Dictionar Prima pagina | Contact    









   Definitii pentru RASAREA
balustru, BALÚSTRU, balustri, s.m. 1. Stâlp de balustrada sau de parmaclâc. 2. Compas special, folosit pentru trasarea cercurilor foarte mici. [Var.: balústra s.f.] – Din fr. balustre.
haşurator, HASURATÓR, hasuratoare, s.n. Instrument care serveste la trasarea hasurilor. – Hasura + suf. -tor. Cf. fr. h a c h u r a t e u r.
lineal, LINEÁL s. n. 1. instrument pentru trasarea, masurarea sau verificarea liniilor si a dimensiunilor. 2. dispozitiv de ghidare a materialului de laminat la intrarea în anumite laminoare. ♢ rigla de otel care formeaza jgheabul de cerneala la piesele tipografice. ♢ dispozitiv al masinii de cusut care serveste la executarea cusaturilor paralele cu marginea materialului. (< germ. Lineal)
paralel, PARALÉL, -Ă, paraleli, -e, adj., s.f., (5, 7) paraleluri, s.n. 1. Adj., s.f. (Dreapta, plan) care are toate punctele la aceeasi distanta de o alta dreapta sau de un alt plan cu care nu se întretaie, oricât s-ar prelungi. ♢ Legatura (electrica) în paralel = ansamblu de doua sau de mai multe conductoare electrice, acumulatoare, pile etc. care au aceeasi tensiune electrica la borne. 2. Adj. Care exista, se produce, evolueaza concomitent cu altceva. ♦ (Adverbial) În acelasi timp, concomitent. 3. S.f. Comparare a doua fiinte, a doua opere, fenomene etc. (pentru a stabili asemanarile si deosebirile dintre ele); paralelism (2). ♢ Loc. vb. A (se) pune în paralela (sau, n., în paralel) (cu...) = a se compara. ♦ (Lit.) Varianta a portretului, care consta în prezentarea simultana a doua personaje si în compararea lor în scopul stabilirii trasaturilor specifice fiecarui personaj. 4. S.f. Fiecare dintre cercurile imaginare care unesc punctele cu aceeasi latitudine de pe suprafata Pamântului si care rezulta din intersectarea suprafetei Pamântului cu un plan paralel cu planul ecuatorial. 5. S.n. (Mat.) Cerc situat pe o suprafata de rotatie, obtinut prin intersectia acestei suprafete cu un plan perpendicular pe axa ei de rotatie. ♢ (Astron.) Paralel ceresc = cerc mic de pe sfera cereasca descris de o stea în miscarea ei diurna. 6. S.f. (La pl.) Aparat de gimnastica format din doua bare orizontale si paralele asezate (la înaltimi diferite sau identice) pe stâlpi verticali; (la sg.) fiecare dintre cele doua bare ale acestui aparat. 7. S.n. Instrument folosit la trasarea (pe o piesa a) unor distante sau a unor linii paralele (1) cu un plan dat. – Din lat. parallelus, it. parallelo, fr. parallèle, germ. Parallele.
planşetă, PLANSÉTĂ, plansete, s.f. 1. Placa dreptunghiulara facuta din lemn sau din metal si folosita ca suport pentru desen sau pentru diferite lucrari tehnice. 2. (Top.; în sintagma) Planseta topografica = aparat utilizat pentru trasarea pe un plan, fara calcule prealabile, a unor figuri asemenea celor de pe teren. 3. (Mar.; în sintagma) Planseta de vânt = instrument folosit la bordul unei nave pentru a determina directia si viteza vântului. 4. Scândura lata pe care se întind cu vergeaua foile de aluat. – Din fr. planchette.
florar, FLORÁR, (2) s.m., (1) florari, s.m., (3) florare, s.n. 1. S.m. Persoana care cultiva sau vinde flori. 2. S.m. Numele popular al lunii mai4. 3. S.n. Instrument confectionat din lemn, tabla sau celuloid, care prezinta curbe variate, folosit de desenatori pentru trasarea curbelor plane. [Var.: (2) florér s.m.] – Floare + suf. -ar.
