Dictionar Prima pagina | Contact    









   Definitii pentru a achizitiona
achiziţionare, ACHIZIŢIONÁRE, achizitionari, s.f. Actiunea de a achizitiona si rezultatul ei; achizitie (1). [Pr.: -ti-o] – V. achizitiona.
superviza, SUPERVIZÁ, supervizez, vb. I. Tranz. A vedea un film, un spectacol, a citi un text etc. pentru a constata calitatile lor si pentru a dispune ori a recomanda achizitionarea, reprezentarea, publicarea lor etc. – Din fr. superviser.
procura, PROCURÁ vb. 1. v. cumpara. 2. a achizitiona, a furniza, a livra, (înv.) a teslimarisi, a teslimatisi. (A ~ cuiva o marfa.) 3. a obtine. (Am ~ cu greu biletele.) 4. a agonisi, a dobândi, (prin Transilv.) a însama. (A ~ ceva cu truda.) 5. v. da. 6. v. ros-tui.
cumpăra, CUMPĂRÁ vb. a achizitiona, a lua, a procura, a târgui, (înv. si pop.) a neguta, (prin Transilv.) a surzui, (înv.) a scumpara. (~ cele necesare.)
importa, A IMPORTÁ1 impórt tranz. 1) (marfuri) A achizitiona prin import. 2) fig. (obiceiuri, mode straine) A lua si a adopta de la alte popoare; a împrumuta. /<fr. importer
colecta, A COLECT//Á ~éz 1. tranz. 1) (obiecte, materiale) A aduna dupa anumite principii si cu un anumit scop; a strânge, formând o colectie; a colectiona. 2) (produse agricole) A achizitiona în mod organizat, în conformitate cu prevederile unui plan, unui contract. ~ fructe. 3) (fluide) A aduna într-un recipient. 2. intranz. (despre abcese, rani) A face puroi; a coace. /<fr. collecter
procura, A PROCURÁ procúr tranz. 1) A obtine prin cumparare; a achizitiona. 2) A face sa se produca; a pricinui; a cauza. Lectura îmi procura placere. /<fr. procurer, lat. procurare
sconta, A SCONT//Á ~éz tranz. 1) (polite, cambii etc.) A cumpara înainte de scadenta; a achizitiona prin scont. 2) fig. A astepta dinainte, bazându-se pe ceva considerat sigur. ~ o avansare. /<it. scontare
achiziţionare, ACHIZIŢIONÁRE s.f. Actiunea de a achizitiona; achizitie (1) [în DN]. [< achizitiona].
procura, PROCURÁ vb. I. tr. 1. A achizitiona, a face rost de ceva. 2. A produce, a pricinui. [P.i. procúr. / < fr. procurer].
cunoaşte, cunoáste (cunósc, – oscút), vb. – 1. A lua cunostinta. – 2. A întelege, a aprecia, a judeca. – 3. A cîstiga, a achizitiona. – 4. A deduce, a conchide. – 5. A observa, a remarca. – 6. A sti, a avea în minte, a-si da seama de ceva. – 7. A fi în relatii cu cineva. – 8. A fi la curent. – 9. A recunoaste, a identifica. – 10. A avea raporturi trupesti cu o femeie. – 11. A recunoaste, a dovedi, a declara, a admite. – 12. A fi recunoscator, a multumi. – 13. A recunoaste drept sef, a respecta, a avea consideratie. – Mr. cunoscu, cunuscui, cunoastire, megl. cunos(c), istr. cunoscu. Lat. cognōscĕre, prin intermediul unei forme vulg. •connōscĕre (Puscariu 447; Candrea-Dens., 446; REW 2031; DAR); cf. it. conoscere, prov. conoire, fr. connaître, cat. coneixar, sp. conocer, port. conhocer. – Der. cunoscut, s.m. (persoana stiuta; prieten); necunoscut, adj. (care nu este cunoscut); cunoscator, adj. (care cunoaste); necunoscator, adj. (care nu cunoaste, ignorant); cunostinta, s.f. (cunoastere; stire; judecata; notiune, idee; relatie de societate; persoana cunoscuta; înv., gratitudine; înv., constiinta); necunostinta, s.f. (ignoranta, nepricepere); încunostiinta, vb. (a aduce la cunostinta; a informa); cunostinte, s.f. pl. (persoane cunoscute) care pare sa reprezinte lat. cognoscentem (Cipariu, Principii, 198; Draganu, Dacor., II, 278; DAR), sec. XVII, înv.; recunoaste, vb. (a admite; a acorda; a marturisi; a vizita; a explora; a multumi), a înlocuit în epoca moderna vb. cunoaste cu sensurile 11-13; recunoscator, adj. (care poarta gratitudine); nerecunoscator, adj. (ingrat); recunostinta, s.f. (gratitudine); nerecunostinta, s.f. (ingratitudine).
procura, PROCURÁ vb. tr. 1. a face rost de ceva; a achizitiona. 2. a produce, a pricinui. (< fr. procurer, lat. procurare)
  Directoare Web © 2009 dictionar.cc