Dictionar Prima pagina | Contact    









   Definitii pentru SFAT
sfat, SFAT, sfaturi, s.n. 1. Vorbe, argumente spuse cuiva pentru a-l convinge sa procedeze într-un anumit fel, într-o împrejurare data; povata, îndemn, îndrumare. 2. Adunare de oameni întruniti pentru a delibera, a lua hotarâri sau (în trecut) a ajuta la conducerea tarii. ♢ (În trecut) Sfat popular = organ local al puterii de stat (în regiuni, raioane, orase si comune); cladirea în care îsi avea sediul acest organ. 3. Consfatuire, consiliu. ♦ (Pop.) Conversatie, taifas. 4. (Rar) Zvon, veste, vorba. [Var.: svat s.n.] – Din sl. sŭvĕtŭ.
sfăt, SFĂT s. v. clopotar, paracliser, târcovnic.
sfat, SFAT s. v. acord, aprobare, asentiment, aviz, chibzuiala, chibzuinta, chibzuire, consfatuire, consimtamânt, consimtire, conversatie, convorbire, cumintenie, cumpat, cumpatare, dialog, discutie, încuviintare, îngaduinta, întelepciune, învoiala, învoire, judecata, masura, minte, moderatie, permisiune, ratiune, socoteala, socotinta, tact, voie, vointa, vrere.
sfat, SFAT s. 1. îndemn, îndrumare, învatatura, povata, povatuire, vorba, (pop.) învat, (înv.) consiliu, cuget, dascalie, gând, povatuiala, povatuitura, sfatuiala, sfatuire, socoteala. (I-a ascultat toate ~urile.) 2. v. recomandare. 3. v. adunare. 4. (IST.) consiliu, divan, (înv.) scaun, tanaci. (~ domnesc.) 5. (IST.; în Roma antica) sfatul batrânilor = senat. 6. v. taifas. 7. consiliu, primarie, (înv.) vornicie. (S-a dus la ~ pentru o adeverinta.)
sfat, sfat s. n., pl. sfáturi
sfat, SFAT ~uri n. 1) Învatatura menita sa calauzeasca pe cineva în diferite situatii; povata; îndrumare. A urma ~ul cuiva. ♢ A sta la ~ a sta de vorba; a conversa. 2) înv. Organ colegial de conducere; consiliu. 3) pop. Conversatie (de obicei) pe teme lipsite de importanta. /<sl. subĕtu, svétu
sfăt, sfat2, sfeti, s.m. (reg.) copil de tigan.
sfat, sfat (-turi), s.n. – 1. Povata, îndemn, opinie. – 2. Consiliu, sfatuire, adunare deliberativa. – 3. (Înv.) Intentie, planuri. – 4. Conversatie, taifas. – 5. (Arg.) Palma, scatoalca. – Var. înv. svat. Sl. sŭvĕtŭ (Miklosich, Slaw. Elem., 47; Cihac, II, 337). Este dubletul lui soviet, s.n., din rus. sovjet. – Der. sfatui, vb. (a da sfaturi; a îndemna; a taifasui; refl., a delibera, a se sfatui, a se consulta); sfatos, adj. (care povatuieste bine, prudent; vorbaret); sfatuitor, s.m. (povatuitor, mentor); sfatos(en)ie, s.f. (elocventa, talent de povestitor); sfetnic (var. înv., sfeatnic, sve(a)tnic), s.m. (consilier), din sl. sŭvĕtĭnikŭ.
  Directoare Web © 2009 dictionar.cc