp un lucru pentru a se folosi de el în viitor. ♦ (Construit cu un complement în dativ sau introdus prin prep. "pentru") A opri, a rezerva un lucru pentru cineva. ♦ A pastra un anumit timp un obiect primit de la cineva în acest scop. ♦ A opri ceva (ce nu-i apartine) la sine sau pentru sine; a retine pe nedrept. 2. Tranz. A nu lasa ca ceva sa dispara, sa se distruga, sa se altereze etc.; a pastra neatins si neschimbat, a conserva. ♢ Expr. A tine legatura cu cineva = a ramâne în (strânsa) legatura cu cineva, a pastra legatura cu cineva. A tine cuiva (sau, reg., a tine pe cineva) mânie (sau pizma, suparare, alean) = a purta cuiva ura, suparare etc., a ramâne mânios pe cineva mai mult timp, a nu ierta pe cineva. A tine taina (sau secretul) sau a tine (ceva) secret = a ascunde, a nu dezvalui, a nu da pe fata, a nu destainui un secret. A tine minte = a nu uita (ceva), a-si aminti de... ♦ A cruta, a nu distruge. ♦ (Pop.) A pastra cuiva dragoste, a nu parasi pe cineva. 3. Tranz. A pastra o stare sau o calitate vreme mai îndelungata. ♢ Expr. A-i tine cuiva cald (sau, intranz., de cald) = a-i fi cuiva de folos, a-i prinde bine. (Intranz.) A-i tine (cuiva) de frig = a apara de frig. A-i tine (cuiva) de foame (sau de sete) = a satura (înlocuind alta hrana mai potrivita). A tine (cuiva) de urât = a sta împreuna cu cineva vorbindu-i, distrându-l pentru a-i alunga singuratatea sau plictiseala. 4. Tranz. A urma mereu acelasi drum (sau aceeasi cale, aceeasi directie), a nu se abate din drum; a umbla într-un anumit loc; p. ext. a merge (sau a o lua) pe un anumit drum; (despre drumuri) a merge, a strabate, a trece printr-un loc. (Refl.) (Determinat prin "de drum") Ţine-te de drumul acesta pâna acasa. ♢ Expr. (înv.) A tine marea sau (intranz.) a tine spre plina mare = a naviga în larg. 5. Tranz. A respecta cu strictete, a împlini întocmai; a pazi (o norma, o învoiala, un angajament, o lege). ♦ A sarbatori, a praznui, a cinsti (o zi de sarbatoare). ♢ Expr. A tine zile pentru cineva = a posti ca sa-i mearga cuiva bine, sa i se împlineasca o dorinta. ♦ Refl. A persevera în..., a nu se îndeparta de..., a nu se abate de la..., a ramâne consecvent cu... ♢ Expr. (Intranz.) A tine la vorba sa = a ramâne nestramutat într-o hotarâre, a nu reveni asupra celor spuse, a nu-si schimba hotarârea. 6. Refl. si intranz. (De obicei cu determinarile "bine", "tare", "dârz") A se mentine în conditii bune, a nu se da batut, a nu se lasa înduplecat; a rezista. ♢ Expr. (Refl.) A se tine (sau, tranz., a tine pe cineva) treaz = a ramâne (sau a determina pe cineva sa ramâna) treaz, a nu (se) lasa sa fie prins de somn. (Refl.) A se tine gata = a sta pregatit (pentru a face ceva). (Refl.) Ţine-te (sau te tine) bine sau (intranz.) tine bine! formula de îndemn si de încurajare. (Refl.) Sa se tina bine! formula de amenintare. ♦ Intranz. A rezista la o încercare sau la o proba, a suporta ceva. Calul tine la galop. 7. Refl. si tranz. A se afla sau a face sa se afle în deplina sanatate si putere. ♢ Expr. A (se) tine viu (sau în viata, cu zile etc.) = a (se) mentine în viata; a trai sau a face sa traiasca. ♦ Refl. A se pastra, a se conserva. V. Tranz. 1. A ocupa, a avea (un loc). ♢ Expr. A tine loc de... = a face serviciul de..., a îndeplini functia de..., a servi drept..., a fi întrebuintat ca... 2. A stapâni (un loc). ♦ A apara un loc de invazia dusmanului, a opri (cu armele) intrarea într-un loc. 3. A avea (pe cineva) în serviciul sau. 4. A avea sub conducerea, directia sau administratia sa; a fi însarcinat cu o functie (si a o exercita). ♢ Expr. A tine casa (sau contabilitatea) = a fi casier (sau contabil. A tine socotelile = a fi însarcinat cu socoteala intrarii si iesirii banilor într-o întreprindere. 5. A poseda animale si a le creste (pentru folosul pe care-l dau). 6. A avea în posesiune o întreprindere; a avea în folosinta pe timp limitat o proprietate; a detine (în calitate de chirias, de arendas). 7. (Pop.) A avea de vânzare (o marfa în pravalie). VI. Tranz. 1. A suporta toata cheltuiala necesara întretinerii unei case, unei gospodarii etc. ♢ Expr. A tine casa (cu cineva) = a convietui cu cineva (în calitate de sot si sotie). A tine casa mare = a duce trai bogat, luxos. A tine casa (sau masa) deschisa = a primi bucuros si des multi oaspeti. A-si tine rangul = a avea un fel de viata potrivit cu rangul pe care îl ocupa. ♦ A da cuiva cele necesare pentru a trai (mai ales hrana); a întretine. ♢ Expr. A tine (pe cineva) la scoala (sau la studii) = a trimite (pe cineva) la scoala, suportând cheltuielile necesare. ♦ Tranz. si refl. (Urmat de determinari introduse prin prep. "cu") A (se) hrani. ♢ Expr. (Tranz.) A-si tine capul (sau viata, zilele, sufletul) cu... = a se hrani, a trai cu... ♦ Refl. A face fata cheltuielilor necesare vietii; a se întretine, a trai. 2. A purta cuiva de grija, a avea grija de cineva, a îngriji pe cineva. ♢ Expr. A tine pe cineva ca pe (sau în) palma = a îngriji pe cineva cu cea mai mare dragoste, împlinindu-i-se toate dorintele. A tine bine = a pastra în stare buna, în ordine deplina, a întretine bine. 3. (Pop.) A fi casatorit cu cineva. ♦ (Construit cu dat. pron.) A avea un amant. ♦ Refl. recipr. A avea cu cineva relatii de dragoste (în afara casatoriei), a trai cu cineva (în concubinaj). VII. 1. Intranz. A dura, a dainui. ♦ (Despre provizii) A ajunge (pentru un timp oarecare), a nu se termina (mai mult timp). 2. Tranz. (Despre boli sau dureri trupesti) A nu mai slabi pe cineva, a nu-l lasa, a nu-i da pace. ♦ (Despre organe sau parti ale corpului) A produce dureri. 3. Intranz. A se întinde, a se prelungi (într-o directie). VIII. Tranz. 1. (Exprima, împreuna cu determinarea sa, o actiune sau o stare indicata de determinare, cu valoarea stilistica a unui prezent de durata) A face sa dureze, sa se manifeste. De bucurie tinu masa trei zile. ♢ Expr. A o tine numai (sau tot) o (sau într-o) fuga (ori o gura, un plâns etc.) sau a tine fuga (ori plânsul, gura etc.) întruna (sau totuna) = a o duce înainte fara întrerupere, fara a slabi o clipa, fara a se opri (din fuga, din plâns etc.). A (o) tine înainte (sau întruna) ca... = a sustine cu tarie, cu insistenta ca... A (o) tine (tot)una (cu...) = a nu se opri (din...), a continua (sa...) A tine pas cu vremea (sau pasul vremii) = a fi la moda, a fi în spiritul vremii, a nu ramâne în urma. ♦ (Cu determinari introduse prin locutiunile "tot în..." sau "numai în...") A nu mai slabi pe cineva cu... 2. (În loc. vb.; cu sensul dat de determinari) A tine o vorbire (sau un discurs, un cuvânt) = a vorbi, a cuvânta unui auditoriu. A tine judecata = a judeca. A tine sfat = a se sfatui, a delibera. A tine lupta (sau razboi, batalie, foc) = a se lupta, a se razboi cu cineva. A tine straja = a strajui, a sta de straja. A tine locul cuiva = a înlocui pe cineva. IX. Tranz. si refl. (Pop.) A (se) considera, a (se) socoti, a (se) crede. Te tineam mai tânar! ♢ Expr. (Tranz.) A tine (pe cineva) de rau = a mustra, a dojeni, a certa, a ocarî (pe cineva). X. Tranz. (Pop.) A obliga la o cheltuiala, a necesita o cheltuiala, a costa. [Prez. ind. si: (reg.) tiu. – Var.: tineá vb. II] – Lat. tenem.
unifica, UNIFICÁ, unífic, vb. I. Tranz. 1. A face un întreg din mai multe parti; a realiza o unitate; a uni3. 2. A cuprinde într-un sistem unic; a face sa fie unitar. A unifica ortografia. – Din fr. unifier, it., lat. unificare.
veni, VENÍ, vin, vb. IV. Intranz. 1. A se deplasa înspre persoana care vorbeste sau despre care se vorbeste; a se apropia de un loc, de o asezare; p. ext. a merge, a trece pe lânga sau printr-un anumit loc. ♢ Expr. Du-te-vino subst. = miscare, circulatie intensa, neîntrerupta si în ambele sensuri. Vino-ncoace subst. = a) farmec, dragalasenie, atractie irezistibila; b) (rar) ademenire, ispita, pacat. ♦ A merge împreuna cu cineva sau în urma cuiva. ♢ Expr. (Pop.) A veni dupa cineva = a se casatori cu cineva. ♦ A intra (în locul, în spatiul unde se afla vorbitorul). ♢ Expr. (Pop.) A veni în slujba = a se angaja, a intra în slujba cuiva. ♦ (Despre ape) A curge (la vale); a inunda, a se revarsa. ♢ Expr. (Pop.) A veni mare = a-si ridica mult nivelul, a se umfla, a creste, a se revarsa. ♦ A se deplasa la suprafata apei dintr-un punct mai îndepartat catre unul mai apropiat. ♦ A merge, a se deplasa, a zbura prin aer dintr-un punct mai îndepartat catre unul mai apropiat. ♦ A navali asupra sau împotriva cuiva. 2. A sosi, a ajunge undeva sau la cineva (pornind dintr-un punct anumit). ♢ Expr. A veni pe lume = a se naste. ♦ (Despre obiecte) A fi adus, trimis, expediat de cineva, de undeva. ♦ (Despre publicatii) A sosi periodic undeva, a fi difuzat. ♦ (Despre zgomote, cuvinte, mirosuri etc.) a ajunge (pâna) la persoana care vorbeste sau la fiinta despre care se vorbeste ori într-un loc determinat. 3. A se duce în vizita (sau în treacat la cineva sau undeva, a trece pe la cineva; a se prezenta; p. ext. a aparea, a se ivi. ♢ Expr. A-i veni (cuiva) lacrimile = a plânge sau a fi gata sa plânga. A-i veni (cuiva) în (sau prin) minte (sau cap) = a se gândi dintr-o data la ceva, a-si aminti de ceva. Ce-i vine cuiva pe limba = ce exprima cineva spontan si fara discernamânt într-un moment de surescitare. Cum (sau ce) îi vine cuiva la gura = cu termeni ireverentiosi, cu insulte. 4. A urma dupa altcineva sau dupa altceva; a succeda. ♢ Expr. Anul (sau luna, saptamâna etc.) ce vine = anul (sau luna, saptamâna etc.) care urmeaza imediat dupa cea în curs. ♦ A urma în grad sau în rang dupa...; a fi situat pe o anumita treapta într-o ierarhie, dupa... 5. A-si avea originea; a proveni, a purcede; a izvorî; a se trage (din..); a deriva. ♦ A decurge (ca o consecinta). 6. A sosi în locul unde trebuie sa se afle, unde se cuvine sa fie, unde este asteptat. ♢ Expr. (Asa sau acum) mai vii de-acasa = începi sa întelegi, sa fii mai conciliant, mai îngaduitor. A-i veni mintea la cap (sau la loc) = a se potoli, a se cuminti. A-i veni (cuiva) inima la loc sau a-si veni în fire = a se calma, a se linisti. A-i veni (cuiva) numele = a muri (undeva, departe). (În imprecatii) Veni-ti-ar numele ! 7. (Despre asezari, locuri, constructii) A fi situat într-un anumit loc sau într-o anumita pozitie. ♦ A ajunge pâna la...; a atinge. 8. A se vedea, a se pomeni, a ajunge într-o anumita pozitie, situatie, stare. ♢ Expr. A veni în nas = a cadea (cu fata în jos). A-i veni (cuiva) nu stiu cum, se spune când cineva se afla într-o situatie neplacuta, jenanta, penibila. A veni la putere = a prelua puterea politica într-o tara. A veni vorba de (sau despre) cineva sau ceva = a ajunge cu discutia la un anumit subiect. A veni la vorba (sau la cuvântul, la spusele) cuiva = a recunoaste (prin desfasurarea ulterioara a lucrurilor) ca prevederile cuiva (cu care nu a fost de acord) s-au adeverit, ca sfaturile pe care le-a dat (fara a fi urmate) au fost bune. Vorba vine, se spune despre o afirmatie care nu corespunde realitatii. Cum vine asta ? se spune pentru a-si arata nedumerirea sau nemultumirea în legatura cu ceva. 9. (Despre întâmplari, evenimente, fenomene) A se produce, a se întâmpla, a avea loc. ♦ (Despre unitati de timp) A sosi (în succesiune normala). ♢ Expr. (Pop.) Vine un an (de când...) = se împlineste un an (de când...). A-i veni cuiva ceasul = a sosi pentru cineva momentul decisiv sau moartea. 10. (Despre gânduri, sentimente, senzatii etc.) A cuprinde, a pune stapânire, a preocupa pe cineva. ♢ Expr. A-i veni (cuiva) toti dracii = a se înfuria, a se mânia. Ce ti-a venit (sa sau de)? se spune când cineva face un lucru ciudat, nepotrivit, nesabuit. Cum îi vine (cuiva) = cum îi place, cum vrea, cum îi convine. A-i veni (cuiva) la îndemâna (sau la socoteala) = a-i conveni, a-i fi pe plac. 11. (Despre încaltaminte, îmbracaminte) A fi pe masura cuiva, a se potrivi; p. ext. a-i sedea cuiva bine (sau rau). ♦ (Înv., în constructii negative) A se potrivi, a cadra. 12. A-i reveni sau a i se cuveni cuiva ceva (de drept, printr-o împarteala etc.). ♦ A reprezenta rezultatul unei masuratori, al unui calcul. 13. (Pop.) A se afla într-o anumita legatura de dependenta, de rudenie etc. (cu cineva). [Prez. ind. si: viu] – Lat. venire.