ortogonal, ORTOGONÁL, -Ă, ortogonali, -e, adj. (Despre figuri geometrice) Care formeaza unghiuri drepte. ♢ Proiectie ortogonala = proiectie obtinuta prin trasarea unei perpendiculare de la fiecare punct de proiectat pe planul de proiectie. ♦ (Despre curbe) Care se întretaie astfel încât tangentele lor în punctul de intersectie sa fie perpendiculare. ♦ (Despre suprafete) Care se întretaie astfel încât planurile lor tangente în orice punct al curbei de intersectie sa fie perpendiculare. – Din fr. orthogonal.
milimetric, MILIMÉTRIC, -Ă, milimetrici, -ce, adj. 1. De marimea unui milimetru; p. ext. foarte mic. ♦ (Adverbial) Cu mare exactitate. 2. (Despre scari ale unor instrumente) Gradat în milimetri. ♢ Hârtie milimetrica = hârtie liniata orizontal si vertical din milimetru în milimetru, întrebuintata în desenul tehnic sau pentru trasarea graficelor si a diagramelor. – Din fr. millimétrique.
integraf, INTEGRÁF s. n. aparat pentru trasarea curbelor integrale ale unei curbe. (< fr. intégraphe)
dreptar, DREPTÁR, dreptare, s.n. Rigla, echer sau orice alt instrument folosit (în constructii, în dulgherie etc.) pentru verificarea suprafetelor plane ori pentru trasarea drumurilor. – Drept + suf. -ar.
trăgător, TRĂGĂTÓR, -OÁRE, tragatori, -oare, adj., subst. I. Adj. (Despre vite) Care efectueaza o tractiune; de munca, de povara. II. S.m. si f. 1. Persoana care trage ceva. ♢ Tragatori de sfori = persoana care trage sforile papusilor la teatrul de marionete; fig. persoana care unelteste. 2. Persoana (în special ostas) care trage cu o arma de foc; tragaci (2). ♢ Loc. adj. si adv. (Mil.; iesit din uz) În tragatori = în lant, unul dupa celalalt. 3. Persoana care emite o trata. III. S.f. 1. Fiecare dintre cele doua curele care leaga scarile de sa. ♦ Curea groasa cu care se aplicau în trecut pedepse corporale; p. ext. bataie cu o astfel de curea. 2. Un fel de scaunel cu o deschizatura în care se baga calcâiul cizmei, spre a o descalta. IV. S.n. Instrument de desen folosit la trasarea cu tus a liniilor. – Trage + suf. -ator.
trasator, TRASATÓR, (1) trasatori, s.m., (2) trasatoare, s.n. 1. S.m. Lucrator care executa trasarea unor piese brute. 2. S.n. Trasor (1). – Trasa + suf. -tor.
trasor, TRASÓR, (1, 2, 3) trasoare, s.n., (4) trasori, s.m. 1. S.n. Unealta formata dintr-un ac de otel cu mâner de lemn, folosita pentru a indica pe o piesa metalica bruta contururile suprafetelor de prelucrat; trasator (2). 2. S.n. Unealta de otel cu mâner de lemn, folosita în legatorii pentru trasarea liniilor pe marginea scoartelor îmbracate în piele sau pe marginea pielii la cotoare si la colturile trase în piele, precum si la calcarea faltului la legaturile în pânza. 3. S.n. Glont, proiectil învelit într-un material fosforic, care se aprinde în clipa descarcarii, descriind în aer o traiectorie luminoasa. 4. S.m. (Fiz.) Izotop radioactiv al unui element stabil, pe care îl însoteste peste tot, permitând recunoasterea si urmarirea acestuia într-un sistem. – Din fr. traceur.
