sugestie, SUGÉSTIE, sugestii, s.f. 1. Influenta exercitata asupra vointei cuiva; înrâurire si dirijare a vointei cuiva. ♦ Spec. Influenta exercitata asupra constiintei si vointei cuiva (în stare de veghe sau de stare hipnotica), folosita în tratarea unor tulburari neuropsihice. 2. Ceea ce sugereaza cuiva; sugerare, propunere, idee. [Var.: sugestiúne s.f.] – Din fr. suggestion, lat. suggestio, -onis.
sugestie, sugéstie s. f. (sil. -ti-e), art. sugéstia (sil. -ti-a), g.-d. art. sugéstiei; pl. sugéstii, art. sugéstiile (sil. -ti-i-)
sugestie, SUGÉSTI//E ~i f. 1) Influenta exercitata asupra unei persoane pentru a provoca o anumita reactie. 2) Metoda curativa de influenta verbala, dirijata asupra psihicului unui bolnav, pentru a trata unele tulburari psihice. 3) Reprezentare sau fapt inspirat ori sugerat. Condica de ~i. [G.-D. sugestiei; Sil. -ti-e] /<fr. suggestion
sugestie, SUGÉSTIE s.f. 1. Influenta exercitata asupra psihicului sau comportamentului cuiva. 2. Sugerare; propunere. [Gen. -iei, var. sugestiune s.f. / cf. fr. suggestion, lat. suggestio].
sugestie, SUGÉSTIE s. f. 1. influenta exercitata asupra psihicului sau comportamentului cuiva. 2. propunere, idee sugerata cuiva. (< fr. suggestion, lat. suggestio)