zice, ZÍCE, zic, vb. III. Tranz. 1. A exprima ceva în cuvinte, a spune, a rosti cu voce tare; p. ext. a vorbi. ♢ Expr. Cât ai zice peste = într-o clipa, imediat, îndata. A zice nu (sau ba) = a refuza; a tagadui, a se opune, a rezista. A zice da = a afirma, a accepta, a consimti. Vrea (sau va, vra) sa zica = a) înseamna, are sensul, semnificatia, valoarea...; b) asadar, deci, prin urmare. Mai bine zis = mai exact, mai precis exprimat. ♦ A se adresa cuiva cu cuvintele..., a-i spune. ♦ (Despre texte) A cuprinde, a scrie, a relata. ♢ (Reg.) A comunica, a transmite, a face cunoscut. 2. A afirma, a declara; a sustine, a pretinde. ♦ A promite, a fagadui. ♦ A raspunde, a riposta; a invoca. Mai zi daca ai ce. ♦ A reprosa, a obiecta. Frumos, n-am ce zice. ♢ Expr. Sa nu zici ca... = sa nu-mi reprosezi ca... ♦ A contesta. ♦ A sfatui, a îndemna; a porunci, a ordona. 3. (Pop.) A cânta (din gura sau dintr-un instrument); a doini, a hori. 4. A-si da o parere, a se pronunta într-o chestiune; p. ext. a gândi, a socoti, a crede. Toti vor zice cum vrei tu. ♢ Expr. (Ca) bine zici! = buna idee! asa este. Ce-am zis eu? = nu ti-am spus? vezi ca am avut dreptate? Zi... = a) judeca, socoteste, da-ti parerea; b) asadar, prin urmare. Ce-ai zice...? = ce parere ai avea? cum ti-ar parea? Sa zicem = a) sa presupunem, sa admitem; b) de exemplu. Vino, sa zicem, la ora zece. ♦ (La optativ sau la conjunctiv) A avea sau a lasa impresia ca... Asa, numai ca sa zica si el ca face o treaba. 5. A se adresa cuiva rostindu-i numele; a numi un obiect cu numele lui; p. ext. a porecli. ♢ Impers. O fata ce-i zice Maria. ♢ Expr. (Refl.) Cum (sau precum) s-ar (mai) zice = cum s-ar exprima, cum s-ar traduce (cu alte cuvinte). Lat. dicere.
măsura, MĂSURÁ, masór, vb. I. I. Tranz. 1. A determina cu instrumente sau cu aparate de masura, etaloane etc., valoarea unei marimi (lungime, masa, greutate, tensiune electrica etc.); a lua masura; spec. a cântari. ♦ (Rar) A aplica pedepse, lovituri etc. ♢ Expr. (Glumet) A masura pe cineva (sau a masura cuiva ceva) pe spinare = a bate, a lovi (pe cineva). 2. A evalua, a aprecia valoarea, marimea. ♢ Expr. (Reg.) A-i masura cuiva vorba cu îmblaciul, se zice despre cineva care spune nimicuri sau care vorbeste nedeslusit. 3. A strabate (pe jos), a parcurge de la un capat la altul un spatiu, o distanta. 4. A cuprinde cu ochii, a cerceta cu privirea o distanta, un loc; a scruta. ♦ A privi pe cineva cu atentie; a privi dispretuitor sau amenintator. II. Fig. 1. Tranz. A cântari, a modera, a înfrâna cuvintele, gesturile, manifestarile etc. 2. Refl. si tranz. A (se) compara cu cineva din punctul de vedere al fortei fizice, intelectuale etc. ♢ Expr. (Tranz.) A-si masura puterile = a se lua la întrecere în lupta. – Lat. mensurare.
păli, PĂLÍ1, palesc, vb. IV. (Pop.) 1. Tranz. si refl. A (se) izbi, a (se) lovi, a (se) ciocni. ♦ (Înv.) A (se) ataca (cu armele). ♦ Tranz. Fig. (Despre stari psihice sau fizice) A cuprinde pe neasteptate, a napadi, a coplesi. 2. Tranz. si intranz. (Despre surse de caldura) A arde, a dogori, a pârli. ♦ Refl. (Reg.) A se încalzi la soare, la foc etc. 3. Intranz. si refl. (Despre plante) A se ofili, a se usca, a se îngalbeni (de frig, de arsita etc.). ♢ Tranz. Soarele paleste plantele – Din sl. paliti.
toropi, TOROPÍ, toropesc, vb. IV. Tranz. A aduce în stare de toropeala (1); a ameti, a buimaci, a molesi. ♦ A cuprinde, a coplesi; a napadi. ♦ A bate zdravan; a ucide în batai. – Din ucr. toropyty.
pătrunde, PĂTRÚNDE, patrúnd, vb. III. 1. Tranz. si intranz. A trece prin..., a strabate, a strapunge, a razbate, a penetra; a perfora, a gauri. ♦ (Despre sunete, zgomote etc.) A ajunge pâna la a se propaga prin spatiu, a se face auzit. ♦ Tranz. A privi cu atentie; a scruta. 2. Intranz. A izbuti sa ajunga, sa intre, sa strabata undeva; a se infiltra. ♦ Tranz. A umple; a îmbiba. 3. Tranz. A pune stapânire, a cuprinde, a domina. ♦ Refl. A se lasa sau a fi cuprins, coplesit, dominat. ♦ Fig. A misca adânc; a emotiona, a impresiona; a tulbura. 4. Tranz. Fig. A izbuti sa cunoasca, sa afle, sa înteleaga; a afla; a întelege, a pricepe; a intui. ♦ Refl. A cunoaste, a afla; p. ext. a se convinge. – Lat. pertundere.
pecingine, PECÍNGINE, pecingini, s.f. 1. Nume popular dat mai multor boli de piele contagioase, caracterizate prin eruptii cu basicute, care, uscându-se, lasa niste pete scortoase ce produc mâncarimi; p. gener. eczema. ♢ Expr. A se întinde (sau, rar, a se raspândi, a cuprinde etc.) ca pecinginea (ori, rar, ca o pecingine) = a se propaga foarte mult, nestavilit, pretutindeni; a se lati. ♦ Fig. Rau care se extinde repede si nestavilit. 2. Fig. Portiune de teren (într-o semanatura) de pe care vegetatia a disparut din cauza unor plante parazite sau a unei boli. 3. Fig. Pata de mucegai, de murdarie, de igrasie pe un zid, pe o cladire etc. – Lat. petigo, -ginis.
podidi, PODIDÍ, podidesc, vb. IV. Tranz. (Despre râs si, mai ales, despre plâns) A cuprinde (pe cineva) cu putere, navalnic; a napadi. ♦ (Despre dor, somn, griji etc.) A coplesi, a razbi. ♦ (Despre lacrimi, sânge etc.) A porni sa curga brusc si cu putere (pe nas sau pe gura); a tâsni, a izbucni, a napadi. – Et. nec.
însuma, ÎNSUMÁ vb. tr. a totaliza, a cuprinde, a îngloba. (dupa fr. sommer)
îngloba, ÎNGLOBÁ vb. tr. a reuni lucruri diferite într-un tot; a include; a cuprinde. (< fr. englober)
lua, LUÁ, iau, vb. I. Tranz. I. 1. A prinde un obiect în mâna spre a-l tine (si a se servi de el) sau spre a-l pune în alta parte. ♢ Expr. A lua alta vorba = a schimba (cu dibacie) subiectul unei discutii. A(-si) lua picioarele la spinare = a pleca (repede) de undeva. A lua pusca la ochi (sau la catare) = a pune arma în pozitie de tragere, a se pregati sa traga cu arma; a ochi. A-si lua palaria (din sau de pe cap) = a saluta. A lua pasarea din zbor, se spune despre un vânator foarte iscusit, bun ochitor. A-si lua nadejdea (de la cineva sau de la ceva) = a renunta la ceva, a nu mai spera. A-si lua seama sau (intranz.) a-si lua de seama = a se razgândi. A nu-si lua ochii de la (sau de pe)... = a privi insistent. A-si lua o grija de pe cap = a scapa de o grija, a se elibera. A-i lua cuiva (o suferinta) cu mâna = a face sa-i treaca cuiva (o suferinta) imediat. (Refl.) A i se lua (cuiva) o piatra de pe inima, se spune când cineva a scapat de o grija chinuitoare. ♦ A apuca pe cineva sau ceva cu mâna; a cuprinde cu bratul (de dupa...); p. ext. a înhata, a însfaca. ♢ Expr. (Fam.) A lua purceaua de coada = a se îmbata. (Refl. recipr.) Poti sa te iei de mâna cu el = ai aceleasi apucaturi ca el. A se lua de cap (sau de piept) cu cineva = a se înclesta la bataie cu cineva; a se certa în mod violent cu cineva. A se lua (cu cineva) la trânta = a se lupta (cu cineva) corp la corp. 2. A mânca (pe apucate), a înghiti din ceva; spec. a înghiti o doctorie. ♢ Expr. A (o) lua la masea = a bea peste masura. 3. A îmbraca, a pune pe sine o haina etc. ♢ Expr. A lua hainele la purtare = a îmbraca în toate zilele hainele de sarbatoare. (Fam.) A-si lua nasul la purtare = a se obraznici. II. 1. A scoate ceva din locul în care se afla; a smulge, a desprinde. ♦ Refl. (Rar) A înceta sa mai existe; a disparea. 2. A scoate ceva în cantitate limitata. ♢ Expr. A lua (cuiva) sânge = a face sa curga printr-o incizie o cantitate de sânge (pentru a obtine o descongestionare, pentru analize etc.). 3. A deposeda pe cineva de un lucru (fara intentie de a si-l însusi). ♢ Expr. A-i lua (cuiva) comanda = a înlatura (pe cineva) de la un post de raspundere, în special de la comanda unei unitati militare. A-i lua (cuiva) ochii (sau vazul, vederile) = a fermeca (pe cineva), a orbi prin stralucire, a impresiona foarte puternic, a zapaci, a ului pe cineva. A-i lua (cuiva) viata (sau sufletul, zilele) = a omorî. A-si lua viata (sau zilele) = a se sinucide. ♦ (Pop.) A face sa paralizeze, a paraliza o parte a corpului. III. 1. A-si însusi ceea ce i se cuvine, a pune stapânire pe ceva; p. ext. a primi, a capata. 2. A(-si) face rost de ceva; a gasi pe cineva sau ceva. ♢ Expr. Ia-l daca ai de unde (sau de unde nu-i), se spune despre cineva (sau despre ceva) care nu se mai gaseste acolo unde era mai înainte. (Fam.) A nu sti de unde sa iei pe cineva = a nu-ti aduce aminte în ce împrejurare ai cunoscut pe cineva. 3. A cumpara. 4. A încasa o suma de bani. 5. A-si însusi un lucru strain. 6. A cuceri; a ocupa. ♦ A ataca într-un anumit fel sau cu o anumita arma. 7. A angaja pe cineva; a folosi un obiect pentru un timp determinat, contra plata. ♢ Expr. A lua (pe cineva) partas = a-si asocia (pe cineva) într-o întreprindere. A lua (pe cineva) pe procopseala = a angaja (pe cineva) fara salariu, cu promisiunea de a-l capatui. ♦ A invita pe cineva la joc, la dans. ♦ A primi pe cineva la sine; a contracta o legatura de rudenie cu cineva. ♦ Refl. recipr. A se casatori. 8. A se angaja, a se însarcina (cu ceva). ♢ Expr. A lua comanda = a fi numit la conducerea unei unitati sau actiuni (militare). A lua (un lucru) în primire = a primi un lucru, asumându-si raspunderea pentru buna lui pastrare. A-si lua raspunderea = a se declara si a se socoti raspunzator de ceva. (Refl. recipr.) A se lua la sfada (sau la cearta etc.) = a se certa. 9. A contracta o boala molipsitoare. 10. (Despre vase) A avea o anumita capacitate, a cuprinde. 