Dictionar Prima pagina | Contact    









   Definitii pentru a accelera
accelerare, ACCELERÁRE, accelerari, s.f. Actiunea de a accelera si rezultatul ei; iutire, grabire, urgentare, zorire. – V. accelera.
accelerograf, ACCELEROGRÁF, accelerografe, s.n. Accelerometru care înregistreaza acceleratiile. – Din fr. accélérographe.
accelerometru, ACCELEROMÉTRU, accelerometre, s.n. 1. Aparat cu care se masoara acceleratiile, îndeosebi la vehiculele aeriene. 2. Transductor electromecanic de masurat structurile vibrante. – Din fr. accéléromètre.
cardioaccelerator, CARDIOACCELERATÓR, cardioacceleratori, adj. (În sintagma) Nerv cardioaccelerator = nerv simpatic care are rolul de a accelera ritmul batailor inimii atunci când este excitat. [Pr.: -di-o-] – Din fr. cardioaccélérateur.
gal, GAL2, gali, s.m. Unitate pentru masurarea acceleratiei, egala cu 1 centimetru pe secunda la patrat. – Din fr. gal.
gravimetru, GRAVIMÉTRU, gravimetre, s.n. (Fiz.) Instrument pentru masurarea acceleratiei gravitatiei. – Din fr. gravimètre.
grăbi, GRĂBÍ, grabesc, vb. IV. Refl., intranz. si tranz. A actiona sau a face pe cineva sa actioneze (mai) repede; a-si iuti sau a face sa-si iuteasca miscarile, mersul. ♦ Tranz. A face ca o treaba, un fenomen etc. sa se întâmple, sa se savârseasca mai repede; a urgenta, a zori, a iuti, a accelera, a devansa. ♦ Refl. A actiona, a face ceva prea în graba si fara prea multa chibzuiala; a se pripi. – Din bg. grabja (se).
kilogram, KILOGRÁM, kilograme, s.n. 1. Unitate de masura pentru masa în sistemul metric; (sens curent) unitate de masura pentru greutate, egala cu o mie de grame; kil. ♢ (Fiz.) Kilogram-forta = unitate de masura a fortei, a carei valoare este egala cu greutatea prototipului international de masa, masurata în vid, la acceleratia gravitationala normala. ♢ Etalon metalic egal cu un kilogram (1). 2. (Impr.) Litru. [Scris si: chilogram. – Abr.: kg] – Din fr. kilogramme.
urgenta, URGENTÁ, urgentez, vb. I. Tranz. A accelera, a grabi mersul unei lucrari, al unei actiuni, rezolvarea unei probleme etc. – Din urgent.
potenţial, POTENŢIÁL, -Ă, (I) potentiali, -e, adj., (II) potentiale, s.n. I. Adj. 1. Care are în sine toate conditiile esentiale pentru realizare, care exista ca posibilitate, care exista în mod virtual. ♢ Energie potentiala = energia pe care o poate dezvolta un corp prin miscarea lui din pozitia în care se afla pâna la un indice de referinta. 2. (Gram.; despre moduri, propozitii etc.) Care prezinta o actiune posibila, fara sa precizeze daca se realizeaza sau nu. II. S.n. 1. Marime fizica a carei variatie în spatiu si timp caracterizeaza un câmp fizic si permite determinarea acestuia. ♢ Potential electric = marime a carei variatie caracterizeaza câmpul electric. Potential de electrod = diferenta de potential dintre un metal si o solutie electrolitica în contact cu metalul. Potential de ionizare = diferenta de potential necesara accelerarii unui electron încât, prin ciocnirea cu un atom sau cu o molecula, sa provoace ionizarea acestuia. 2. (Astron.; în sintagma) Potential terestru = geopotential. 3. (Biol.; în sintagma) Potential de înmultire = capacitate a unor organisme vegetale sau animale de a fi (foarte) prolifice. 4. Capacitate de munca, de productie, de actiune; randamentul calitativ si cantitativ al unei munci; p. ext. forta, putere. [Pr.: -ti-al] – Din fr. potentiel.
pripi, PRIPÍ, pripesc, vb. IV. 1. Refl. A face un lucru în graba si adesea fara chibzuiala, a actiona în pripa. ♦ Intranz. (Înv.) A se grabi, a se zori. ♦ Tranz. A accelera, a iuti ritmul unei actiuni. ♦ A nu izbuti, a rata o actiune din cauza grabei. 2. Refl. A se încalzi la foc; (despre alimente) a se coace (superficial) la un foc (prea) repede. 3. Tranz. (Pop.; despre soare) A dogori, a arde. – Cf. bg. p r i p r a.
