Dictionar Prima pagina | Contact    









   Definitii pentru CRONIC
cronic, CRÓNIC, -Ă, cronici, -ce, adj. (Despre boli) Care are o evolutie lenta, care are un caracter de durata. ♦ Fig. Care se prelungeste multa vreme si nu mai poate fi usor înlaturat. – Din fr. chronique, lat. chronicus.
cronic, CRÓNIC, -Ă adj. 1. (despre boli) cu o evolutie lenta, de durata. 2. (fig.) care se prelungeste multa vreme, învechit, greu de înlaturat. (< fr. chronique, lat. chronicus)
cronic, crónic adj. m., pl. crónici; f. sg. crónica, pl. crónice
cronic, CRÓNI//C ~ca (~ci, ~ce) 1) (despre boli) Care dureaza de mult timp; cu evolutie lenta si de durata. 2) fig. Care se prelungeste multa vreme; de lunga durata. /<fr. chronique
cronic, CRÓNIC, -Ă adj. (Despre boli; op. a c u t) Care are o evolutie lenta, de durata. ♦ (Fig.) Care se prelungeste multa vreme, învechit, greu de înlaturat. [< fr. chronique, lat. chronicus < gr. chronos – timp].
cronic, crónic adj. – Care are evolutie lenta, cu caracter de durata. – Var. hronic (si der. , înv.). Lat. chronicus (sec. XVIII). – Der. cronica, s.f., din lat. chronica, sec. XVII; cronicar, s.m.; cronicaresc, adj.; cronograf, s.f. (cronica, anale), din gr. χρονόγραφος (sec. XVII); cronologic, adj., din fr.; cronologie, s.f., din fr.; cronometru, s.n., din fr. Pentru der. înv., cf. Gáldi 196.
  Directoare Web © 2009 dictionar.cc