Dictionar Prima pagina | Contact    









   Definitii pentru CERDAC
cerdac, CERDÁC, cerdace, s.n. 1. Mic pridvor, uneori închis cu geamlâc, situat pe una sau pe mai multe laturi ale unei cladiri; galerie deschisa, marginita de stâlpi (la vechile case boieresti sau la manastiri); veranda, pridvor. ♦ (Impr.) Balcon. 2. (Înv.) Cladire izolata, cu o singura încapere, asezata pe o ridicatura de pamânt sau pe stâlpi înalti, care permite o vedere generala asupra împrejurimilor. 3. Acoperis facut deasupra unei fântâni sau a unei cruci. [Var.: ceardák s.n.] – Din tc. çardak.
cerdac, CERDÁC s. 1. pridvor, tinda, veranda, (prin Ban.) pornana. 2. pridvor, tinda. (~ la moara de vânt.) 3. chiosc, foisor, pavilion, (Transilv.) filigorie. (Un ~ situat în gradina.)
cerdac, cerdác s. n., pl. cerdáce/cerdácuri
cerdac, CERDÁ//C ~ce n. 1) Terasa cu balustrada si cu acoperisul sustinut de stâlpi (uneori închisa cu geamuri) situata în fata intrarii principale a unei case; pridvor. 2) înv. Constructie izolata, facuta pe o ridicatura de pamânt sau pusa pe stâlpi, servind ca post de observatie. 3) Acoperis facut deasupra unei fântâni. [Pl. si cerdacuri] /<turc. çardak
cerdac, cerdác (-ce), s.n. – 1. Balcon închis cu gratii sau geamuri. – 2. Pavilion, chiosc. – 3. Terasa, balcon. – 4. Acoperis cu care se protejeaza troitele si fîntînile. – Mr. cirdache, megl. čardac. Tc. çerdak (Cihac, II, 560; Seineanu, II, 123; Roesler 607; Meyer 442; Lokotsch 397; Ronzevalle 73); cf. ngr. τσαρδάϰι, alb. tśardhak, bg., sb., rus. čardak. Dupa Miklosich, Wander., 13, rut. čerdak provine din rom.
  Directoare Web © 2009 dictionar.cc