Dictionar Prima pagina | Contact    









   Definitii pentru HEGEMONIE
hegemonie, HEGEMONÍE s.f. Faptul de a avea rolul de conducere; suprematie, dominatie, de obicei a unui stat fata de alte state. [Var.: heghemoníe s.f.] – Din fr. hégémonie.
hegemonie, HEGEMONÍE s.f. Faptul de a avea rolul de conducere; suprematie, dominatie, de obicei a unui stat fata de alte state. [Var.: heghemoníe s.f.] – Din fr. hégémonie.
hegemonie, HEGEMONÍE s. f. drept al unui oras antic de a conduce treburile confederatiei din care facea parte. ♢ suprematie politica sau economica a unui oras într-o tara; suprematie, dominatie; rol conducator. (< fr. hégémonie, gr. hegemonia)
hegemonie, HEGEMONÍE s. v. autoritate.
hegemonie, hegemoníe s. f., art. hegemonía, g.-d. hegemoníi, art. hegemoníei
hegemonie, HEGEMONÍE f. Pozitie dominanta. [G.-D. hegemoniei] /<fr. hégémonie
hegemonie, HEGEMONÍE s.f. (Ist.) Dreptul unui oras antic de a conduce treburile confederatiei din care facea parte. ♦ Suprematie politica sau economica a unui oras într-o tara; (p. ext.) suprematie, dominatie; rol conducator. [Gen. -iei, var. heghemonie s.f. / cf. fr. hégémonie, gr. hegemonia – conducere].
  Directoare Web © 2009 dictionar.cc