Dictionar Prima pagina | Contact    









   Definitii pentru romin
romîn, romîn (románi), s.m. – 1. Locuitor al României; valah. – 2. Persoana, crestin. – 3. Ţaran. – 4. (Înv.) Iobag, vecin. – Var. înv. si pop. rumîn. Mr. ar(u)mîn, istr. rumar. Lat. romanus (Puscariu 1474; Seineanu, Semasiol., 231; REW 7371; Th. Gartner, Ueber den Volksnamen der Rumänen, Cernauti 1893). Este dubletul lui roman, s.m., neol.; al lui roman, s.n. (nuvela), din fr. roman; al lui roman, s.m. (musetel-prost, Anthemis cotula; crizantema, Crysanthemum leucanthemum), prin filiera sl., cf,. sb. raman, rus. roman (Tiktin), cf. romanita; si al lui rom, s.m. (tigan), probabil mgr. ’Pωμιός "grec", cf. fr. romanichel "tigan". Fonetic, forma rumîn este corecta, în timp ce romîn se datoreaza analogiei cu roman, fiind forma neol. de la sfîrsitul sec. XVI. Cf. si Cancel, Despre Rumîn si unele probleme lexicale slavo-romîne, Bucuresti 1921. Rumîn "iobag" (cu acest sens nu se foloseste forma romîn) s-a spus numai în vechea organizare sociala din Munt. (în Mold. vecin, în Trans. iobag); obligatiile lui erau legarea de pamînt, dijma si slujba la proprietar, cf. Giurescu, Despre rumîni, Bucuresti 1916. Nuanta de inferioritate sociala legata de notiunea de romanus apare înca din legile francilor, cf. Julien Havet, R. hist., II, 120-36. În limba moderna s-a sovait mult în scrierea lui romîn cu î, si s-a preferat sistematic român, chiar si de catre acei autori care au adoptat suprimarea lui â. Der. romînca, s.f.; romînesc, adj. (român); romîneste, adv. (în româna; clar, crestineste); romînica, s.f. (român), cuvînt care se pune numai în gura tiganilor; romînime, s.f. (neam românesc); romînism, s.n. (ceea ce este tipic românesc); romîniza, vb. (a deveni român); romîni (var. rumîni), vb. (a se boteza); straromîn, adj. (preromân), format dupa germ. ur-; rumînie, s.f. (iobagie). Din rom. provin alb. rëmër "pastor", tig. sp. rumano "argou" (Besses 145) si natural numele etnic al românilor în toate limbile. Der. neol. (din fr.) romanic, adj.; romanesc, adj.; romancier, s.m.; romanist, s.m.; romanitate, s.f.; romaniza, vb.; romantic, adj.; romantism, s.n.; romant, s.n. (nuvela), înv., din it. romanzo; romanta, s.f.; romantios, adj.
  Directoare Web © 2009 dictionar.cc - Dictionare