11. (În expr. si loc. vb.) A lua masura (sau masuri) = a fixa prin masuratori exacte dimensiunile necesare pentru a confectiona un obiect. A lua (ceva) cu chirie = a închiria. A lua (ceva) în arenda = a arenda. A lua parte = a participa. A lua pilda = a imita exemplul altuia. A lua obiceiul (sau naravul etc.) = a se obisnui sa... A lua (pasaje sau idei) dintr-un autor = a reproduce într-o scriere sau într-o expunere proprie idei extrase din alt autor (indicând sursa sau însusindu-si pasajul în mod fraudulos). A lua fiinta = a se înfiinta. A lua sfârsit = a se termina. A lua înfatisarea (sau aspectul etc.) = a parea, a da impresia de... A lua un nou aspect, o noua forma etc. = a se schimba, a se transforma. A-si lua numele de la... = a purta un nume care se leaga de..., care aminteste de... A lua o nota buna (sau rea) = a obtine o nota buna (sau rea). A lua apa = (despre ambarcatii) a avea o spartura prin care intra apa, a se umple de apa. A lua foc = a se aprinde. (Înv.) A lua veste (sau scrisoare, raspuns etc.) = a primi veste (sau scrisoare, raspuns etc.). IV. 1. A duce cu sine. ♢ Expr. A-si lua ziua buna = a se desparti de cineva, rostind cuvinte de ramas bun. A-si lua traista si ciubucul, se zice despre un om foarte sarac care pleaca fara sa aiba ce sa duca cu el. A-si lua talpasita (sau catrafusele) = a pleca repede dintr-un loc; a o sterge. A lua (pe cineva) la (sau în) armata = a înrola un recrut. A lua (pe cineva) pe sus = a lua (pe cineva) cu forta. A lua (pe cineva) pe nepusa masa = a lua (pe cineva) fara veste, cu forta. A-l lua moartea sau Dumnezeu (ori, depr. dracul, naiba) = a muri. L-a luat dracul (sau mama dracului, naiba), se spune când cineva este într-o situatie critica sau la capatul puterilor (din cauza unui efort prea mare). (În imprecatii) Lua-l-ar naiba! ♦ A duce cu sine una sau mai multe persoane, cu rolul de însotitor. ♢ Expr. A lua (pe cineva) cu binele (sau cu frumosul, cu binisorul, cu încetisorul etc.) = a proceda cu tact, cu blândete, a trata (pe cineva) cu menajamente. A lua (pe cineva) cu raul = a se purta rau (cu cineva). A lua (pe cineva) cu maguleli sau (refl.) a se lua pe lânga cineva cu binele = a maguli pe cineva (pentru a-i câstiga bunavointa). A lua (pe cineva) sub ocrotirea (sau sub aripa) sa = a ocroti (pe cineva). A lua (pe cineva sau ceva) în batjocura (sau în bataie de joc, în râs, în zeflemea, peste picior etc.) = a-si bate joc de cineva. A lua (pe cineva) cu amenintari = a ameninta (pe cineva). A lua (pe cineva) la rost (sau la trei parale, la refec, la trei pazeste, la socoteala etc.) = a mustra (pe cineva), a-i cere socoteala. A lua (pe cineva) pe departe = a începe (cu cineva) o discutie pe ocolite cu scopul de a obtine ceva de la el sau de a-i comunica ceva neplacut. Nu ma lua asa! = nu ma trata, nu-mi vorbi în felul acesta nepotrivit. A o lua de buna = a considera ca este asa cum se spune, a primi, a accepta un lucru ca atare. A lua (ceva) de nimic = a nu lua în serios. A lua (ceva) în nume de bine (sau de rau) = a judeca un lucru drept bun (sau rau). A lua (pe cineva sau ceva) de (sau drept)... = a considera (pe cineva sau ceva) drept altcineva sau altceva; a confunda. A lua lucrurile (asa) cum sunt = a se împaca cu situatia. ♦ Refl. (Despre vopsele) A se desprinde, a se sterge (si a se lipi pe altceva). 2. (Despre vehicule) A transporta pe cineva. V. A începe, a porni sa... ♦ (Despre manifestari fizice sau psihice) A cuprinde (pe cineva). ♢ Expr. A-l lua ceva înainte = a-l cuprinde, a-l coplesi. A lua frica cuiva (sau a ceva) = a se teme de cineva (sau de ceva). (Refl.) A se lua de gânduri = a începe sa fie îngrijorat, a se îngrijora; a se nelinisti. VI. 1. (Construit cu pronumele "o", cu valoare neutra) A pleca, a porni. ♢ Expr. A o lua din loc (sau la picior) = a pleca repede. A o lua la fuga = a porni în fuga, în goana. A o lua la galop (sau la trap, la pas) = a porni la galop (sau la trap, la pas). (Reg.) A o lua în porneala = a porni la pascut. A o lua înainte = a merge înaintea altuia sau a altora (pentru a-i conduce). A i-o lua (cuiva) înainte (sau pe dinainte) = a întrece (pe cineva). A-si lua zborul = a porni în zbor; fig. a pleca repede; a parasi (o ruda, un prieten) stabilindu-se în alta parte. (Refl.) A se lua dupa cineva (sau ceva) = a) a porni în urma cuiva (sau a ceva); b) a se alatura cuiva; c) a urmari, a alunga, a fugari; d) a porni undeva orientându-se dupa cineva sau dupa ceva; fig. a imita pe cineva, a urma sfatul cuiva. (Refl. recipr.) A se lua cu cineva = a) a pleca la drum cu cineva; b) a se întovarasi, a se asocia cu cineva. (Refl.) A se lua cu cineva (sau cu ceva) = a-si petrece vremea cu cineva (sau cu ceva) si a uita de o grija, de o preocupare etc., a se distra. A se lua cu vorba = a se antrena într-o conversatie, uitând de treburi. ♦ A se îndrepta într-o directie oarecare; a coti spre... A luat-o la deal. ♦ (Despre cai de comunicatie si ape curgatoare) A-si schimba directia. Drumul o ia la dreapta. 2. A merge, a parcurge. ♢ Expr. A(-si) lua câmpii = a pleca la întâmplare, fara nici un tel (de desperare, de durere etc.); a ajunge la desperare. [Pr.: lu-a. – Prez. ind.: iau, iei, ia, luam, luati, iau; prez. conj. pers. 3: sa ia] – Lat. levare.
încorpora, ÎNCORPORÁ vb. tr. 1. a absorbi, a îngloba, a cuprinde în sine. ♢ a anexa (un teritoriu). 2. a încadra într-o unitate pentru efectuarea stagiului militar. (< fr. incorporer, lat. incorporare)
fura, FURÁ, fur, vb. I. Tranz. 1. A-si însusi pe ascuns sau cu forta un lucru care apartine altcuiva; a lua ceva fara nici un drept de la cineva, pagubindu-l; a hoti, a jefui, a prada. ♢ Loc. adj. De furat = care a fost luat prin furt. ♢ Expr. Pe furate(le) = prin furt, prin rapire, prin hotie. A fura (pe cineva) cu ochiul = a privi pe cineva pe furis (cu dragoste). A fura (cuiva) o sarutare (sau un sarut) = a saruta pe furis sau prin surprindere, fara voia persoanei respective. A fura meseria (cuiva) = a-si însusi pe apucate o meserie de la cineva (vazând cum o face si imitându-l). A fura inima (cuiva) = a fermeca, a încânta pe cineva. A fura (cuiva) ochii (sau vederile) = a orbi pe cineva; fig. a fi îndragostit. ♦ A rapi pe cineva. ♦ Fig. A lua pe neasteptate, pe nesimtite; a cuprinde. ♢ Expr. A-l fura (pe cineva) somnul = a adormi. A-l fura (pe cineva) gândurile = a cadea prada gândurilor, a medita îndelung. ♦ Refl. (Neobisnuit) A pleca pe furis; a fugi. 2. Fig. A fermeca, a vraji. [Forma gramaticala: (în loc.) furate, furatele] – Lat. furare.
încadra, ÎNCADRÁ vb. I. tr. 1. a pune, a aseza într-un cadru, într-o rama. ♢ a înconjura; a împresura. ♢ a regla tirul de artilerie aducând loviturile din ce în ce mai aproape de obiectiv. ♢ (fig.) a cuprinde într-un text de lege o infractiune etc.; a insera. 2. a numi, a primi pe cineva într-o functie, într-o asociatie etc. cu toate drepturile si obligatiile care îi revin; a integra; (spec.) a prevedea o unitate militara cu cadrele de ofiteri si subofiteri necesare; a înrola. II. refl. a se integra, a urma linia unei miscari a unui ritm de munca etc. (< fr. /s'/encadrer)
lovi, LOVÍ, lovesc, vb. IV. 1. Tranz., intranz. si refl. A (se) atinge cu putere, a (se) izbi. ♦ Tranz. A bate. ♦ Tranz. Fig. A aduce prejudicii, pagube; a atinge, a leza. 2. Tranz. si refl. A (se) atinge (fara violenta). 3. Refl. A da peste o piedica, a se împiedica, a se izbi de... ♢ Expr. A se lovi cu capul de pragul de sus = a dobândi experienta în urma unor întâmplari nefericite. 4. Tranz. A izbi drept în tinta cu un proiectil, cu o sageata etc. 5. Refl. recipr. (Înv.; despre tari, terenuri etc.) A se învecina. 6. Tranz. (Despre stari fiziologice, boli etc.) A veni brusc asupra cuiva, a cuprinde, a apuca, a coplesi. 7. Refl. recipr. (Înv.) A se asemana, a se potrivi. ♢ Expr. A se lovi ca nuca-n perete = a nu se potrivi deloc. 8. Tranz. (Înv.) A ataca. ♦ Refl. recipr. A se lupta. – Din sl. loviti "a vâna, a prinde, a pescui".
prinde, PRÍNDE, prind, vb. III. I. 1. Tranz. A apuca ceva sau pe cineva cu mâna, cu ajutorul unui instrument etc. ♢ Expr. Parca (l-)a prins pe Dumnezeu de (un) picior, se spune când cineva are o bucurie mare, neasteptata. ♦ (Despre animale) A apuca cu dintii, cu ghearele. ♦ A fixa, imobilizând. 2. Tranz. Fig. A lua cunostinta de ceva (cu ochii, cu urechea, cu mintea); a percepe. ♢ Expr. (Intranz.) A prinde de veste = a observa, a remarca, a afla ceva, a baga de seama (din timp). 3. Refl. A-si înclesta mâna sau mâinile pe ceva pentru a se sprijini, pentru a se agata. 4. Refl. recipr. A se lua de mâna cu cineva (pentru a forma o hora, pentru a dansa). 5. Tranz. A cuprinde pe cineva cu mâinile, cu bratele. II. Tranz. 1. A ajunge din urma (si a imobiliza) pe cineva sau pe ceva care se misca, alearga; a captura (un fugar, un raufacator, un inamic). ♦ A pune mâna (sau laba) pe un animal. 2. A surprinde pe cineva asupra unei fapte (reprobabile) savârsite pe ascuns; a descoperi pe cineva cu o vina, cu o neregula. ♢ Expr. A prinde (pe cineva) cu minciuna = a descoperi ca cineva a mintit. ♦ A încurca pe cineva cu vorba, a-l face sa se încurce în raspunsuri (încercând sa ocoleasca adevarul). 3. A ajunge în ultima clipa spre a mai gasi o persoana, un vehicul etc. care sunt gata de plecare. ♢ Expr. A prinde momentul (sau ocazia, prilejul) = a gasi, a nu lasa sa scape momentul (sau prilejul) favorabil. A nu-l prinde pe cineva vremea în loc = a fi ocupat tot timpul, a nu sta nici o clipa neocupat. ♦ (Despre fenomene ale naturii, evenimente etc.) A surprinde. 4. Fig. (Despre stari fizice sau sufletesti) A cuprinde (pe neasteptate); a coplesi. ♦ A absorbi. III. 1. Tranz. A fixa ceva prin legare, coasere sau agatare. ♦ Refl. A ramâne fixat sau agatat (de sau în ceva). ♦ Fig. A înregistra, a fixa si a reda prin mijloace artistice aspecte din lumea înconjuratoare. 2. Tranz. A înhama; a înjuga. 3. Refl. A se lega, a se asocia cu cineva (în calitate de...). 4. Refl. si tranz. (Pop.) A (se) angaja, a (se) tocmi într-o slujba. 5. Refl. A se angaja, a se învoi la ceva; a accepta, a primi. ♢ Expr. A se prinde chezas (pentru cineva) = a garanta (pentru cineva). ♦ Refl. recipr. A se lua cu cineva la întrecere, a se masura, a rivaliza. ♦ Refl. recipr. A face un pariu cu cineva, a pune ramasag. IV. 1. Refl. A se lipi de ceva sau de cineva. ♢ Expr. A nu se prinde lucrul de cineva, se spune când cineva nu are chef sa lucreze. ♦ Fig. (Despre privire, ochi) A se opri, a se fixa, a se pironi asupra cuiva sau a ceva. ♦ Refl. si tranz. A (se) împreuna, a (se) îmbina formând un tot, a (se) suda. 2. Tranz. (Despre îmbracamintea cuiva; p. ext. despre gesturi, atitudini etc.) A-i sedea cuiva bine, a i se potrivi. 3. Refl. (Despre mâncare; în expr.) A se prinde de cineva = a-i prii cuiva, a se asimila. V. 1. Tranz. A începe sa... ♢ Expr. (Refl. recipr.) A se prinde (cu cineva) la vorba = a) a începe sa discute (cu cineva); b) a se întelege (unul cu altul), a cadea de acord sa... 2. Refl. (Pop.) A se apuca de o treaba, a se porni la lucru. VI. 1. Tranz. A obtine, a capata, a dobândi. ♢ Expr. (Fam.) A prinde carne (sau seu) = a se îngrasa. A prinde minte sau (intranz.) a prinde la minte = a câstiga experienta, a se face om de treaba. A prinde viata = a) a capata putere, tarie; a se înviora; b) a începe sa se realizeze, sa fie pus în practica. A prinde inima sau (intranz.) a prinde la inima = a capata curaj, a se îmbarbata. ♦ Fig. A-si însusi o cunostinta, o deprindere etc., a învata (de la altul). 2. Intranz. si refl. A se dezvolta dupa transplantare, a creste. ♢ Expr. (Tranz.) A prinde radacini (sau radacina) = a se fixa într-un loc, a capata stabilitate, forta, putere. VII. Refl. Fig. (Fam.) A fi crezut, a fi luat drept adevarat, bun, valabil. VIII. Refl. (Despre lapte; p. ext. despre alte substante) A se coagula, a se închega. [Prez. ind. si: (pop.) prinz. – Perf. s. prinsei, part. prins] – Lat. pre(he)ndere.
