somn, SOMN1, somni, s.m. Peste teleostean rapitor cu corpul lung, fara solzi, latit în partea de dinainte, cu capul turtit, cu gura armata de dinti puternici si cu mustati lungi (Silurus glanis). – Din sl. somã. Cf. bg., rus. s o m.
somn, SOMN2, (rar) somnuri, s.n. Stare fiziologica normala si periodica de repaus a fiintelor, necesara redresarii fortelor, caracterizata prin încetarea totala sau partiala a functionarii constiintei, prin relaxare musculara, prin încetinirea circulatiei, a respiratiei si prin vise; starea celui care doarme. * Somnul de veci (sau cel lung, vesnic) = moartea. * Expr. A dormi somnul iepurelui = a dormi usor, iepureste. A trage un (pui de) somn = a dormi (bine). A-l fura (pe cineva) somnul = a atipi. Somn usor, formula prin care se doreste cuiva care se culca somn linistit. A-l pali (sau a-l toropi pe cineva) somnul sau a pica (sau a nu mai putea) de somn = a nu mai putea rezista nevoii de a dormi. ♦ Fig. Stare de inertie; toropeala, amortire. ♦ Necesitatea de a dormi; senzatie provocata de aceasta necesitate. – Lat. somnus.
somn, Somn ã nesomn, trezie, veghe, veghere
somn, SOMN s. (IHT.; Silurus glanis) (rar) salmon.
somn, SOMN s. v. margica cucului.
somn, SOMN s. dormit, odihna, repaus, (arg.) soileala. (Dupa o ora de ~, s-a sculat.)
somn, somn (peste) s. m., pl. somni
somn, somn (stare) s. n., pl. sómnuri
somn, SOMN1 ~uri n. 1) Stare fiziologica normala de repaus, care este necesara fiintelor pentru reînnoirea fortelor vitale. ~ adânc. * ~ letargic stare patologica manifestata printr-un somn de durata foarte lunga. ~ hibernal stare de amorteala a unor animale în timpul iernii. 2) Stare a celui care doarme. * ~ usor formula adresata cuiva înainte de culcare. A trage un pui de ~ a dormi bine. A-l (cu)prinde (sau a-l fura) ~ul a adormi; a atipi. A dormi ~ul de veci (sau cel lung) a fi mort. /<lat. somnus
somn, SOMN2 ~i m. Peste dulcicol rapitor, de talie medie sau mare, cu corpul fara solzi, cu capul turtit si gura larga, înzestrata cu dinti, si doua perechi de mustati lungi, apreciat pentru carnea lui gustoasa (de culoare alba). /<bulg., sb., rus., ucr. som
somn, somn (-nuri), s.n. – 1. Actul de a dormi. – 2. Toropeala, tendinta de a dormi. – Mr. somn(u), megl. son, istr. somn. Lat. sãmnus (Cihac, I, 256; Puscariu 1607; REW 8086), cf. vegl. samno, it. sonno, prov. som, fr. somme, cat. son, sp. sueńo, port. somno. – Der. somna (var. însomna), vb. (înv., a dormi); somnisor, s.m. (mac, Papaver somniferum; planta, Clinopodium vulgare, Leonorus cardiaca; ouale insectei Gastropacha neustria); somnorea, s.m. (specie de pasarica); însomnorat, adj. (înv., adormit); somnoros (var. somnuros), adj. (somnolent, fara vlaga; caruia îi place somul; lenes); a carui der. din lat. somnolentus (REW 8085) nu pare probabila, cf. Graur, BL, V, 113; somnoroasa, s.f. (planta, Laserpitium prutenicum; pidosnic, Cerinthe minor); somnorosie, s.f. (somnolenta, buimaceala); somnie, s.f. (somnolenta); nesomn, s.n. (insomnie). – Der. din fr. somnambul, s.m.; somnambulism, s.n.; somnifer, adj.; somnolenta, s.f.; insomnie, s.f.
somn, somn (-ni), s.m. – Peste rapitor (Silurus glanis). – Var. înv. som. Megl. som. Sl. (rus.) somã (Miklosich, Slaw. Elem., 45; Cihac, II, 354; Sanzewitsch 209; Conev 53), cf. bg., sb., cf., slov. som. Fonetismul indica o apropiere de somn "faptul de a dormi". – Der. somotei, s.m. (somn mic) , dim. al var.