histerezigraf, HISTEREZIGRÁF s. n. aparat pentru trasarea ciclurilor de histerezis. (< fr. hystérésigraphe)
hiperbolograf, HIPERBOLOGRÁF s. n. aparat care permite trasarea hiperbolei (2) în miscari continue. (< fr. hyperbolographe)
haşurator, HASURATÓR s. n. instrument pentru trasarea hasurilor. (< fr. hachurateur)
trasor, TRASÓR s. 1. trasator. (~ pentru trasarea liniilor.) 2. (FIZ.) atom marcat, indicator radioactiv.
riglă, RÍGLĂ s. 1. (TEHN.) linie, (Transilv.) lineal. (~ pentru trasarea unei figuri geometrice.) 2. (CONSTR.) cusac.
echer, ECHÉR s. n. 1. instrument de desen, triunghi dreptunghic, servind la trasarea perpendicularelor sau a paralelelor, la verificarea unghiurilor drepte etc. 2. instrument topografic pentru stabilirea a doua aliniamente perpendiculare pe teren. (< fr. équerre)
debarasor, DEBARASÓR, -OÁRE s. m. f. cel care lucreaza la debarasarea unui spatiu. (< fr. débarrasseur)
curbigraf, CURBIGRÁF s. n. instrument în matematici pentru trasarea curbelor. (dupa fr. curvigraphe)
floare, FLOÁRE s. 1. (BOT.) (Transilv., Ban. si prin Mold.) pana. (Poarta o ~ la palarie.) 2. (BOT.) floarea-calugarului (Saponaria vaccaria) = (reg.) vacarica, vacarita; floarea-cucului (Lychnis flos cuculi) = (reg.) cuculeasa; floarea-miresei (Spirarea vanhouttei) = (rar) spirea; floarea-pastelui (Anemone nemorosa) = (reg.) gainuse (pl.), oita, pascuta, pastita, turculet, floarea-ostilor, floarea-pasarilor, floarea-vântului, pâinea-pastelui; floarea-pastilor v. pastita; floarea-pasarilor v. pastita; floarea-raiului (Chrysanthemum cinera-riifolium) = (prin Munt.) musetel; floarea-reginei (Leontopodium alpinum) = albumeala, albumita, floare-de-colt, (rar) edelvais, (reg.) flocosele (pl.), steluta, floarea-doamnei; floarea-soarelui (Helianthus annuus) = (înv. si pop.) soarea-soarelui, (pop.) sora-soarelui, (reg.) raza, rujoanca, soreanca, rasarea-soarelui, ruja-soarelui, (Mold.) rasarita, sorica; floarea-vântului-galbena v. pastita; floare-de-colt v. floarea-reginei; floare-de-leac (Ranunculus repens) = (reg.) bujorel, galbenele (pl.), piciorul-cocosului; floare-de-perina (Anthemis tinctoria) = (reg.) iarba-de-perina; flori-de-paie (Helichrysum bracteatum) = imortela, (rar) nemuritoare, (reg.) cununita. 3. (pop.) spuma. (~ vinului.) •4. (fig.) caimac, smântâna, spuma. (El a cules ~, noua ne-a lasat ce-a fost mai prost.)