primi, PRIMÍ, primesc, vb. IV. Tranz. 1. A lua în posesiune sau a accepta ceea ce ti se ofera, ti se da, ti se datoreaza; a obtine, a capata; spec. a încasa. ♦ A-i fi atribuit un titlu, un rang etc. ♦ A lua cunostinta de o stire, de o dispozitie etc. ♦ A fi obiectul spre care se îndreapta o actiune sau care sufera efectele ei. 2. A se ocupa de un oaspete, a iesi în întâmpinarea lui; p. ext. a oferi cuiva ospitalitate; a gazdui. ♦ A avea oaspeti; a da o petrecere. ♦ A accepta vizita cuiva (în interes profesional, personal etc.); a acorda o audienta. 3. A admite, a include, a încadra pe cineva într-o întreprindere, într-o institutie, într-o organizatie etc. ♦ A cuprinde, a îngloba, a include. 4. A consimti la..., a fi de acord cu...; a accepta, a admite. ♦ A îmbratisa o teorie, o doctrina, o conceptie religioasa; a adera la... ♦ A manifesta o anumita atitudine fata de cineva sau de ceva. – Din sl. priimati.
programa, PROGRAMÁ, programez, vb. I. Tranz. 1. A organiza o activitate potrivit unui program; a fixa, a stabili un program conform caruia urmeaza sa se desfasoare o activitate; a cuprinde pe cineva sau ceva într-un program de activitate. 2. A planifica pe cineva la o anumita data pentru rezolvarea unei probleme. 3. A introduce un program (5) într-un calculator în vederea rezolvarii unei probleme. – Din fr. programmer.
răzbi, RĂZBÍ, razbesc, vb. IV. 1. Intranz. A-si face drum, a strabate (anevoie), a trece peste piedici; a razbate. 2. Intranz. A ajunge undeva înlaturând obstacolele. ♦ A izbuti, a reusi. ♦ (Despre sunete, zgomote etc.) A se face auzit, a ajunge pâna la... ♦ (Despre mirosuri) A se raspândi. 3. Tranz. A învinge, a înfrânge, a rapune. ♦ ♢ Expr. A razbi (pe cineva) cu bataia = a bate (pe cineva) foarte tare. 4. Tranz. (Despre stari fizice sau sufletesti) A cuprinde, a birui, a coplesi. 5. Tranz. si intranz. A termina, a prididi, a ispravi. – Din sl. razbiti.
invada, INVADÁ vb. tr. 1. a navali asupra unei tari (pustiind-o, jefuind-o); a napadi, a cotropi. 2. (fig.) a cuprinde. (< it., lat. invadere)
copleşi, COPLESÍ, coplesesc, vb. IV Tranz. (Despre abstracte) a cuprinde din toate partile, a napadi; a doborî, a birui pe cineva. ♦ A emotiona peste masura, a impresiona puternic. ♢ (Despre fiinte) A înconjura din toate partile; a cuprinde. – Probabil din lat. complexire.
conţine, CONŢINE, pers. 3 contine, vb. III. Tranz. 1. (Despre un recipient) A fi umplut (total sau partial) cu...; a cuprinde, a avea în interior... 2. (Despre carti, texte) A fi alcatuit din..., a avea în sine... – Din fr. contenir, lat. continere (dupa tine).
mijloc, MÍJLOC, (I 2) mijlocuri, (II) mijloace, s.n. I. 1. Punct care se gaseste la egala departare de doua extreme; centru; loc aflat în interiorul unui spatiu, la oarecare distanta de margine. ♢ Loc. adj. De mijloc = situat între limita superioara si cea inferioara; mijlociu. ♢ Loc. adv. La (sau în) mijloc = (aproximativ) în centru, în spatiul care separa doua persoane sau doua lucruri. ♢ Loc. prep. Prin mijlocul... = printre. Din mijlocul... = dintre. În mijlocul... = între2. ♢ Expr. A fi la mijloc = a fi în cauza, în joc. A fi ceva la mijloc = a fi ceva nelamurit, necunoscut la baza unui lucru. A se pune (sau a sta) la mijloc = a interveni între doua persoane care se cearta, pentru a le împiedica sa se încaiere; a media într-un conflict. A-si pune capul (sau gâtul) la mijloc = a fi sigur de cele ce afirma; a garanta. 2. Nume dat anumitor parti ale unor obiecte situate sau destinate a fi situate în partea (aproximativ) centrala a obiectului respectiv. 3. Parte a corpului omenesc cuprinsa între torace si solduri; talie, brâu. ♢ Expr. A apuca (sau a prinde, a cuprinde, a tine etc.) de mijloc = a petrece bratul în jurul taliei cuiva (în semn de afectiune). 4. (Înv.) Mediu1, ambianta. 5. Moment situat la aceeasi departare de începutul si sfârsitul unei actiuni, al unei perioade de timp; jumatate. ♢ Loc. adv. La mijloc = între doua momente; între un moment trecut si cel prezent. ♢ Loc. prep. În mijlocul... = în cursul..., în toiul..., în puterea... ♦ (Înv.) Veacul (sau vârsta) de mijloc = evul mediu. ♦ Parte a unei actiuni, a unei naratiuni etc. situata între începutul si sfârsitul ei. 6. (Înv. si pop.) Ceea ce are calitatea, valoarea situata între o limita superioara si alta inferioara. ♢ Loc. adj. De mijloc = mijlociu, potrivit, mediocru. (Expr.) Cale (sau drum) de mijloc = pozitie intermediara între doua extreme, solutie moderata sau de compromis; atitudine ponderata. II. 1. Ceea ce serveste ca unealta pentru realizarea unui scop; (la pl.) posibilitati (materiale sau morale) de care dispune cineva pentru un anumit scop; p. ext. cale, metoda, procedeu. ♦ Chip, fel. ♦ Posibilitate, putinta. 2. (Concr.; la pl.) Unelte, utilaj. ♢ Mijloace de munca = totalitatea mijloacelor materiale cu ajutorul carora oamenii actioneaza asupra obiectelor muncii, modificându-le potrivit scopului urmarit de ei. Mijloace de productie = totalitatea obiectelor muncii si a mijloacelor de munca pe care oamenii le folosesc în procesul de producere a bunurilor materiale. Mijloace de circulatie (sau de locomotie) = vehicule care servesc pentru deplasarea persoanelor sau a obiectelor. 3. (Concr.) Avere, bani, resurse, fonduri. [Acc. si: mijlóc] – Lat. medius locus.
năpădi, NĂPĂDÍ, napadesc, vb. IV, 1. Tranz. A invada, a cotropi; a cuprinde din toate partile, a împresura; a acoperi, a umple. ♦ Fig. A coplesi, a doborî, a birui. ♦ (Despre plâns, râs) A-l cuprinde, a-l apuca (pe cineva) cu putere, fara a se putea stapâni; a podidi. 2. Intranz. A se repezi asupra cuiva sau undeva; a se napusti, a navali, a tabarî. ♦ A aparea undeva în numar sau în cantitate mare, a se înmulti peste masura. 3. Intranz. si tranz. (Despre sânge, lacrimi) A tâsni, a izbucni (cu putere si în cantitate mare); a umple, a acoperi pe cineva sau ceva. ♦ Fig. A aparea, a se manifesta brusc, a izbucni violent. Multumirea îi napadeste în ochi. – Din sl. napasti, -padja.
extazia, EXTAZIÁ, extaziez, vb. I. Tranz. si refl. A cuprinde sau a fi cuprins, stapânit de extaz (2). [Pr.: -zi-a] – Din fr. (s')extasier.
cuceri, CUCERÍ, cuceresc, vb.IV. I. Tranz. 1. A cuprinde, a ocupa, a supune un teritoriu cu puterea armelor. ♦ A doborî ceva prin lupta sustinuta; A câstiga. 2. Fig. A-si atrage simpatia, a câstiga dragostea sau bunavointa cuiva. II. Tranz. si refl. (Înv.) A (se) supune, a (se) închina; a (se) ruga umilindu-se. – Lat. •conquerire(= conquirere).
include, INCLÚDE vb. tr. a cuprinde, a îngloba; a incluziona. (< lat. includere)
inclava, INCLAVÁ vb. tr. (tehn.) a îmbuca, a închide, a cuprinde în... (< fr. enclaver)
trece, TRÉCE, trec, vb. III. I. 1. Intranz. A merge fara a se opri, printr-un anumit loc sau prin dreptul cuiva sau a ceva, a strabate un loc fara a se opri, a-si urma drumul, a fi în trecere pe undeva. ♢ Expr. A trecut baba cu colacii = e prea târziu, n-ai prins momentul, ai scapat ocazia. ♦ A merge rânduri-rânduri, formând un convoi, o coloana; a se succeda, a se perinda. ♢ Expr. (Tranz.) A trece în revista = a) a inspecta trupele adunate în acest scop (într-o anumita formatie); b) a lua în consideratie fapte, evenimente în succesiunea si desfasurarea lor. 2. Intranz. A merge într-o anumita directie, spre o anumita tinta, cu un anumit scop. ♦ (Despre ape curgatoare, despre drumuri, sosele etc.) A avea cursul sau traseul prin... 3. Intranz. A se abate din drum pe undeva sau pe la cineva, a face o (scurta) vizita cuiva. 4. Tranz. (Pop.) A ocoli. ♢ Expr. A trece cu vederea = a) a nu lua în seama (pe cineva sau ceva), a nu da importanta cuvenita, a neglija, a omite; b) a nu lua ceva în nume de rau, a nu tine seama de...; a ierta, a uita. 5. Intranz. (Adesea fig.) A depasi, a merge mai departe de..., a lasa în urma. 6. Tranz. A sari, a pasi peste un obstacol, peste o bariera, pentru a ajunge dincolo sau de cealalta parte. ♢ Expr. A trece hopul = a scapa de o greutate, de o primejdie. Nu zi hop pâna nu treci santul = nu te lauda prea devreme cu o izbânda înca nesigura. ♦ A strabate un drum de-a curmezisul; a traversa. ♦ Intranz. A pasi peste cineva sau ceva, calcând în picioare, zdrobind. ♢ Expr. A trece peste cineva = a desconsidera, a dispretui pe cineva. 7. Tranz. A transporta (dincolo de... sau peste...). 8. Tranz. A atinge un corp, un obiect cu o miscare usoara de alunecare pe suprafata lui. ♢ Expr. (Intranz.) A trece cu buretele peste ceva = a da uitarii ceva, a ierta greselile cuiva. 9. Tranz. A petrece prin..., peste..., pe dupa... 10. Intranz. A se duce într-alt loc, a merge dintr-un loc în altul; a schimba un loc cu altul. ♢ Expr. A trece la cineva sau în rândurile cuiva (sau a ceva) ori de partea cuiva = a se ralia la ceva (sau cu cineva). ♦ Fig. (Determinat prin "în cealalta lume", "din lume", "din viata" etc.) A muri. ♦ A schimba o stare cu alta, o lucrare sau o actiune cu alta. 11. Intranz. A ajunge la..., a fi transmis (din mâna în mâna. de la unul la altul, din om în om) pâna la... ♦ Tranz. A da, a transmite ceva. 12. Intranz. A-si îndrepta atentia spre o noua îndeletnicire, spre un nou câmp de activitate; a începe sa se ocupe cu altceva, a se apuca de altceva. ♢ Expr. A trece la fapte = a actiona. 13. Tranz. A introduce, a înregistra, a înscrie (într-un registru, într-o rubrica, într-o clasificare); a repartiza pe cineva undeva. ♦ A înscrie un bun pe numele cuiva. 14. Tranz. A sustine cu succes un examen; a declara reusit, admis; a fi promovat într-o clasa superioara. II. 1. Intranz. si tranz. A parcurge un drum sau un spatiu limitat, îngust. ♢ Expr. A-i trece cuiva printre degete, se spune când cineva lasa sa-i scape ceva, când pierde ceva. Îi trec multi bani prin mâini, se spune când cineva cheltuieste fara socoteala, când risipeste bani multi. ♦ Tranz. A supune unei operatii de filtrare, de cernere, de strecurare. ♦ Intranz. A strabate greu un spatiu îngust, a-si face drum (cu greu) printr-un spatiu îngust; a razbate. ♢ Expr. A trece ca un câine prin apa = a nu se alege (din viata, din scoala etc.) cu nici o experienta, cu nici o învatatura. A trece prin foc si prin apa = a îndura multe nevoi si necazuri, a razbate prin multe greutati. (Tranz.) A trece pe cineva prin toate apele = a ponegri, a calomnia pe cineva. 2. Intranz. Fig. A avea de suferit, de îndurat; a fi supus ia... 3. Intranz. A iesi de partea cealalta (facând o spartura, o taietura, o deschizatura); a strapunge. ♢ Expr. A trece (pe cineva) pe sub ascutisul sabiei (sau sub sabie, sub palos) = a omorî. ♦ (Rar; despre agenti fizici sau chimici; cu determinari introduse prin prep. "prin") A patrunde în întregime prin... 4. Tranz. (Despre anumite stari fiziologice) A cuprinde, a coplesi pe cineva (fara a putea fi oprit). III. 1. Intranz. (Despre unitati de timp) a se scurge, a se desfasura (apropiindu-se de sfârsit). ♢ Expr. Mai trece ce mai trece... = dupa o bucata de vreme..., dupa un timp (nu prea lung). Nu e timpul trecut (sau vremea trecuta) = nu e prea târziu, mai e timp. ♦ Refl. A lua sfârsit: a nu mai fi actual. 2. Intranz. A disparea, a pieri (dupa o bucata de vreme). ♦ (Despre suferinte, necazuri, boli etc.) A înceta sa mai existe, sa se mai faca simtit sa mai actioneze. 3. Tranz. A petrece un timp, o epoca din viata. ♢ Expr. A-si trece vremea = a-si folosi vremea fara rost. A-si trece din vreme = a-si petrece timpul mai usor, mai repede. ♦ Refl. (Înv.) A se întâmpla, a se petrece. 4. Intranz. A depasi o anumita vârsta, o anumita limita de timp. 5. Refl. A-si pierde vigoarea, fragezimea tineretii; a îmbatrâni. ♦ (Despre fructe) A fi prea copt. ♦ (Despre plante) A se vesteji, a se stinge. 6. Refl. (Despre anumite materiale) A se consuma. IV. Intranz. A fi mai mare sau mai mult decât o anumita marime, valoare, cantitate; a depasi. ♢ Expr. Treaca de la mine (sau de la tine etc.), se spune când se face o concesie. ♦ A ajunge pâna dincolo de... ♦ Tranz. (Înv. si reg.) A depasi limita obisnuita, normala. ♢ Expr. (Refl.; pop.) A se trece din pahare (sau din baut) = a bea prea mult; a se ameti de bautura. (Refl.) A se trece cu firea = a lua lucrurile prea în serios; a se emotiona. A trece masura = a exagera. V. 1. Refl. (Pop.: în forma negativa) A nu putea fi luat în seama; a nu avea crezare, a nu avea trecere. ♦ Tranz. A nu ierta, a nu îngadui. 2. Intranz. A fi considerat..., a fi luat drept... 3. Intranz. (Rar) A se transforma, a se preface în... – Lat. traicere.