accelera, A accelera ≠ a încetini
încetini, A încetini ≠ a (se) grabi, a accelera, a grabi,
gal, GAL s. m. unitate de masura a acceleratiei egala cu acceleratia de 1 cm/s2. (< fr. gal)
centrifug, CENTRIFÚG, -Ă I. adj. care tinde sa se îndeparteze de centru; centrifugal. o forta ~a = forta care tinde sa departeze un corp în miscare circulara de centrul lui de rotatie. II s. f. 1. aparat, masina cu ajutorul careia se efectueaza operatia de centrifugare. 2. instalatie destinata antrenamentului astronautilor, care simuleaza actiunea acceleratiilor de lunga durata. (< fr. centrifuge)
zori, ZORÍ vb. 1. a (se) grabi, a (se) iuti, (livr.) a (se) alerta, (înv. si pop.) a (se) pripi, a (se) sili. (Se ~ sa ajunga la timp.) 2. a (se) grabi, a (se) precipita. (Nu e nevoie sa va ~.) 3. a grabi, (fig.) a presa. (Timpul ne ~.) 4. a se grabi, (grecism înv.) a proftaxi. (Se ~ a trimite mandatul.) 5. a accelera, a grabi, a iuti, a urgenta, (astazi rar) a pripi. (A ~ încheierea unei actiuni.)
grăbi, A GRĂB//Í ~ésc tranz. 1) (actiuni, procese etc.) A face sa se desfasoare într-un ritm mai rapid; a pripi; a accelera; a urgenta; a precipita; a zori. 2) A face sa se grabeasca. /<bulg. grabja
gal, GAL2 ~i m. fiz. Unitate de masura a acceleratiei (egala cu 1 cm pe secunda la patrat). /<fr. gal
brusca, A BRUS//CÁ ~chéz tranz. 1) A trata cu cuvinte aspre; a repezi. 2) (desfasurarea unor actiuni) A accelera în mod fortat. /<fr. brusquer
accelerometru, ACCELEROMÉTR//U ~e n. Aparat cu care se masoara acceleratiile. /<fr. accélérometre
accelerat, ACCELERÁ//T ~ta (~ti, ~te) v. A ACCELERA. ♢ (Tren) ~ tren cu viteza mare (care se opreste numai la garile importante). /v. a accelera
precipita, A PRECIPITÁ precípit tranz. 1) A face sa se precipite; a grabi; a zori; a accelera; a pripi; a urgenta. 2) A înfaptui cu prea multa graba. ~ afacerile. /<fr. précipiter, lat. praecipitare
pripi, A PRIP//Í ~ésc tranz. 1) (actiuni, procese etc.) A face sa se desfasoare într-un ritm mai rapid (uneori nejustificat); a zori; a grabi; a precipita; a accelera; a urgenta. 2) A expune unui esec din cauza realizarii în graba. 3) (carne sau alte alimente) A coace la repezeala, numai pe deasupra; a pârpali. 4) pop. (despre soare) A încalzi foarte puternic; a dogori. /<sl. prispeti
urgenta, A URGENT//Á ~éz tranz. (actiuni, procese) A face sa aiba loc sau sa se produca mai repede; a grabi; a accelera; a zori; a pripi; a precipita. /Din urgent
vânt, VâNT ~uri n. 1) Miscare naturala a maselor de aer, provocata de diferenta de temperatura si presiune atmosferica dintre doua regiuni ale globului. ~ uscat. ~ cald. ~ de miazazi. ♢ A se duce (a porni, a fugi) ca ~ul a merge (a porni, a fugi) foarte repede. Vorba-n ~ vorba fara rost. A-i bate (sau a-i sufla cuiva) ~ul în buzunare (sau prin punga) a nu avea nici o para chioara; a fi lipsit de mijloace. A arunca banii în ~ a cheltui bani fara rost, pe nimicuri. A se duce pe ~(uri) a se risipi; a se împrastia; a se pierde; a disparea. A vedea dincotro bate ~ul a se adapta unei situatii, fara a tine seama de principii. A se da în ~ dupa cineva (sau ceva) a dori mult pe cineva (sau ceva). A-si face (sau a face cuiva) ~ a) a crea un curent de aer pe cale artificiala (cu ventilatorul, evantaiul etc.); b) a îmbrânci, a da afara pe cineva; c) a accelera o actiune. A-si lua ~ a o porni cu viteza. 2) Învelis gazos care înconjoara Pamântul; atmosfera; aer. ♢ În ~ a) în gol; b) în zadar, fara nici un rost; c) în sus. /<lat. ventus
zori, A ZOR//Í ~ésc 1. intranz. 1) A lucra cu graba; a se grabi. 2) A merge repede. 2. tranz. 1) (actiuni, procese etc.) A face sa se desfasoare într-un ritm mai rapid (uneori nejustificat); a grabi; a pripi; a precipita; a accelera; a urgenta. 2) (persoane) A forta sa actioneze (mai repede). 3) rar A sustine staruitor. 4) (persoane) A sili printr-o presiune permanenta si îndelungata (sa actioneze într-un anumit fel); a presa. /Din zor
accelerare, ACCELERÁRE s.f. Actiunea de a accelera; iutire. ♦ (Cinem.) Trucaj prin care, în timpul proiectiei, miscarile se efectueaza cu o viteza mai mare decât cea normala. [< accelera].