circumferenţiar, CIRCUMFERENŢIÁR s. n. compas pentru trasarea cercurilor. (< circumferinta + -ar)
răsări, rasarí vb., ind. prez. 1 sg. si 3 pl. rasár, 2 sg. rasári, imperf. 3 sg. rasareá; conj. prez. 3 sg. si pl. rasára
milimetric, MILIMÉTRI//C1 ~ca (~ci, ~ce) 1) (despre intervale) Care este egal cu un milimetru; de un milimetru. Interval ~. 2) Care este gradat în milimetri. Scara ~ca. ♢ Hârtie ~ca hârtie divizata în patratele de un milimetru patrat, utilizata în desenul tehnic si la trasarea graficelor si a diagramelor. 3) fig. Care are proportii foarte reduse; foarte mic; minuscul; microscopic; miniatural; pitic. /<fr. millimétrique
linie, LÍNI//E ~i f. 1) Trasatura continua (facuta cu creionul, cu penita etc.) pe o suprafata plana, având o singura dimensiune. 2) Figura geometrica obtinuta prin deplasarea unui punct pe un plan sau prin intersectia a doua planuri. ~ dreapta. ~ frânta. 3) Instrument format dintr-o bara gradata folosita la trasarea liniilor drepte si pentru masurari; rigla. 4) Fiecare dintre trasaturile paralele de pe un caiet. 5) Trasatura (reala sau imaginara) care indica o limita, o directie data etc. ♢ ~a orizontului dunga de la intersectia aparenta a suprafetei pamântului cu bolta cereasca. În ~ unul lânga altul. 6) Consecventa privind legaturile de rudenie între generatii; descendenta; filiatie. ♢ În ~ dreapta (sau directa) din tata în fiu. 7) Sistem de fortificatii si trupe. ♢ ~a întâi (sau ~a de foc) parte a trupelor care stau pe primul plan într-o batalie. 8) Traseu al unei cai de comunicatie. ~ de cale ferata. ~ aeriana. 9) Retea de fire care asigura transmiterea la distanta a energiei electrice. ~ electrica. ~ telefonica (sau de telefon). 10) la pl. Trasaturi caracteristice care dau forma sau conturul unui obiect. ~ile fetei. 11) Orientare, directie de actiune într-o activitate. [G.-D. liniei; Sil. -ni-e] /<lat. linea, germ. Linie, fr. ligne
haşurator, HASURAT//ÓR ~oáre n. Instrument pentru trasarea hasurilor. /<fr. hachurateur
florar, FLORÁR2 ~e n. Instrument de desen pentru trasarea liniilor curbe. /floare + suf. ~ar
echer, ECHÉR ~e n. 1) Instrument în forma de triunghi dreptunghic, folosit pentru construirea si verificarea unghiurilor drepte sau pentru trasarea dreptelor paralele cu o anumita directie data. 2) Instrument folosit în topografie pentru trasarea anumitor unghiuri pe teren. /<fr. équerre
delimita, A DELIMIT//Á ~éz tranz. 1) A determina prin trasarea anumitor limite; a demarca; a tarmuri. 2) A reduce la anumite limite; a restrânge; a limita. 3) A stabili cu exactitate; a preciza; a determina; a defini. /<fr. délimiter, lat. delimitare
compas, COMPÁS ~uri n. 1) Instrument pentru trasarea cercurilor regulate de diferite marimi sau pentru masurarea distantelor pe desene. ~ de desen. ~ proportional. 2) Instrument de orientare, format dintr-o cutie cu un cadran, în mijlocul caruia se afla un ac magnetic, care indica directia nord-sud; busola. /<fr. compas, germ. Kompass
colţar, COLŢÁR ~e n. 1) Dulap mic sau polita fixata în coltul unei camere. 2) Instrument în forma de triunghi dreptunghic, folosit la trasarea unghiurilor drepte sau a liniilor perpendiculare; echer. 3) Piesa de metal sau de lemn în forma de unghi drept, folosita la confectionarea unei îmbinari. 4) Dispozitiv metalic prevazut cu o serie de colti, care se prinde de talpa încaltamintei, ca sa nu alunece pe gheata, pe stânci etc. /colt + suf. ~ar
balustru, BALÚ//STRU ~stri m. 1) Stâlp de forma unei coloane de dimensiuni mici, rotunjit în partea sa medie, care sustine partea superioara a unei balustrade. 2) Compas special, folosit la trasarea cercurilor foarte mici. [Sil. -lus-tru] /<fr. balustre