rezuma, REZUMÁ, rezúm, vb. I. Tranz. 1. A reda pe scurt esentialul unei lucrari, al unei expuneri. ♦ Refl. A se limita, a se margini la..., a se multumi cu... 2. A cuprinde în sine; a sintetiza, a însuma. – Din fr. résumer.
deschis, DESCHÍS, -Ă, deschisi, -se, adj. 1. (Despre usi, porti, capace etc.) Dat la o parte spre a lasa descoperita o deschizatura. 2. (Despre încaperi, lazi etc.) Cu usa sau capacul neînchise sau neîncuiate. ♢ Expr. Aplauze la scena deschisa = aplauze în timpul desfasurarii unui spectacol. A avea (sau a tine) casa deschisa = a avea mereu musafiri; a fi primitor. ♦ (Despre vehicule) Neacoperit. Camion deschis. ♦ (În sintagmele) Scrisoare deschisa = specie de scrisoare cu continut polemic, destinata publicitatii. Vot deschis sau alegere deschisa = vot sau alegere pe fata, prin ridicare de mâini. Sedinta(sau adunare) deschisa = sedinta (sau adunare) la care sunt invitate si persoane din afara organizatiei respective. 3. Fig. (Adesea adverbial) Lipsit de ascunzisuri, de fatarnicie; franc, sincer. ♢ Expr. Deschis la vorba sau cu sufletul deschis, cu inima deschisa = sincer, fara ascunzisuri. Deschis la minte (sau la cap) = destept, receptiv. Cu pieptul deschis = fara teama, plin de curaj. ♦ (Despre razboaie, certuri etc.) Declarat, manifest. 4. (Despre obiecte care se pot închide) Cu marginile (sau cu partile componente) desfacute, îndepartate; care nu mai e împreunat sau strâns. A lasa foarfecele deschis. ♦ (Despre ochi) Cu pleoapele ridicate, cu vederea libera; fig. care nu doarme, care e treaz, vigilent. ♢ Expr. A avea ochii deschisi = a privi cu multa atentie; a fi vigilent. ♦ (Despre mâna) Cu degetele întinse, rasfirate; fig. darnic. ♦ (Despre brate) Desfacut în laturi pentru a cuprinde ceva sau pentru a îmbratisa pe cineva. ♦ (Despre aripi) Desfacut, întins pentru zbor. ♦ (Despre rani) Care sângereaza sau supureaza, care nu este vindecat. 5. (Despre terenuri) Neîngradit, neîmprejmuit; p. ext. care se întinde pe o mare distanta; (despre drumuri) pe care se poate circula nestingherit, fara obstacole. ♢ Oras deschis = oras nefortificat sau neaparat, care, potrivit dreptului international, nu poate fi bombardat sau atacat în timp de razboi. Port deschis = port în care au acces navele de orice nationalitate. 6. (În sintagmele) Vocala deschisa = vocala pronuntata cu gura mai deschisa decât în cazul vocalelor închise. Silaba deschisa = silaba terminata în vocala. 7. (Despre circuite electrice) Care este întrerupt; (despre aparate electrice de conectare) cu contactele separate. 8. (Despre culori) Cu nuanta mai apropiata de alb decât de negru; pal, luminos, clar. [Var.: (pop.) deschís, -a adj.] – V. deschide.
sesiza, SESIZÁ, sesizez, vb. I. Tranz. 1. A cuprinde cu mintea, a pricepe, a întelege; p. ext. a observa, a descoperi. ♦ Refl. A lua cunostinta, a tine seama, a-i pasa de cineva sau de ceva. 2. A înstiinta o autoritate despre un caz care trebuie luat în cercetare; a deferi o pricina spre rezolvare autoritatii competente. – Dupa fr. saisir.
spune, SPÚNE, spun, vb. III. Tranz. 1. A exprima prin viu grai un gând, o parere etc.; a rosti, a zice, a declara. ♢ Expr. Ce-ti spuneam eu! = ai vazut ca a fost asa cum am afirmat? Nu mai spune! sau ce spui? formula care exprima mirarea, neîncrederea. ♦ Fig. A evoca, a provoca (sentimente, amintiri). Nu-ti spune nimic lucrul acesta? ♢ Expr. A-i spune cuiva inima = a avea o intuitie, a intui, a presimti. ♦ Fig. (Pop.) A exprima ceva prin cântec; a cânta. 2. A expune, a relata, a prezenta; a povesti, a istorisi, a nara. ♦ (Despre texte, scrieri) A cuprinde, a scrie, a consemna. Ce spun ziarele? ♦ A recita. 3. A destainui, a marturisi ceva cuiva. ♦ A pârî, a denunta pe cineva. 4. A explica cuiva un lucru, a lamuri pe cineva. 5. A numi; a porecli. ♦ Refl. impers. A se obisnui, a se zice într-un anumit fel. – Lat. exponere.
stropşi, STROPSÍ, stropsesc, vb. IV. 1. Tranz. (Pop.) A zdrobi, a sfarâma calcând în picioare. ♦ A strivi, a zdreli. ♦ A prapadi, a nimici. 2. Tranz. (Pop.) A stâlci pe cineva în bataie. ♦ Fig. (Fam.) A poci, a deforma, a schimonosi, a stâlci cuvintele (în pronuntare sau în scris). 3. Refl. (Pop. si fam.) A se rasti la cineva (încruntându-se); a se burzului, a se otarî. 4. Tranz. (Pop.; despre boli) A cuprinde, a lovi pe cineva pe neasteptate. – Cf. bg. s t r o š v a m.
cotropi, COTROPÍ, cotropésc, vb. IV. Tranz. 1. A ocupa prin violenta, a pune stapânire pe un teritoriu strain în mod abuziv si brutal; a încalca, a invada. ♦ Refl. (Rar) A se narui, a se prabusi. 2. Fig. A acoperi, a cuprinde din toate partile; a coplesi. – Et. nec.
sechestra, SECHESTRÁ vb. (JUR.) 1. (înv. si reg.) a secfestrui, (reg.) a cuprinde, a foglali, a funtui, a prenora, (înv.) a secfestrarisi, a zeberi. (A ~ un bun imobil.) 2. v. confisca. 3. (înv.) a popri. (A ~ pe cineva.)
extazia, EXTAZÍA vb. tr., refl. a cuprinde, a fi stapânit de extaz (2). (< fr. /s'/extasier)
încercui, ÎNCERCUÍ vb. 1. a împresura, a înconjura, a învalui, (înv. si pop.) a cuprinde, (înv.) a împre-jura. (L-au ~ pe dusman.) 2. v. asedia. 3. v. încon-jura.
cuceri, CUCERÍ vb. 1. a lua, a ocupa, (înv.) a cuprinde, a dobândi, a prinde, a stapâni. (Dupa lupte crâncene au ~ cetatea.) 2. v. subjuga. 3. v. repurta. 4. v. câstiga. 5. a câstiga. (A ~ simpatia tuturor.) 6. v. încânta.
cotropi, COTROPÍ vb. a invada, a încalca, a napadi, (pop.) a calca, (înv.) a cuprinde, a nabusi, a stropsi, a supara. (A ~ un teritoriu strain.)
conţine, CONŢÍNE vb. 1. a avea, a cuprinde, a include, a îngloba, a numara. (~ în ea mai multe elemente.) 2. a avea, a cuprinde. (Cartea ~ ilustratii.) 3. a cuprinde, a scrie, a spune, a zice. (Ce ~ aceste documente?)
captura, CAPTURÁ vb. 1. v. aresta. 2. (MIL.) (înv.) a cuprinde. (A ~ o companie inamica.) 3. a prinde (~ un animal salbatic.)
apuca, APUCÁ vb. 1. v. lua. 2. v. înhata. 3. v. cuprinde. 4. v. agata. 5. v. prinde. 6. v. surprinde. 7. a se îndrepta, a o lua, a merge, a se orienta, a pasi, a pleca, a porni, (rar) a se îndruma, (pop.) a purcede, a se purta, (înv. si reg.) a nazui, (Transilv.) a aradui. (A ~t-o pe drumul acela.) 8. v. începe. 9. a prinde, a trai, a vedea. (Simtea ca nu va mai ~ ziua de mâine.) 10. a cuprinde, a-i veni. (L-a ~ ameteala.) 11. v. mosteni. 12. v. nimeri. 13. v. nazari.
zice, ZÍCE vb. 1. a spune, a vorbi, (pop.) a cuvânta, a glasui, a grai. (~-i înainte, nu te sfii!) 2. a rosti, a spune, a vorbi, (pop.) a cuvânta, a glasui, a grai. (~ numai prostii.) 3. a afirma, a declara, a marturisi, a relata, a spune. (A ~ urmatoarele ...) 4. a exprima, a formula, a pronunta. (A ~ urmatoarea opinie ...) 5. a face, a spune. (El ~: – Nu vreau!) 6. a comunica, a spune, a transmite. (I-am ~ tot ce mi-ai spus; le-a ~ ultimele noutati.) 7. a afirma, a declara, a pretinde, a spune, a sustine. (~ ca marfa e de buna calitate.) 8. a se afirma, a se auzi, a se spune, a se sopti, a se vorbi, a se zvoni. (Se ~ ca a plecat.) 9. a articula, a grai, a pronunta, a rosti. (N-a ~ un cuvânt.) 10. a se chema, a se numi, a se spune. (Cum se ~ pe la voi acestei flori?) 11. a admite, a presupune, a spune. (Sa ~ ca-i asa cum sustii.) 12. a contine, a cuprinde, a scrie, a spune. (Ce ~ aceste documente?) 13. a ordona, a porunci, a spune. (Fa ce-ti ~ el!) 14. a obiecta, a reprosa, a spune. (N-am ce ~, totul a fost perfect.)
