zori, ZORI1 s.m. pl. 1. Lumina care se arata pe cer īnainte de a rasari Soarele; timp al zilei cānd rasare Soarele; faptul zilei, aurora. * Loc. adv. Īn zori de zi (sau de ziua) sau pāna-n zori, din zori, īn zorii zilei, īn zorii zorilor, īn (sau la) revarsatul zorilor sau o data cu zorile = dis-de-dimineata. Din zori si pāna-n seara (sau noapte) = toata ziua. Din zori īn zori = ziua si noaptea, tot timpul; totdeauna, mereu. * Expr. A se (re)varsa sau a (se) crapa, a se ivi, a se zari, a miji zorile (sau zorii, zori de zi, zori de ziua) sau a da īn fapt (sau a se crapa, a se anunta) de zori = a aparea zorile, a īncepe sa se faca ziua, sa se lumineze. 2. (Art.) Numele unui dans popular care se joaca la nunta; melodie dupa care se executa acest dans; melodie care se cānta miresei la uncrop. [Art.: zorii si (f.) zorile] – Din sl. zorã (gen. pl. al lui zorja).
zori, ZORĶ2, zoresc, vb. IV. 1. Intranz. si refl. A lucra cu graba, febril; a da zor, a se grabi. ♦ A merge iute, a iuti pasul, a se grabi (sa ajunga undeva). 2. Intranz. A insista pentru grabirea unei actiuni. 3. Tranz. A īmboldi, a īndemna, a constrānge (pe cineva) sa faca (ceva). ♦ (Rar) A sustine ceva īn mod staruitor, a-i da zor cu ceva. – Din zor1.
zori, ZORĶ3, pers. 3 zoreste, vb. IV. (Pop.) Intranz. si refl. A se ivi zorile1. – Din zori1.
zori, ZORI1, s.m. pl. 4. fig. Īnceputul a ceva mult asteptat. Zorii libertatii.
zori, ZORĶ3, pers. 3 zoréste Refl. A se ivi zorile; a se face ziua.
zori, ZORI1 s.m. pl. / s.f. pl., art. zórii / zórile
zori, ZORI1 1. s.m. pl. ~ * Luceafar de zori = Zorila, numele popular al stelei Sirius 2. (Art., īn forma zorile) ~ 3. (Uneori īn e x p r. zorile mortului) Bocete care se rostesc dis-de-dimineata, a doua zi dupa īnmormāntare.
zori, ZORĶ3, pers. 3 zoréste, vb. IV. (Uneori īn e x p r. a zori de ziua) ~.
zori, Zori ã amurg, seara, apus
zori, ZORI s. pl. 1. (ASTRON.) aurora, crepuscul, (pop.) faptul zilei. (~ii se arata.) 2. revarsat, (reg.) revars. (~ de zi.) 3. (reg.) sinec, (Olt.) sāmcelat, sāmcele (pl.). (A pornit īn ~.)
zori, ZORĶ vb. 1. a (se) grabi, a (se) iuti, (livr.) a (se) alerta, (īnv. si pop.) a (se) pripi, a (se) sili. (Se ~ sa ajunga la timp.) 2. a (se) grabi, a (se) precipita. (Nu e nevoie sa va ~.) 3. a grabi, (fig.) a presa. (Timpul ne ~.) 4. a se grabi, (grecism īnv.) a proftaxi. (Se ~ a trimite mandatul.) 5. a accelera, a grabi, a iuti, a urgenta, (astazi rar) a pripi. (A ~ īncheierea unei actiuni.)
zori, zori s. m. pl./s. f. pl., art. zórii/zórile
zori, zori (a da zor) vb., ind. prez. 1 sg. si 3 pl. zorésc, imperf. 3 sg. zoreį; conj. prez. 3 sg. si pl. zoreįsca
zori, zorķ (a se ivi zorile) vb., ind. prez. 3 sg. zoréste, imperf. 3 sg. zoreį; conj. prez. 3 sg. zoreįsca
zori, ZORI m. pl. 1) Lumina care apare la orizont īnainte de rasaritul soarelui. * Īn ~ de zi, la revarsatul ~lor dis-de-dimineata. Din ~ si pāna-n noapte ziua īntreaga. 2) Timpul cānd apare aceasta lumina. 3) fig. Īnceputul a ceva mult asteptat. ~i libertatii. /<sl. zorija
zori, A ZOR//Ķ ~ésc 1. intranz. 1) A lucra cu graba; a se grabi. 2) A merge repede. 2. tranz. 1) (actiuni, procese etc.) A face sa se desfasoare īntr-un ritm mai rapid (uneori nejustificat); a grabi; a pripi; a precipita; a accelera; a urgenta. 2) (persoane) A forta sa actioneze (mai repede). 3) rar A sustine staruitor. 4) (persoane) A sili printr-o presiune permanenta si īndelungata (sa actioneze īntr-un anumit fel); a presa. /Din zor
zori, A SE ZOR//Ķ pers.3 se ~éste intranz. A se ivi zorile; a se face ziua. /Din zori
zori, zori de zi, timp cand lumea se trezeste,