alidadă, ALIDÁD//Ă ~e f. Rigla, prevazuta cu un dispozitiv de vizare, folosita în topografie la trasarea si masurarea unghiurilor. /<fr. alidade, lat. alidada
paralelă, PARALÉL//Ă ~e f. 1) geogr. Linie imaginara de intersectie a suprafetei globului pamântesc cu un plan paralel cu ecuatorul. 2) Comparatie urmarita între doua lucruri sau fiinte pentru a le reliefa trasaturile comune sau/si specifice. 3) la pl. Aparat de gimnastica constând din doua bare paralele fixate pe patru stâlpi. 4) Instrument folosit la trasarea pe o piesa a unor linii paralele cu un plan dat /<lat. parallelus, it. parallelo, fr. parallele
riglă, RÍGL//Ă ~e f. 1) Instrument format din- tr-o bara gradata, folosit la trasarea unor linii drepte sau la masurat; linie. ♢ ~ loga-ritmica (sau de calcul) instrument alcatuit dintr-o rigla fixa si una mobila, folosit la efectuarea rapida a unor calcule. 2) metal. Unealta folosita în turnatorie pentru înde-partarea si netezirea surplusului de amestec din cutia de formare. /<ngr. rígla
trasor, TRAS//ÓR ~oáre n. 1) Unealta (de otel) pentru trasarea liniilor de contur pe piesele metalice care urmeaza sa fie prelucrate. 2) Proiectil acoperit cu un material fosforic care descrie noaptea o traiectorie luminoasa. /<fr. traceur
trăgător, TRĂGĂT//ÓR3 ~oáre n. Instrument de desen tehnic pentru trasarea în tus a liniilor. /a trage + suf. ~ator
curbigraf, CURBIGRÁF s.n. Instrument folosit în matematici pentru trasarea curbelor. [Cf. fr. curvigraphe].
cancelaţie, CANCELÁŢIE s. f. anulare a unui act diplomatic prin trasarea unor bare dispuse în cruce. (< it. cancellazione)
integraf, INTEGRÁF s.n. Aparat pentru trasarea curbelor integrale corespunzând unei curbe date. [< fr. intégraphe].
pistolet, PISTOLÉT s.n. 1. Arma de foc portativa cu care se trage cu o singura mâna; pistol. 2. Instrument de desen confectionat din lemn, celuloid sau tabla, folosit pentru trasarea liniilor curbe; florar. [Pl. -te, -turi. / < fr. pistolet, it. pistoletto].
eboşă, EBÓSĂ s.f. Trasarea liniilor generale, a formei unei opere de arta, a unui desen. Ebosa unei statui.
stereoautograf, STEREOAUTOGRÁF s.n. Aparat pentru trasarea automata a curbelor de nivel si a liniilor de planimetrie dupa stereograme. [< Pron. -re-o-a-u-, / cf. fr. stéréoautographe].
trasor, TRASÓR s.n. 1. Ac de otel pentru trasarea de linii pe o piesa de metal; trasator. ♦ (Poligr.) Unealta alcatuita dintr-o lama neascutita de otel, folosita în legatorie pentru trasarea de linii aurite, pentru presarea marginilor scoartelor etc. 2. Proiectil învelit într-un material fosforic care-l face sa aiba traiectoria luminoasa. 3. (Fiz.) Izotop radioactiv al unui element stabil care, introdus împreuna cu elementul respectiv într-un sistem oarecare, permite sa se urmareasca drumul parcurs de acel element în sistem. 4. Trasor de ruta (sau de drum) = aparat pentru trasarea automata a drumului unei nave pe harta. [Cf. fr. traceur].
balustru, BALÚSTRU s. m. 1. stâlp scurt, bombat la partea inferioara, dintr-o balustrada. 2. parte laterala a capitelului ionic. 3. compas pentru trasarea circumferintelor de diametru mic. (< fr. balustre)
balustru, BALÚSTRU s.m. 1. Stâlp scurt care face parte dintr-o balustrada. 2. Compas special, folosit la trasarea circumferintelor cu raza foarte mica. [Pl. -ustri, var. balustra s.f. / < fr. balustre].
echer, ECHÉR s.n. 1. Instrument de forma unui triunghi dreptunghic care serveste la trasarea paralelelor si ridicarea perpendicularelor, la verificarea unghiurilor drepte etc. 2. Instrument topografic cu care se traseaza anumite unghiuri pe teren. [Pl. -re. / < fr. équerre].
haşurator, HASURATÓR s.n. Instrument care serveste la trasarea hasurilor. [Cf. fr. hachurateur].