ocupa, A OCUPÁ ocúp tranz. 1) A lua în stapânire cu forta armata; a cuceri. 2) A folosi tempo-rar. ~ un loc în vagon. 3) A cuprinde inclu-zându-se ca parte integranta (a întregului). Viile ocupa cea mai mare parte din teri-toriul cultivat. 4) A detine în mod legal (într-o ierarhie). ~ un post. 5) înv. A urmari în permanenta si complet; a obseda; a stapâni; a preocupa. /<lat. occupare, fr. occuper
năvăli, A NĂVĂL//Í ~ésc 1. intranz. 1) A da navala; a intra în numar mare si cu scopuri agresive (pe un teritoriu strain). 2) A se arunca cu lacomie sau cu violenta; a se napusti; a tabarî; a se repezi; a napadi. 3) (despre lichide, mase de aer etc.) A razbate cu putere, iesind de undeva. 4) fig. (despre persoane) A intra pe neasteptate în mare graba; a da buzna. 5) (mai ales despre multimi)A iesi în mare graba si în neorânduiala. 6) (despre sânge) A curge cu putere si în cantitate mare (dintr-un organ sau dintr-o parte a corpului). 2. tranz. 1) A ataca mereu si insistent; a napadi. ~ cu întrebari pe cineva. 2) (despre stari sufletesti sau fizice) A cuprinde brusc si cu putere; a napadi; a coplesi; a podidi. /<sl. navaljati
năpădi, A NĂPĂD//Í ~ésc 1. tranz. 1) A cuprinde din toate partile; a înconjura; a împresura; a învalui. 2) fig. (despre stari sufletesti sau fizice) A cuprinde brusc si cu putere; a coplesi; a navali; a podidi. ♢ A-l ~ sângele (sau lacrimile) a-l umple sângele (sau lacrimile) pe cineva; a-l podidi sângele (sau lacrimile). 2. intranz. 1) A se arunca cu lacomie sau cu violenta; a navali; a tabarî; a se napusti; a se repezi. 2) (despre lichide) A începe sa curga cu forta si în cantitate mare (inundând totul în jur); a naboi. /<sl. napasti, ~padja
năboi, A NĂBO//Í ~iésc 1. intranz. 1) (despre lichide) A începe a curge cu forta si în cantitate mare (inundând totul în jur); a napadi. 2) fig. A se arunca cu lacomie sau cu violenta; a navali; a tabarî; a se napusti; a napadi. 2. tranz. fig. (stari sufletesti sau fizice) A cuprinde brusc si cu putere; a napadi; a coplesi; a navali. /Din naboi
lovi, A LOV//Í ~ésc 1. tranz. 1) A atinge cu putere. 2) A atinge în mod violent (si repetat), producând durere (cu mâna sau cu un obiect). 3) A atinge din întâmplare (fara violenta). 4) fig. A face sa suporte o durere fizica sau morala. 5) fig. (despre stari fiziologice si psihice, boli, necazuri etc.) A cuprinde pe neasteptate, aducând prejudicii. 6) (mai ales despre surse de lumina) A atinge brusc, provocând neplacere. Lumina m-a ~it în ochi. 7) A face sa se loveasca. 2. intranz. A bate cu putere, producând un zgomot (puternic). ~ cu pumnul în masa. /<sl. loviti
învolbura, A ÎNVOLBUR//Á ~éz tranz. 1) A face sa se învolbureze. 2) fig. A cuprinde din toate partile; a învalui. [Si învolbur] /în + volbura
învălura, A ÎNVĂLUR//Á ~éz tranz. 1) A face sa se învalureze; a ondula. 2) fig. A cuprinde din toate partile; a împresura; a învalui; a înfasura; a cotropi; a cuprinde. /în + valuri
învălui, A ÎNVĂLUÍ învalui tranz. 1) A acoperi cu un val sau cu o învelitoare. 2) fig. A cuprinde din toate partile; a învalura; a împresura; a cuprinde; a cotropi; a înfasura. 3) A cuprinde în toata plinatatea (cu privirea). 4) (focuri) A face sa arda cu flacara potolita. 5) fam. A deranja prin senzatii neplacute (mai ales de greata). ~ pe cineva la stomac. /în + val + suf. ~ui
întruni, A ÎNTRUN//Í ~ésc tranz. 1) A face sa se întruneasca. 2) (elemente de acelasi tip) A include în sine; a cuprinde; a îngloba; a însuma; a contine; a comporta. /Din întruna
întinde, A SE ÎNTÍNDE ma întínd intranz. I. 1) (despre îmbracaminte) A se mari (în latime sau/si în lungime) deformându-se. Puloverul s-a întins. 2) (despre muschi) A ajunge într-o stare de tensiune. 3) (despre lichide cu consistenta sporita) A curge gros. Mierea se întinde. Moarea se întinde. 4) (despre localitati, paduri, lanuri) A ocupa un anumit spatiu. Satul se întinde la poalele unui deal. 5) (despre plante) A se lati ca suprafata ocupata; a extinde. Buruienile s-au întins în jur. 6) (despre fiinte) A se dezmorti, îndreptându-si corpul sau membrele. Se scula si se întinse cu placere. 7) (despre fiinte) A-si asterne corpul în toata lungimea, oferindu-i relaxare; a se culca, lungindu-se. Pisica s-a întins la soare. 8) (despre persoane) A se înalta, ridicându-se în vârful degetelor. S-a întins dupa un mar. 9) (despre idei, zvonuri, epidemii, miscari sociale) A cuprinde spatii tot mai largi; a se raspândi; a se extinde; a se propaga. 10) (despre actiuni) A se prelungi în timp (mai mult decât este necesar); a se lungi. Petrecerea s-a întins pâna dimineata. ♢ ~ la vorba (sau cu vorba) a sta prea mult de vorba. 11) A se desfasura acoperind o anumita suprafata. II. (în îmbinari, sugerând ideea de îndrazneala, impertinenta) Nu te ~! ♢ ~ la slanina (sau la cascaval) a întreprinde actiuni obraznice, pretinzând la ceva nepermis. Cât ti-e plapuma, atât te ~ (sau nu te ~ mai mult decât ti-e plapuma sau întinde-te cât te tine plapuma) nu actiona decât în limitele posibilitatilor. /<lat. entindere
înteţi, A ÎNTEŢ//Í ~ésc tranz. 1) A face sa se înteteasca. 2) A deranja din ce în ce mai des; a nu slabi. ~ pe cineva cu vizitele. 3) rar A ataca energic. ~ dusmanul din toate partile. 4) fig. (despre sentimente, senzatii) A cuprinde cu putere. /<lat. intitiare
însuma, A ÎNSUM//Á ~éz tranz. (elemente de acelasi tip) A include în sine; a cuprinde; a întruni; a îngloba; a comporta; a contine. /în + suma
înlănţui, A ÎNLĂNŢU//Í ~iésc tranz. 1) (persoane) A pune în lanturi; a fereca; a lega. 2) fig. A tine ca în lanturi; a împiedica sa se manifeste. 3) A cuprinde de jur împrejur. 4) fig. A pune stapânire pe deplin; a subjuga; a robi; a cuceri; a captiva. 5) A face sa se înlantuiasca. /în + lant
îngloba, A ÎNGLOB//Á ~éz tranz. înv. 1) A introduce ca parte componenta într-un tot; a include; a încorpora; a integra. 2) A contine în sine; a cuprinde; a însuma; a întruni; a comporta; a include. [Sil. în-glo-] /<fr. englober
înfăşura, A ÎNFĂSURÁ înfasór tranz. 1) A face sa se înfasoare; a învalatuci; a încolaci. ~ ata pe mosor. 2) A înveli de jur împrejur; a învalatuci. 3) fig. rar A cuprinde din toate partile; a cotropi; a învalura; a învalui. Valea s-a ~t în umbra. /<lat. infasciolare
îneca, A ÎNECÁ înéc tranz. 1) A face sa se înece. 2) (terenuri) A acoperi cu apa; a potopi; a inunda. ~ ogorul. 3) fig. A cuprinde pe de-a-n-tregul; a coplesi. Buruienile au ~t lanul. Îl îneaca lacrimile. /în + lat. necare
înconjura, A ÎNCONJURÁ încónjur 1. tranz. 1) A ocoli de jur împrejur. ~ Pamântul. 2) A cuprinde de jur împrejur (ca într-un cerc); a încercui; a împrejmui; a împresura. Muntii înconjoara câmpia. 2. intranz. 1) A trai în anturajul cuiva. A fi ~t de prieteni. 2) A face un ocol; a merge pe un drum mai lung. Ai ~t mult pâna la mine? 3) fig. rar A vorbi pe ocolite; a nu spune pe de-a dreptul. [Si înconjor] /în + înv. a conjura
încinge, A ÎNCÍNGE încíng tranz. 1) (cingatori) A înfasura strângând bine mijlocul. 2) (persoane sau mijlocul) A lega cu o cingatoare. 3) (arme) A prinde de mijlocul corpului. 4) fig. A cuprinde din toate partile; a învalui; a împresura. [Ger. încinzând] /<lat. incingere
închide, A ÎNCHÍDE închíd tranz. (în opozitie cu a deschide) 1) (usi, ferestre, porti etc.) A aplica la deschizatura corespunzatoare (pentru a împiedica trecerea dintr-o parte în alta). ~ o camera. 2) (valize, sertare, sticle etc.) A face sa nu mai aiba o deschizatura sau o trecere aplicând piesa corespunzatoare (usa, capacul, dispozitivul etc.). ♢ ~ cuiva gura a face pe cineva sa taca. ~ ochii a) a împreuna pleoapele; b) a trece voit cu vederea; c) a adormi; d) a muri. A nu ~ nici un ochi (toata noaptea) a nu dormi deloc. ~ cuiva ochii a se afla lânga cineva în ceasul mortii. 3) fig. (o curte, un teren etc.) A cuprinde de jur împrejur (cu un gard, cu un zid); a împrejmui. 4) (caiete, carti etc.) A face sa nu mai fie desfacut, împreunând copertele. 5) (întreprinderi, institutii, localuri etc.) A desfiinta, suspendând activitatea. 6) (adunari, sedinte etc.) A face sa ia sfârsit.7) (aparate, mecanisme etc.) A face sa nu mai functioneze. ~ radioul. 8) (infractori, criminali etc.) A priva de libertate. A-l ~ la arest. 9) fig. înv. A cuprinde în sine; a contine.10) (cai de comunicatie) A face sa nu poata fi exploatat; a bara; a bloca. ~ drumul. /<lat. includere
încercui, A ÎNCERCU//Í ~iésc tranz. 1) A înconjura cu un cerc; a strânge într-un cerc. ~ un poloboc. 2) A cuprinde din toate partile (ca într-un cerc); a înconjura; a împrejmui; a împresura. 3) (fortificatii, trupe inamice etc.) A înconjura pentru a scoate din lupta; a împresura. /în + cerc + suf. ~ui
împresura, A ÎMPRESURÁ împresór tranz. 1) A cuprinde din toate partile; a înconjura; a încercui; a împrejmui. ~ o cetate. 2) fig. A cuprinde cu bratele; a îmbratisa. 3) (fortificatii, trupe inamice etc.) A înconjura pentru a scoate din lupta; a încercui. 4) înv. A deposeda în mod abuziv. /<lat. impressoriare
împrejura, A ÎMPREJUR//Á împréjur tranz. 1) înv. A cuprinde din toate partile; a încercui; a înconjura; a împrejmui; a împresura. 2) pop. A ocoli de jur împrejur. /Din împrejur
împrejmui, A ÎMPREJMU//Í ~iésc tranz. 1) (terenuri, suprafete de pamânt etc.) A înconjura cu un gard sau cu un zid; a îngradi. 2) fig. A cuprinde din toate partile; a încercui; a înconjura; a împrejura; a împresura. [Sil. îm-prej-] /în + preajma
împânzi, A ÎMPÂNZ//Í ~ésc tranz. 1) A acoperi asemenea unei pânze. Fulgii de zapada au ~it câmpia. 2) (regiuni, tinuturi, tari) A cuprinde în întregime; a invada. 3) A face sa se împânzeasca. /în + pânza
îmbrăţişa, A ÎMBRĂŢIS//Á ~éz tranz. 1) A înconjura cu bratele (pentru a-si demonstra dragostea sau afectiunea); a strânge în brate; a cuprinde. 2) fig. (idei, doctrine, teme) A decide sa urmeze, acceptând ca bun. 3) fig. (profesii, ocupatii) A alege drept domeniu de activitate permanenta. 4) fig. (despre lucruri) A contine în sfera sa (în mod global). Romanul acesta ~eaza o multitudine de probleme. 5) fig. A cuprinde dintr-o privire. /în + bratis (brat)
invada, A INVAD//Á ~éz tranz. 1) (state, teritorii) A ocupa prin violenta; a lua în stapânire cu forta; a cotropi; a încalca. 2) fig. (despre sentimente, emotii etc.) A pune stapânire deplina. 3) (despre plante si animale daunatoare) A cuprinde în întregime; a împânzi. 4) (încaperi, suprafete) A umple peste masura; a inunda. /<lat., it. invadere
include, A INCLÚDE inclúd tranz. 1) A contine în sine; a cuprinde; a întruni; a însuma; a îngloba. 2) A introduce ca parte componenta într-un tot; a îngloba; a încorpora; a integra. 3) A face sa se includa. [Sil. in-clu-] /<lat. includere
găsi, A GĂS//Í ~ésc tranz. 1) (fiinte, lucruri etc.) A scoate la iveala cautând sau din întâmplare; a descoperi; a afla. ~ strada. A-i ~ acasa. ♢ A-si ~ nasul (sau popa) a da peste omul care poate sa-l puna la punct. A nu-si ~ locul a fi foarte îngrijorat. A-si ~ sa... a-i veni pe neasteptate sa...; a-l apuca sa... 2) A obtine în urma unui efort; a dobândi. ~ un apartament bun. 3) (despre suferinte fizice sau despre moarte) A cuprinde brusc; a lua pe neasteptate; a surprinde. 4) A socoti de cuviinta; a crede. El ~este ca lucrarea poate fi publicata. 5) A descoperi prin munca creatoare; a inventa; a nascoci. ~ rezolvarea problemei. ~ un pretext. 6) A putea sa aiba la dispozitie. ~ timp. ~ o ocazie. 7) (fiinte, obiecte) A vedea într-o anumita stare sau situatie. Am gasit usa încuiata. L-am gasit dormind. /<sl. gasiti
difuza, A SE DIFUZ//Á se ~eáza intranz. 1) (despre lumina, caldura, sunete etc.) A deveni difuz; a cuprinde spatii tot mai mari; a se împrastia în toate partile; a se raspândi; a se propaga; a se degaja. 2) (despre moleculele unui corp) A patrunde în masa altui corp. /<fr. diffuser
degaja, A SE DEGAJ//Á se degája intranz. (despre lumina, caldura, sunete, mirosuri etc.) A cuprinde spatii tot mai mari; a se raspândi; a se propaga. /<fr. dégager
cuprinzător, CUPRINZĂT//ÓR ~oáre (~óri, ~oáre) Care cuprinde mult; care este bogat în continut. ♢ Scurt si ~ în putine cuvinte, cuprinzând esentialul. /a cuprinde + suf. ~ator
cuprins, CUPRÍNS ~uri n. 1) Fond de idei al unui text; continut. 2) Lista a materialelor pe care le include o carte, o revista; tabla de materie. 3) Spatiu larg; întindere. Pe tot ~ul tarii. /v. a cuprinde
cuprinde, A CUPRÍNDE cuprínd tranz. 1) A înconjura cu bratele; a îmbratisa. ♢ ~ cu ochii a îmbratisa cu privirea. Cât cuprinzi (sau vezi) cu ochii pe întinderi foarte mari. 2) fig. A acoperi din toate partile; a învalui; a în-valura; a cotropi; a înfasura. 3) fig. A lua în stapânire; a cuceri; a ocupa. 4) fig. (despre gânduri, sentimente, miscari sociale etc.) A pune stapânire; a apuca. L-a cuprins un dor mare. 5) (despre recipiente) A avea în interior. 6) (spatii, terenuri etc.) A umple cu volumul sau cu dimensiunile sale. Livezile cuprind tot terenul cultivat al gospodariei. 7) (despre texte, carti etc.) A include în sine; a contine; a comporta; a însuma; a întruni; a îngloba. 8) (despre epoci) A avea ca durata. /<lat. comprendere
cotropi, A COTROP//Í ~ésc tranz. 1) (teritorii, tari) A ocupa prin violenta; a lua în stapânire cu forta; a invada. 2) fig. A cuprinde din toate partile; a învalui; a învalura; a împresura; a înfasura. /Orig. nec.