accelerometru, ACCELEROMÉTRU s.n. Aparat cu care se masoara acceleratiile. [< fr. accéléromètre, cf. lat. acceleratio – acceleratie, gr. metron – masura].
cardioaccelerator, CARDIOACCELERATÓR, -OÁRE adj. Care accelereaza ritmul inimii. ♢ Nerv cardioaccelerator = nerv care are functia de a accelera ritmul batailor inimii. [Pron. -di-o-ac-. / cf. fr. cardioaccélérateur].
centrifugă, CENTRIFÚGĂ s.f. Aparat pentru separarea cu ajutorul fortei centrifuge a substantelor cu densitate diferita dintr-un amestec. ♦ Instalatie destinata antrenamentului astronautilor, care simuleaza actiunea acceleratiilor de lunga durata. [< fr. centrifuge, cf. lat. centrum – centru, fugere – a fugi].
linoleat, LINOLEÁT s.m. Nume dat sarurilor de plumb, de mangan etc. ale acizilor grasi nesaturati, folosite ca acceleratori de uscare a uleiurilor sicative. [Pron. -le-at. / < fr. linoléate].
activa, ACTIVÁ vb. I. 1. intr. A lucra, a fi activ, a desfasura o activitate intensa. 2. tr. A intensifica, a accelera, a înviora. 3. refl. A intra în cadrele active ale armatei. [< fr. activer].
gal, gal s. m. unitate de mãsurã a acceleratiei egalã cu acceleratia de 1 cm/s2. (din fr. gal)
ciclotron, CICLOTRÓN s.n. Aparat care serveste la accelerarea particulelor elementare folosite în reactii nucleare, în care aceste particule descriu traiectorii eliptice într-un câmp magnetic si un câmp electric alternativ. ♦ accelerator de particule atomice grele, prin imprimarea unei miscari rapide de rotatie. [Pl. -oane. / < fr. cyclotron].
gal, GAL s.m. (Fiz.) Unitate de masura a acceleratiei, egala cu acceleratia de 1 cm pe secunda la patrat. [< fr. gal].
kilogram, KILOGRÁM s.n. Unitate de masura pentru masa, egala cu 1000 g. ♢ Kilogram-forta = unitate de masura a fortei, având o valoare egala cu greutatea prototipului international de masa, masurata în vid, la acceleratia pamânteasca normala. [< fr. kilogramme, cf. gr. chilioi – o mie, gramma – unitate de masura].
pripi, pripí, pripésc, vb. IV 1. (înv.; despre unitati militare) a se îndrepta, a se deplasa grabnic catre un loc; a veni, a sosi repede într-un loc. 2. (refl.; înv. si pop.; despre oameni) a se grabi, a se zori; a face un lucru în graba si fara chibzuiala; a da gres într-o actiune din cauza grabei. 3. (înv; despre oameni) a face, a obliga sa actioneze în graba; a grabi, a îndemna, a zori (pe cineva). 4. (refl.; înv. si reg.) a se sili, a se stradui (sa faca ceva cât mai repede). 5. (înv. si reg.; despre actiuni, deplasari) a accelera, a iuti, a grabi (pentru a realiza ceva). 6. (înv.; despre oameni) a urmari de aproape si în graba pentru a pune pe fuga, pentru a învinge,pentru a prinde; a fugari. 7. (înv.) a constrânge, a forta, a sili (sa faca ceva în graba). 8. (înv. si reg.) a surprinde asupra faptului (reprobabil). 9. (înv. si reg.) a încalzi puternic, a înfierbânta, a încinge (la foc). 10. (reg.; despre alimente) a coace sau a frige repede si superficial; a praji numai la suprafata; a rumeni. 11. (refl.; reg.; despre pâine) a se coace prea repede, facând gauri mari sub coaja; a se cosi. 12. (înv. si reg.; despre soare) a arde puternic, a dogori. 13. (reg.; despre cereale sau fructe) a face sa ajunga la maturitate înainte de vreme, a coace prematur.