lineal, LINEÁL s.n. 1. Instrument pentru trasarea, masurarea sau verificarea liniilor si a dimensiunilor. 2. Dispozitiv de ghidare a materialului de laminat la intrarea în anumite laminoare. ♦ Rigla de otel care formeaza jgheabul de cerneala la piesele tipografice. ♦ Dispozitiv al masinii de cusut care serveste la executarea cusaturilor paralele cu marginea materialului. [Pron. -ne-al. / cf. it. lineal, fr. linéal].
paralel, PARALÉL, -Ă adj. 1. (Mat.; despre drepte, planuri) Care se afla la o distanta constanta unul de altul si care nu se pot întîlni oricât ar fi prelungite. 2. Care se produce concomitent si se desfasoara în mod similar cu altceva. // s.n. Dispozitiv pentru trasarea unor linii paralele. [< fr. parallèle, lat., gr. parallelos < para – alaturi, allelon – unul cu altul].
trasator, TRASATÓR, -OÁRE s.m. si f. Lucrator care executa trasarea unor piese brute. // s.n. Trasor (1). [< trasa + -tor].
paralel, PARALÉL1, -Ă I. adj. 1. (mat.; despre drepte, planuri) care se afla la o distanta constanta unul de altul si care nu se pot întâlni oricât ar fi prelungite. 2. care se produce concomitent si se desfasoara în mod similar cu altceva. 3. (inform.; despre operatii) în care ansamblul de biti este tratat simultan; (despre masini, organe) unde mai multe operatii se efectueaza simultan. II. s. n. dispozitiv pentru trasarea unor linii paralele. III. s. f. 1. linie, suprafata situata în toata întinderea ei la egala distanta de alta linie sau suprafata cu care nu se întretaie oricât de mult s-ar prelungi. ♢ fiecare dintre cercurile imaginare paralele cu ecuatorul care unesc punctele de egala latitudine de pe suprafata Pamântului. 2. (pl.) aparat de gimnastica din doua bare paralele sustinute de stâlpi. 3. comparatie, apropiere între doua fiinte, lucruri, fenomene etc., în care se scot în evidenta asemanarile si deosebirile; paralelism (2). (< fr. parallèle, lat. paralelus, gr. parallelos, /II/ germ. Parallele)
paralelometru, PARALELOMÉTRU s. n. instrument medical pentru situarea si trasarea ecuatorului unuia sau a mai multor dinti la o anumita înclinare a modelului de lucru. (< engl. parallelometer)
pistolet, PISTOLÉT s. n. 1. arma de foc semiautomata, mai mica decât pistolul1 (1), având magazia de cartuse cu încarcatorul montata în pat. 2. instrument de desen (din celuloid), pentru trasarea liniilor curbe; florar. (< fr. pistolet)
stereoautograf, STEREOAUTOGRÁF s. n. aparat pentru trasarea automata a curbelor de nivel si a liniilor de planimetrie dupa stereograme. (< fr. stéréoautographe)
trasator, TRASATÓR, -OÁRE I. s. m. f. lucrator care executa trasarea unor piese brute. II. s. n. trasor (I, 1). (< trasa + -tor)
trasor, TRASÓR I. s. n. 1. ac de otel pentru trasarea de linii pe o piesa de metal; trasor (I). ♢ (poligr.) lama neascutita de otel în legatorie pentru trasarea de linii aurite, pentru presarea marginilor scoartelor etc. 2. proiectil învelit într-un material fosforic care-l face sa aiba traiectoria luminoasa. o ~ de ruta (sau de drum) = aparat pentru trasarea automata a drumului unei nave pe harta. II. s. m. izotop radioactiv al unui element care, introdus împreuna cu elementul respectiv într-un sistem anumit, permite sa se urmareasca drumul parcurs de acel element. (< fr. traceur)
balastru, BALÁSTRU s. n. compas dintr-un brat, cu manson la partea superioara, de care este legat un al doilea brat care se arcuieste si poarta un creion, la trasarea de cercuri mari.
  Directoare Web © 2009 dictionar.cc