copleşi, A COPLES//Í ~ésc tranz. 1) (despre stari sufletesti sau fizice) A cuprinde brusc si cu putere; a napadi; a navali. 2) (despre fiinte) A înconjura în numar mare. 3) (persoane) A emotiona puternic. /<lat. complexire
conţine, A CONŢÍNE contín tranz. 1) (despre recipiente) A avea în interior. 2) (despre texte, carti etc.) A include în sine; a cuprinde; a comporta; a întruni; a însuma; a îngloba. /<fr. contenir, lat. continere
comporta, A COMPORTÁ compórt tranz. 1) A include în sine; a însuma; a contine; a întruni; a îngloba; a cuprinde. 2) A face sa fie necesar; a cere; a necesita; a pretinde; a reclama. /<fr. comporter
cerca, A CERCÁ cerc tranz. pop. 1) v. A ÎNCERCA. 2) A cerceta cu atentie; a examina; a studia. 3) A supune unor încercari. 4) (despre stari sufletesti) A cuprinde pe un timp scurt (si de repetate ori). /<lat. circare
apuca, A APUCÁ apúc 1. tranz. 1) A lua (cu mâna, cu dintii etc.) tinând. ~ de mâneca. ~ o creanga. ♢ ~ de gât (pe cineva) a sili pe cineva sa faca ceva. 2) (lucruri, obiecte etc. aflate la îndemâna) A lua la repezeala. 3) fig. (despre stari fizice sau sufletesti) A pune stapânire; a cuprinde. ♢ Ce te-a apucat? ce ti-a trasnit prin cap? 4) (persoane sau vehicule gata de plecare) A gasi în ultimul moment; a prinde. 5) A ajunge sa traiasca. ~ vremuri grele. 2. intranz. 1) A primi ceva (un obiect, o deprindere etc.) prin traditie. Asa am apucat de la parinti. 2) A lua directia; a face; a se îndrepta. ♢ Care pe unde apuca care unde nimereste. /<lat. aucupare
ajunge, A AJÚNGE ajúng 1. intranz. I. 1) A fi într-un anumit loc dupa parcurgerea unei distante; a sosi; a veni. ~ la serviciu. ~ la gara. ♢ A-i ~ cuiva cutitul la os a nu mai putea rabda o stare de lucruri. ~ departe a obtine multe succese în viata. ~ la mal (sau la liman) a atinge scopul dorit, înfruntând multe greutati. 2) A atinge o limita în timp. ~ pâna la iarna. ~ la batrânete. 3) A atinge un anumit nivel. Temperatura ajunge pâna la 300 sub zero. 4) A se raspândi, venind de departe; a parveni. 5) A fi în cantitate suficienta. Ajunge umezeala pentru grâne. 6) A începe sa fie; a deveni. ~ actor. 7) depr. A obtine pe cai necinstite o situatie materiala nemeritata; a se capatui; a parveni. ♢ ~ de râsul lumii a se face de batjocura. ~ de pomina a-si face reputatie proasta. ~ la sapa de lemn a saraci complet. ~ pe drumuri a) a pierde orice sursa de existenta; b) a ramâne fara adapost; c) a ramâne orfan. ~ pe mâinile cuiva a ajunge la discretia cuiva. II. (împreuna cu unele substantive precedate de prepozitia la formeaza locutiuni verbale având sensul substantivului cu care se îmbina): ~ la concluzia a conchide. ~ la convingerea a se convinge. 2. tranz. 1) (fiinte, mijloace de transport) A prinde venind din urma. 2) (obiecte sau fiinte situate sus departe) A reusi sa atinga (întinzându-se). 3) fig. A aduce la acelasi nivel; a egala. 4) A traduce în viata; a transforma în fapt. A-si ~ scopul. 5) fig. (despre sentimente, senzatii, stari etc.) A cuprinde pe de-a întregul; a razbi; a patrunde. ♢ A-l ~ mintea (sau capul) a se pricepe. /<lat. adjungere
păli, A PĂL//Í1 ~ésc 1. tranz. 1) A atinge brusc si cu putere (intentionat sau din întâmplare); a lovi. ♢ A-l ~ norocul (pe cineva) a) a se bucura pe neasteptate de o favoare a sortii; b) a fi pus în situatia de a face ceva contrar vointei sale. 2) fig. (despre sentimente, stari, gânduri etc.) A cuprinde brusc si în întregime; a pune stapânire în chip navalnic; a navali; a naboi; a coplesi; a napadi; a podidi. 2. intranz. 1) (despre surse de caldura) A emana radiatii fierbinti, raspândind caldura foarte mare; a arde; a pârli; a pârjoli; a dogori; a frige. 2) (despre plante) v. A SE PĂLI. /<sl. paliti
pătrunde, A PĂTRÚNDE patrúnd 1. intranz. A intra (într-un mediu) avansând cu greu; a penetra; a razbate; a razbi. Hotul a patruns în apartament. Vântul patrunde în camera. 2. tranz. 1) (despre fenomene ale naturii, stari fizice sau morale etc.) A cuprinde pe de-a întregul; a razbi. Ploaia m-a patruns pâna la piele. 2) fig. (esenta lucrurilor) A fi în stare sa cuprinda cu mintea; a descifra prin rationamente; a întelege; a pricepe. ♢ ~ cu privirea a strapunge cu ochii. 3) fig. A zgudui sufleteste; a impresiona. [Sil. -trun-] /<lat. pertundere
piept, PIEPT1 ~uri n. 1) (la om si la animale) Parte a corpului cuprinsa între gât si abdomen; torace. ♢ Cosul ~ului cavitate toracica. Boala de ~ tuberculoza pulmonara. Lupta ~ la ~ lupta în care adversarii se afla unul lânga altul; lupta corp la corp. Cu ~ul deschis fara frica. Cu capul în ~ cu capul în jos, aplecat. Cu mâinile (încrucisate) la ~ fara a face ceva; fara treaba. Cu mâinile pe ~ decedat. A strânge la ~ a cuprinde; a îmbratisa. A se bate cu pumnii în ~ a se lauda peste masura. A tine ~ a rezista. 2) (la unele animale) Carne de pe aceasta parte a corpului folosita în alimentatie. ~ de gaina. 3) la sing. Organ-pereche de secretie a laptelui la femei, dispus în partea de sus a corpului; tâta; sân; mamela. ♢ A da ~ a alapta. A avea ~ a avea lapte (în perioada de alaptare). 4) Coasta de deal sau de munte; versant. /<lat. pectus
podidi, A PODID//Í ~ésc tranz. 1) (despre sentimente, stari, gânduri etc.) A cuprinde brusc si cu putere; a pune stapânire în chip navalnic; a navali; a coplesi; a napadi; a pali. 2) (despre lacrimi, sânge) A începe sa curga din abundenta si cu putere. /Orig. nec.
potopi, A POTOP//Í ~ésc tranz. 1) (terenuri) A acoperi cu apa; a îneca; a inunda. 2) A nimici complet. 3) A cuprinde brusc si cu putere; a navali; a napadi; a coplesi. /<sl. potopiti
prinde, A PRÍNDE prind 1. tranz. 1) (despre fiinte) A apuca tinând strâns. ♢ ~ în brate a îmbratisa. 2) (despre mecanisme, instrumente etc.) A apuca imobilizând si retinând. Usa mi-a prins rochia. 3) A sesiza prin simturi si cu ajutorul gândirii; a percepe. A prins repede miscarile. ~ un gând. ♢ A (nu) ~ de veste a (nu) observa; a (nu) baga de seama. ~ firul a întelege; a pricepe. 4) (fiinte în miscare) A ajunge din urma apucând. ♢ Cine alearga dupa doi iepuri, nu prinde nici unul v. IEPURE. Pisica cu clopotei nu prinde soareci v. PISICĂ. 5) (persoane care au comis fapte reprobabile) A retine, privând la libertate; a captura. 6) A descoperi în momentul savârsirii unei fapte condamnabile. ♢ ~ (pe cineva) cu minciuna a constata ca (cineva) a mintit. ~ cu mâta-n sac (sau cu ocaua mica) v. MÂŢĂ. 7) (vehicule sau persoane gata de plecare) A gasi în ultimul moment; a apuca. ♢ ~ momentul (sau ocazia, prilejul) a nimeri momentul (ocazia sau prilejul) potrivit. 8) (despre evenimente, fenomene ale naturii) A apuca pe neasteptate. L-a prins furtuna în padure. 9) (despre stari fizice sau morale) A cuprinde în întregime; a coplesi. L-a prins o dorinta de plecare. Nu-l prinde somnul. ♢ ~ tovarasie a se întovarasi. 10) (obiecte) A alatura fixând. ~ o brosa în piept. ♢ ~ în jug a înjuga. 11) (despre îmbracaminte) A se potrivi dând o înfatisare placuta. 12) (urmat de un conjunctiv sau de un infinitiv) A fi pe cale (de); a porni; a începe. A prins a vorbi. 13) (însusiri sau stari noi) A capata transformându-se. ~ mucegai. ♢ ~ la putere a deveni mai puternic. ~ la carne a se îngrasa. ~ radacini a se stabili definitiv într-un loc. ~ la minte v. MINTE. A-si ~ pofta (sau foamea, setea etc.) a-si satisface cât de cât pofta (sau foamea, setea etc.). A-i ~ cuiva bine a-i fi de folos. 14) A face sa se prinda. 15) (animale salbatice) A lua în stapânire folosind diferite mijloace; a captura. 2. intranz. fig. fam. (despre manifestari umane) A fi luat drept valabil. Siretenia a prins. /<lat. pre[he]ndere
propaga, A SE PROPAGÁ pers. 3 se propága intranz. 1) (despre lumina, sunete, caldura, mirosuri, boli etc.) A cuprinde spatii tot mai largi; a se împrastia în toate partile; a se raspândi; a se difuza; a se degaja. 2) (despre informatii, publicatii etc.) A trece de la unul la altul; a deveni cunoscut unui cerc larg; a se raspândi. /<fr. propager, lat. propagare
răspândi, A SE RĂSPÂND//Í se ~éste intranz. 1) (despre lumina, caldura, sunete, mirosuri etc.) A cuprinde spatii tot mai largi; a se propaga; a se difuza. 2) (despre idei, realizari, publicatii, stiri etc.) A trece de la unul la altul; a deveni cunoscut unui cerc larg; a se propaga. /<sl. rasponditi
răzbi, A RĂZB//Í ~ésc 1. tranz. (despre sentimente, senzatii, stari etc.) A cuprinde pe de-a-ntregul; a patrunde. L-a razbit oboseala. 2. intranz. 1) A intra (într-un mediu), avansând cu greu; a penetra; a patrunde; a razbate. 2) fig. A ajunge, învingând obstarole; a razbate. /<sl. razbiti
săgeta, A SĂGET//Á ~éz 1. tranz. 1) A strapunge cu sageata (ranind sau omorând). ♢ ~ cu privirea a arunca priviri scurte, dar patrunzatoare. 2) A întepa ca o sageata, producând durere ascutita de scurta durata; a înjunghia. 3) fig. (despre gânduri, idei etc.) A cuprinde venind brusc si cu intensitate. L-a ~at dorul de casa. 4) fig. (persoane) A trata cu vorbe ironice sau cu aluzii rautacioase; a împunge cu vorba. 2. intranz. 1) A arunca sageti cu arcul. 2) A zbura ca o sageata. 3) (despre trasnete sau fulgere) A se produce cu intensitate mare. /<lat. sagittare
scălda, A SCĂLDÁ scald tranz. 1) A face sa se scalde. 2) A muia din toate partile; a uda în întregime. ♢ A o scalda a ocoli un raspuns direct si hotarât. A-si ~ ochii în lacrimi a plânge. 3) A cuprinde din toate partile. Marea scalda tarmul. /<lat. excaldare
toropi, A TOROP//Í ~ésc tranz. 1) A aduce în stare de toropeala; a face sa fie cuprins de moleseala; a molesi. 2) A cuprinde din toate partile; a pune stapânire. 3) fig. pop. A bate foarte tare; a zdrobi (în batai); a snopi; a stropsi; a facalui; a stâlci; a tabaci. /<ucr. toropyty
bisulfură, BISULFÚRĂ s.f. Sulfura a carei molecula cuprinde doi atomi de sulf si numai un singur atom de celalalt element. [< fr. bisulfure].