urgenta, URGENTÁ vb. I. tr. A grabi, a accelera mersul unei lucrari. [< urgent].
revoluţie, REVOLÚŢIE s. f. I. 1. (fil.) etapa a dezvoltarii în care au loc transformari calitative profunde, schimbari radicale, esentiale, orientate de la inferior la superior, de la vechi la nou, asigurând realizarea progresului într-un ritm rapid. o ~ sociala = actiune sociala de transformare radicala calitativa a societatii, prin care se realizeaza trecerea de la o formatiune inferioara la alta superioara; ~ culturala = proces de transformare radicala în domeniul ideologiei si culturii, care însoteste o revolutie sociala. 2. ~ industriala = proces complex de transformare calitativa a bazei tehnice a productiei; ~ tehnico-stiintifica = proces contemporan care determina schimbari radicale în domeniul fortelor de productie, prin dezvoltarea accelerata a stiintei si tehnicii, prin perfectionarea proceselor tehnologice. 3. (fig.) schimbare profunda, radicala, într-un anumit domeniu; transformare brusca si totala. II. 1. miscare de rotatie a unui corp ceresc în jurul altuia. 2. (mat.) miscare de rotatie a unui corp în jurul unei drepte fixe. 3. schimbare geologica a scoartei terestre. 4. (fiz.) miscare a unui corp care parcurge o curba fixa. ♢ miscare de rotatie completa a unei roti în jurul osiei sale. (< fr. révolution, lat. revolutio, germ. Revolution)
tangenţial, TANGENŢIÁL, -Ă adj. 1. care este tangent; referitor la tangenta. o acceleratie ~a = proiectie a acceleratiei pe o tangenta la traiectorie; forta ~a = forta dirijata pe tangenta la o curba. 2. (fig.; si adv.) în treacat, printre altele. (< fr. tangentiel)
urgenta, URGENTÁ vb. tr. a grabi, a accelera mersul unei lucrari. (< urgent)
înteţi, întetí (întetésc, întetít), vb. – 1. A face mai puternic, mai intens. – 2. A grabi, a accelera. – 3. A mari, a spori. – 4. A incita, a stimula. – Var. înteta. Origine necunoscuta. Dupa Puscariu, Lat. ti, 42, din lat. incitāre, prin intermediul unei disimilari •înceti › înteti; însa Puscariu 882 considera etimonul necunoscut; DAR respinge legatura unei legaturi cu intensus, avînd în vedere dificultatile formale. Der. de la •attῑtĭāre, cu schimbare de pref. (Weigang, Jb, XIX, 136; REW 769), nu este mai sigura. Scriban identifica acest vb. cu întisti, vb. (înv., a împinge, a urmari) din sl. tistati.
iute, iúte adj. – 1. Picant, cu gust întepator. – 2. Puternic, tare. – 3. Violent, coleric, furios, impetuos. – 4. Dibaci, descurcaret, agil. – 5. Care actioneaza repede, prompt. – 6. Care alearga repede. – Megl. l’ut. Sl. ljutŭ (Miklosich, Slaw. Elem., 29; Miklosich, Lexicon, 356; Cihac, II, 152; Tiktin; Conev 93; DAR), cf. bg., sb. ljut, pol. luto, rus. ljutĭ, cu sensurile similare rom. – Der. iutac, adj. (rapid, descurcaret); iutar, s.m. (ciuperca, Lactarius piperatus); iuti, vb. (a deveni picant sau întepator; a irita; a accelera, a grabi; refl., a se înfuria); iuteala, s.f. (gust picant; rapiditate; viteza; violenta); iutime, s.f. (gust picant, rapiditate).
chilogram, CHILOGRÁM s.n. v. KILOGRAM. 1. Unitate de masura pentru masa în sistemul metric; (sens curent) unitate de masura pentru greutate, egala cu o mie de grame; kil. ♢ (Fiz.) Kilogram-forta = unitate de masura a fortei, a carei valoare este egala cu greutatea prototipului international de masa, masurata în vid, la acceleratia gravitationala normala. ♢ Etalon metalic egal cu un kilogram (1). 2. (Impr.) Litru. [Scris si: chilogram. – Abr.: kg] – Din fr. kilogramme. [DEX '98]
  Directoare Web © 2009 dictionar.cc