curry, CURRY s.n. Amestec de condimente, de origine indiana, realizat dupa nenumarate retete, sub forma de pudra sau pasta; compozitia clasica cuprinde: curcuma, coriandru, chimion amar, piper, cuisoare, cardamom, ghimber, nucsoara, tamarin, ardei iute, la care se poate adauga fenicul, ginseng, busuioc uscat, boabe de mustar, scortisoara s.a.; prin ext., preparat culinar sub forma de tocanita, condimentat cu curry (curry de miel, de pasare, de porc etc.).
extazia, EXTAZIÁ vb. I. tr., refl. A cuprinde sau a fi cuprins, stapânit de extaz, de un sentiment puternic de admiratie. [Pron. -zi-a, p.i. 3,6 -iaza, 4 -iem, ger. -iind. / < fr. extasier].
absorbi, ABSORBÍ vb. IV. tr. 1. A se îmbiba de..., a suge, a trage; a înghiti. 2. (Fig.) A preocupa, a cuprinde mintea, gândurile cuiva. [< fr. absorber, cf. lat. absorbere].
circumscrie, CIRCUMSCRÍE vb. III. tr. 1. A cuprinde, a încadra, a delimita între anumite margini, limite. 2. A face o figura în jurul altei figuri, atingând-o la margini. [P.i. circumscríu. / dupa lat. circumscribere < circum – împrejur, scribere – a scrie, cf. fr. circonscrire].
incapacitatea, Incapacitatea de a cuprinde un lucru, o idee, de a intelege pe deplin sensul real al unei expresii sau eveniment
conţine, CONŢÍNE vb. III. tr. 1. A fi umplut cu; a avea un anumit continut, cuprins; a cuprinde. 2. (Despre carti, texte) A fi alcatuit din. [P.i. 1,6 contín, conj. -na. / < lat. continere, cf. fr. contenir, dupa tine].
implica, IMPLICÁ vb. I. tr. 1. A cuprinde în sine, a include; a avea (ceva) drept urmare. 2. A amesteca pe cineva într-o afacere neplacuta, într-un proces, într-o infractiune etc. [P.i. implíc. / < fr. impliquer, it., lat. implicare].
include, INCLÚDE vb. III. tr. A cuprinde, a îngloba. [P.i. inclúd. / < lat. includere, cf. fr. inclure].
încorpora, ÎNCORPORÁ vb. I. tr. 1. A absorbi, a îngloba, a cuprinde în sine. ♦ A alipi, a anexa (un teritoriu, o provincie); a incorpora. 2. A încadra (un recrut) pentru stagiu în armata. [Cf. fr. incorporer, lat. incorporare].
invada, INVADÁ vb. I. tr. A navali asupra unei tari (pustiind-o, jefuind-o); a napadi, a cotropi. ♦ (Fig.) A cuprinde; a acoperi. [Cf. lat., it. invadere].
pesti, pestí2, pestésc, vb. IV (reg.) a apuca, a cuprinde, a prinde.
încadra, ÎNCADRÁ vb. I. tr. 1. A pune, a aseza într-un cadru; a împresura. ♦ (Fig.) A cuprinde într-un text de lege o infractiune etc. 2. A numi, a primi pe cineva într-o functie, într-o asociatie etc. cu toate drepturile si obligatiile care îi revin de aici; (spec.) a prevedea o unitate militara cu cadrele de ofiteri si subofiteri necesare. ♦ refl. A se integra, a urma linia unei miscari, a unui ritm de munca etc. [< fr. encadrer].
îngloba, ÎNGLOBÁ vb. I. tr. A reuni lucruri diferite într-un tot; a include; a cuprinde. [< fr. englober].
însuma, ÎNSUMÁ vb. I. tr. A totaliza, a cuprinde. [Cf. fr. sommer].
braţ, brat (bráte), s.n. – 1. Parte a membrului superior cuprinsa între cot si umar. – 2. Cantitate de lemne care se poate cuprinde si duce în brate. – 3. Cantitate mica, în general. – 4. Ramificatie a cursului principal al unei ape. – 5. Diferite organe, piese sau instrumente care amintesc de forma sau functiile bratului, cum sînt cele ale fotoliului; la razboiul de tesut, bara verticala unde se fixeaza sulul la urzeala; la ferastraul de mîna, cele doua bare verticale; partile clestelui etc. – Mr., megl. brat, istr. brǫt. Lat. brachium (Puscariu 217; REW 1256; Candrea-Dens., 179; DAR); cf. it. braccio sau brazzo, prov. bratz, fr. bras, cat. bras, sp. brazo, port. braço. Este cuvînt cunoscut în general (ALR 233). Der. brateta, s.n. sau f., din it. (ven.) brazzeto; bratat, s.n. (rar., lungime a unui brat); bratis, adv. (corp la corp); îmbratisa, vb. (a strînge în brate; a adopta; a cuprinde), din adv. precedent.
vb, vb. tr. a închide, a cuprinde (un teritoriu într-altul). (dupa fr. enclaver)
cerc, cerc (cércuri), s.n. – 1. Figura geometrica formata din multimea tuturor punctelor egal departate de un punct fix. – 2. Belciug, inel. – 3. Inel de întarire, freta. – 4. Crup de oameni, cenaclu. – 5. Otel pentru arcuri. – 6. Nuia în forma circulara. – 7. (Arg.) Inel, bijuterie. – 8. Cîmp, domeniu, sfera. – Mr. (terkl’u), megl. terc. Lat. cĭrcus (Puscariu 341; Candrea-Dens., 309; REW 1948; DAR); cf. alb. kjiark (Meyer 20; Philippide, II, 637), it., sp., port. cerco. Mr. provine din it. cerchio. Cf. cearcan, cercel. – Der. cercui, vb. (a lega, a strînge cu cercuri; a înconjura, a cuprinde într-un cerc; a pune saibe; a (se) aranja în cerc; a fixa vita cu araci); cercuitor, s.m. (dogar); cercuit (var. cercuiala, cercuitura), s.n. (operatie ce consta în a lega vita pentru a o fixa pe araci); încercui, vb. (a înconjura, a cuprinde într-un cerc); cercuriu, adj. (miel cu coarnele rotunjite în forma de cerc).
rezuma, REZUMÁ vb. I. tr. 1. A reda pe scurt esentialul unei expuneri orale sau scrise. ♦ refl. A se limita la..., a se multumi cu... 2. A cuprinde în sine; a însuma. [P.i. rezúm, 3,6 -ma. / < fr. résumer, cf. lat. resumere – a relua].
conţinea, contineá (-n, -út), vb. – A cuprinde, a avea în interior, a fi umplut cu . Lat. continere (sec. XIX), adaptat la conj. lui a tinea. – Der. continut, s.n. (cuprins); continent, s.n., din fr. continent; continenta, s.f.; incontinenta, s.f., din fr.
triatomic, TRIATÓMIC, -Ă adj. (Despre elemente) A carui molecula cuprinde trei atomi. [Cf. fr. triatomique].
cuceri, cucerí (cucerésc, cucerít), vb. – 1. A cuprinde, a supune, a ocupa un teritoriu prin arme. – 2. (Refl.) A se supune, a se preda, a omagia. – 3. (Refl.) A se umili, a implora cu umilinta. Lat. •conquaerĕre, în loc de conquirĕre (Puscariu 425; Candrea-Dens., 318; REW 2155; DAR); cf. prov. conquerer, fr. conquérir. Sensul 1 este neol., din fr. conquérir. Evolutia care indica sensul 2 pare normala, fara sa fie necesara ipoteza unei influente sl., presupusa de Candrea-Dens. – Der. cucerit, adj. (umil; pios); cuceritor, adj. (care cucereste); cucerie, s.f. (înv., simplitate, umilinta; piosenie); cuceritura, s.f. (înv., respect nemarginit); necucerit, adj. (arogant); cucernic, adj. (respectuos; cinstit; pios); cucernicie, s.f. (piosenie, evlavie); cucerniceste, adv. (evlavios).
cale, Cale negativa de cunoatere a lui Dumnezeu. Functioneaza icercand sa depaseasca expunerea catafatica (cale pozitiva) printr-o serie de negatii. Teologia apofatica, constienta de incognoscibilitatea lui Dumnezeu si de imposibilitatea cuprinderii Sale conceptuale, încearca sa-L cunoasca în ceea ce El nu este. Doi sunt teologii importanti ai veacului nostru care au tratat cu mai multa insistenta problema raportului dintre catafatic si apofatic în cunoasterea lui Dumnezeu: Vladimir Lossky si Dumitru Staniloae. (vezi si catafatica)
rezuma, REZUMÁ vb. I. tr. 1. a reda pe scurt esentialul unei expuneri. 2. a cuprinde (în sine); a însuma, a sintetiza. II. refl. a se limita la..., a se multumi cu... (< fr. résumer)
proprietatea, Proprietatea industriala cuprinde brevetele de inventie,marcile de produse si marcile de servicii, desenele si modelele industriale, modelele de utilitate, numele comercial, indicatiile de provenienta si denumirile de origine, know-how, reprimarea concurentei neloiale
una, Una dintre definitiile la cuvantul MAJOR este gresita >> (Muz.; în sintagma) Gama majora sau mod major = gama sau mod care cuprinde cinci tonuri si doua semitonuri. – Din fr. majeur. De fapt, majora este gama în care semitonurile sunt situate între treptele 3-4 si treptele 7-8. Vezi si definitia de la MINOR care este corecta. Si gama minora cuprinde 5 tonuri si 2 semitonuri, dar dispuse intr-o alta ordine. In alta ordine de idei, VA MULTUMESC FOARTE MULT pentru munca Dvs. si pentru instrumentul creat, pe care, marturisesc, il folosesc zilnic cu cea mai mare incredere. Mihai Croitoru
prinde, prínde (prínd, príns), vb. – 1. A apuca. – 2. A lua, a captura. – 3. A surprinde, a lua prin surprindere. – 4. A înhata, a însfaca. – 5. A ademeni, a însela. – 6. A percepe, a întelege. – 7. A ajunge din urma. – 8. A obtine, a dobîndi, mai ales un pret. – 9. A contine, a cuprinde (în brate). – 10. A ocupa, a tine ocupat (mai ales la part.). – 11. A începe. – 12. A da radacini, a se înradacina. – 13. A se solidifica un solid, a îngheta apa, a se închega laptele. – 14. A atîrna, a agata, a fixa. – 15. A repara, a completa. – 16. A pune bine, a conveni, a prefera. – 17. (Cu adv. bine) A cadea bine, a fi oportun. – 18. (Refl.) A avea succes, a reusi. – 19. (Refl.) A se înclesta, a se lipi, a se încurca, a fi arestat. – 20. (Refl.) A se obliga, a se promite. 21. (Refl.) A paria. – 22. (Refl.) A se angaja, a se lega de. – 23. (Refl.) A intra într-o combinatie, a interveni, a se asocia. – Mr. prindu, primsu, prindire, megl. prind, pres, istr. prind, prins. Lat. prĕhendĕre (Puscariu 1388; Candrea-Dens., 1447; REW 6736), cf. it. prendere, prov. prenre, fr. prendre, sp., port. prender si aprinde, cuprinde, deprinde. – Der. prinde-muste, s.m. (vagabond, haimana); prindoare, s.f. (Trans., bunastare, confort); prins, s.m. (captiv, prizonier; s.n., joc de copii de-a hotii si vardistii); prinsoare, s.f. (înv., carcera, închisoare; înv., avere, bunuri; pariu; Trans., cusatura, legatura a doua bucati cusute); desprinde, vb. (a desface, a detasa, a separa; a dezlega, a dezlipi; a deduce, a presupune); prinzator, adj. (care prinde); prinzatoare, s.f. (cursa, capcana; lat, legatoare); împrinde, vb. (a prinde, a lua; a captura, a detine; refl., a se îndragosti), cuvînt trans., pe care DAR îl deduce dintr-un lat. •imprendĕre; surprinde, vb., traduce a fr. surprendre; surprinzator, adj. (uimitor); surpriza, s.f., din fr. surprise.
  Directoare Web © 2009 dictionar.cc